In cautarea gandului cel bun

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Sunt lucruri care ma preocupa mai intens la un moment dat in viata mea reala , si cu toate astea am observat ca ma implic usor in alte teme, doar de dragul dialogului, ceea ce e putin riscant, ca poti spune lucruri pe care nu le stapanesti sau care nu te exprima, si sa simti o auto-nemultumire fata de tine.

Apropo și de utilitatea catehezelor, oare câte conferințe ortodoxe ai ascultat în ultimii 25 de ani și de câte te-ai folosit, ce ai înțeles ?

Idem și despre podcasturi, predici, videografie și documentare cu tematică ortodoxă, cât te-ai folosit, ce ai reținut ?

Nu te-am văzut niciodată să menționezi sau să ne dai exemplu de vreo conferință sau predică interesantă.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Apropo și de utilitatea catehezelor, oare câte conferințe ortodoxe ai ascultat în ultimii 25 de ani și de câte te-ai folosit, ce ai înțeles ?

Idem și despre podcasturi, predici, videografie și documentare cu tematică ortodoxă, cât te-ai folosit, ce ai reținut ?

Nu te-am văzut niciodată să menționezi sau să ne dai exemplu de vreo conferință sau predică interesantă.

O sa te dezamagesc dar nu am prea ascultat mai deloc conferinte , cateva doar , dar in general mi-au placut,dar am ascultat prea putine ca parerea mea sa fdie relevanta.

Nu stiu daca o sa ascult, desi teoretic ar parea ocazia ideala de a lua contact cu pulsul credintei zilei de azi ,exprimat de preoti. Mintea imi zice sa ascult, ca imi poate clarifica cum inteleg ei credinta astazi, fiind contemporanii mei, deci avand acelelasi probleme ca si mine, si in plus stropul de har si de practica daruit lor.

Dar cumva sufletul nu le gaseste inca destul de interesante, deocamdata prefer literatura patristica a primelor veacuri, ca am zis ca mai bine e sa incep cu bazele.

Daca insa ai anumite recomandari care ti s-au parut ca lasa sa transpara sfintenia celui implicat in ele , atunci ti-as fi foarte recunoscator.

Mereu am fost convins ca daca ar mai fi sfintii si har in ziua de azi, lumea ar da navala.

De exemplu mi-a placut relatarea vietii parintelui Gheronte Puiu din anii trecuti despre ajutorul maicii Domnului in perioada sa din pustietate,se vedea cum vorbea simplu si din inima.

[iustin_dumitru]

Dar dincolo de lectura, adica dupa un anumit timp dupa ce citesc, este tentatia de a fi cu mine insumi, de a imi asculta putin vocea mea interioara.

Am subliniat asta ,pentru ca este o constanta ,poate a mea,poate a multora, pendularea intre cuvintele exterioare si nevoia de ascultare a vocii interioare.

Pentru ca nimic din afara pare a nu avea valoare daca nu este secondat si de un gand,un sentiment, ceva plecand din tine.

Uneori acel gand se refera direct la ce ai citit : de exemplu daca citesc interpretarea parintilor asupra scripturii,pe care s-a bazat cladirea principiilor Bisericii, incep sa admir semnificatiile neasteptate care ei le gasesc, tenacitatea lor in a cauta intelesuri ascunse,si cumva imi confirma bucuria ca pana la urma totul se intoarce la scriptura la Cuvantul lui Dumnezeu.

Dar apoi ma duce cu gandul la propriile cautari asupra scripturii, la faptul ca am abandonat cumva sa tot meditez asupra scripturii considerand ca am facut exces, la dorinta care am simtit-o mereu de a extrage calea de urmat , din Cuvantul lui Dumnezeu,aceea cale imparateasca care ramane cu tine ,chiar si dupa ce inchizi copertiile ei, si care te insoteste pretutindeni.

E drept ca aceste ganduri s-au mai cizelat, ca nu tot ce citesti ramane sau ii poti extrage seva, ca desi pe moment exalti de armonia adevarului Cuvantului , mai apoi ,singur cu tine, in valtoarea vietii , puterea Cuvantului incepe sa dispara in interior, raman doar cateva principii de neclinitit, cele cum sa te comporti cu altii de exemplu,si pe care se pare ca pune pret Domnul la judecata, dar si acelea pot naste dileme daca le intelegi prin litera si nu ai duhul in tine.

Si singura care ramane cu tine cand toate se sting, in afara de poruncile legate de ceilalti amintite mai sus ,care sunt valabile oricat de dezorientat si pustiu te ai simti, este vocea rugaciunii simple "Doamne milueste-ma" ,sau "Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ai mila de mine pacatosul"

Pustiirea sufletului este smerenia, este medicamentul care ni-l da Domnul,in fata atator tentatii , de refugiere prea mare in noi insine ,in ce ne place,in ce ne chinuie, de cautare exagerata a manifestarii eului nostru in jur.

