Ajutor

[Ali Baba]

În prealabil postat de gpalama

Tu vorbesti din teoria cartilor si nu din practica/viata/mistica ortodoxa.

Pune mana pe vietile sfintilor, pateric si pe multe alte carti duhovnicesti care au ca tematica principala lupta dintre om si diavol, curatirea, ascensiunea omului.

Nu prea ai inteles nimic, omul pe pamant face in continuu exercitii ... iar dracul incearca sa-l traga in jos din drumul lui spre imparatie.

Discursul tau este exclusiv din carti, si acesta destul de precar. Nu ai nici un fundament in viata si in realitate.

Problema diavolului si a ispitelor nu prea este tratata de teologi si de canoane care trateaza "adevarul despre Dumnezeu".

Problema diavolului este tratata in mistica, in experienta. Nu s-a facut un manual despre diavol, insa s-au facut multe manuale despre caderea si ridicarea omului in lupta din manastire, din lume.

ai dreptate cand zici ca vorbesc din carti. daca e precar sau nu, asta e situatia... dar uite, de ce crezi ca sfintii, care-s o inventie omeneasca a primilor crestini care au considerat ca martirilor li se cuvine o astfel de rasplata, sunt modele de urmat? nu tot din carti? si, oare, au fost toate adevarate? bunaoara, primul calugar din egipt a avut niscaiva halucinatii cu un puradel negru cu coarne si si-a zis ca-i satana, de aici o intreaga grozavie nascuta in lume... tot din carti si de data asta "sfinte"...

draga gpalama, te inseli, problema diavolului este tratata de teologi din totdeauna, origene spunea chiar ca si satana poate fi mantuita. ridicati in slavi calugarii si monahismul, un anacronism al crestinismului, un simulacru de izolare, o ipocrizie. in fine, uite ceva interesant, tot din carti:

„De ce e menţinut Satana în viaţă”

De ce mai este menţinut Satana în viaţă în secolul XXI întreabă Gerald Messadie în „Istoria generală a diavolului”? Principiul pe care se bazează religiile monoteiste este că Pământul este „o vale a plângerii, iar rostul nostru este să ne pregătim mântuirea”. În acest context, orice căutare a plăcerii este o ofensă la adresa lumii de dincolo. În condiţiile în care „ospeţele nu mai au căutare, epoca noastră fiind pasionată de dietetică şi de o alimentaţie curentă ce ţine deja de petinenţă. Cât despre distracţii, ce să mai vorbim? Religia televizată a înlocuit spectacolul marilor sărbători şi ne îndoim că există vreun loc, afară de Abu Dhabi, în care să ajungi în Iad pentru că te-ai uitat la o telenovelă. Rămâne sexul. Sexul, iată motivul suprem şi autentic al existenţei lui Satan. Diavolul este sperietoarea ce trebuie să ţină sexualitatea în frâu. Cât a putut să decadă. La originile sale orientale, acest monstru fabulous îşi disputa întâietatea în Univers, în bătălii epice, şi iata-l devenit un moşneguţ libidinos. La fel ca Marthe Richard în războiul ei burlesc împotriva caselor de toleranţă, vastul corp al preoţilor , rabinilor şi mollahilor nu întreţine mitul Diavolului decât pentru a împiedica frenezia carnală”. Concluzia istoricului este răspunsul la o altă întrebare: „Ar trebui să trăim fără noţiunea Răului? Grecii şi budiştii sunt dovada că este posibil. Şi că poţi să-l iubeşti pe Dumnezei fără să te temi de Diavol, în demnitatea pe care el ne-a dăruit-o. Războiul pe care-l purtăm cu Satana nu a făcut decât să curgă sângele. A aţâţat pornirile noastre cele mai bestiale. Din cauza lui au ars pe rug Ioana d Arc, filosofi, protestanţi, indieni şi evrei. (…) Cum să nu te gândeşti că, dacă trăia în Grecia antică, Hitler ar fi fost un intrigant şi doar atât? Atunci însă era un timp în care, cum spune Nietzsche, <niciun zeu nu însemna negarea, nici hulirea altuia>“.