Corneliu Zelea Codreanu – 13 septembrie – 111 ani de la naştere

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de AlinB

Ce parere ai despre asta? Daca tot vorbesti de logica, cum argumentezi ca viata celor 10.000 e mai importanta decat a celor 2.500.000 ?

Niciodată n-aş putea scoate enormitatea asta, că viaţa unui om e mai importantă decât a altuia. Tot pe acelaşi considerent, a spune că cele două milioane şi jumătate de vieţi trec sub tăcere restul tragediilor (care au avut urmări directe şi în viaţa copiilor) e la fel de inuman. Dezvolt mai jos.

În prealabil postat de AlinB

Concret, din statistici care poti sa le gasesti si pe Internet, decretul lui Ceausescu a salvat viata la 2.500.000 copii dar au murit cca. 10.000 de femei care dintr-un motiv sau altul au refuzat sa fie mame.

În primul rând, 10.000 nu e cu circa, ci sunt datele înregistrate. Cel mai probabil în realitate au fost mult mai multe, pentru că fenomenul a scăpat de sub control.

Apoi, eu nu m-aş bucura extatic pentru copiii respectivi, unii dintre ei or fi chiar copiii femeilor ce ulterior au murit renunţând la o sarcină. Prin urmare, au crescut fără mamă. Apoi, nu toţi aceşti copii au scăpat datorită decretului, naşteri oricum s-ar fi petrecut, nr. de peste două milioane înglobează toate naşterile de la decret încolo. Or, e absurd să spui că în absenţa decretului nimeni n-ar mai fi născut.

Revenind la copiii născuţi, câţi decreţei cunoşti? Unii au murit prin orfelinate, de foame, pe alţii i-au salvat străinii (prin adopţii), ce să mai vorbim de cei care se năşteau cu un handicap; aceştia din urmă erau lăsaţi să moară, fiind consideraţi inutil societăţii. Şi nu-mi spune că-n condiţiile alea toţi cei două milioane şi jumătate erau sănătoşi.
Nici pentru cei născuţi şi crescuţi în familii, datorită fricii părinşilor de a face puşcărie, nu m-aş bucura aşa repede. Te întrebam la începutul paragrafului câţi decreţei cunoşti tocmai de asta; când un copil e nedorit, creşte fără afecţiunea de care are nevoie şi ajunge un adult cu probleme. Nu trebuie să fii adeptul psihanalizei ca să înţelegi rolul copilăriei în viaţa unui om matur sănătos, e suficient să asculţi nişte mărturii din partea decreţeilor. Te asigur că nu e deloc comod să te ştii povară pe capul părinţilor, să ştii că nu eşti dorit şi nimeni nu te vrea, că ai ajuns pe lume în virtutea hazardului, pentru că nu se găseau prezervative şi anticoncepţionale. De speranţa într-un Dumnezeu atotştiutor şi comprehensiv, Care ne trimite pe toţi cu un scop pe lume, nici nu poate fi vorba, sau ai uitat de caracterul ateist al comunismului?