Si intrebarea care ramane, si care datorita acestui format ma scuteste sa deschid un nou thread , care zilele urmatoare poate sa mi se patra inutil, este daca gandurile proprii, eul nostru in cautarea lui continua , este ajutor sau povara?

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

O sa te dezamagesc dar nu am prea ascultat mai deloc conferinte , cateva doar , dar in general mi-au placut,dar am ascultat prea putine ca parerea mea sa fdie relevanta

Eu nu te-am întrebat întâmplător, ci relaționat cu ideea de cateheză, dacă tu de pe net unde poți derula înapoi nu reții nimic, darămite live unde poate nu ești atent când exprimă preotul ceva interesant.

Întâlnirile de la cateheză ar fi tot în linia conferințelor, doar că ar pune mai mulți întrebări cu privire la ce îi preocupă pe ei și la conferințe vin întrebări din sală.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Mereu am fost convins ca daca ar mai fi sfintii si har in ziua de azi, lumea ar da navala.

De exemplu mi-a placut relatarea vietii parintelui Gheronte Puiu din anii trecuti despre ajutorul maicii Domnului in perioada sa din pustietate,se vedea cum vorbea simplu si din inima.

Gherontie Puiu avea darul înainte vederii, i-a spus chiar și fostului preot Daniel Balaș când era de o șchioapă și era într-o vizită la mănăstire că va ajunge preot, dar nu se va împăca cu sistemul.

Probabil că sunt o mână de preoți cu harisme, dar nu se arată, fiindcă ar fi înșelați dacă ar zice despre ei că ei au har, că văd, că fac și dreg.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

1-Eu nu te-am întrebat întâmplător, ci relaționat cu ideea de cateheză, dacă tu de pe net unde poți derula înapoi nu reții nimic, darămite live unde poate nu ești atent când exprimă preotul ceva interesant.

Întâlnirile de la cateheză ar fi tot în linia conferințelor, doar că ar pune mai mulți întrebări cu privire la ce îi preocupă pe ei și la conferințe vin întrebări din sală.

2-Probabil că sunt o mână de preoți cu harisme, dar nu se arată, fiindcă ar fi înșelați dacă ar zice despre ei că ei au har, că văd, că fac și dreg.

1-Ideea ta e ca daca din conferinte nu retin ,desi pot derula, cum as putea retine de la cateheza ?

La cateheza poti retine mai bine datorita caracterului ei :
- cunostintre sistematice, adica prezentate sub forma unui sistem atotcuprinzator
- cunostintele cele mai importante pentru un crestin: existenta lui Dumnezeu si aratarea oamenilor, sfanta treime, intruparea ,mantuirea , rugaciunea morala
- prezentarea mai simpla , adica o compilare din scrierile sfintilor parinti, si expusa in limbaj de azi
-este interactiva ,caci poti pune si intrebari mai naive,nu te rusinezi

La conferinte cred ca e posibil sa lipseasca vreunul din elemente , care pot genera o posibila lipsa de atractie:
-fie sunt prea simple si nu abordeaza teme generale
-fie sunt prea complicate , si presupun ca auditorul cunoaste deja ceva ,nu te ia cu bazele
-fie abordeaza o tema particulara ,care desi e in sistemul de invataturi, poate pe moment nu te preocupa, nu ai stare pentru ea

Tu ai spus ca ai fost la cateheze, spune ceva locatie unde ai fost ca sunt curios si eu.

2-Cred ca s-a batut moneda prea mult pe acest fel de harisme misterioase, secrete etc
Probabil ca ele exista si sunt oameni care au diferite harisme cu caracter mai personal, de exemplu rugaciunea , chiar pocainta

Eu ma refer mai mult la sfinti care au depasit etapa izolarii , ies in lume, scriu carti,tin conferinte,nu neaparat fac minuni cum ar fi vederea inainte, dar ajuta omenirea mult prin combinatia de rigoare pentru dogme, cu dragostea care strabate prin toti porii fiintei lor, si care nimeni nu o poate arata daca nu o are,prin simplitate in exprimare dar si gandire ascutita a dogmelor , care denota trairea lor continua

Ei duc la incurajarea rugaciunii pentru cei care nu o gasesc, a sensului Bisericii pentru cei care nu il afla , a prezentei contemplative a lui Dumnezeu , pentru cei care se indoiesc.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Tu ai spus ca ai fost la cateheze, spune ceva locatie unde ai fost ca sunt curios si eu.

Eu am fost la 2 cateheze recente cam la o săptămână una de alta, dar la sute de km de zona București-Ilfov, de aceea mă și miram că nu ar fi la București unde sunt minim 100 de parohii.

Plus că la București sunt și lansări de carte la librăria Sophia.

Din ce am văzut în cele 2 erau câteva idei principale prezentate de preot, restul era discuția oarecum la liber, nu se întindea treaba mai mult de 1 h 30.

Dar să zicem era tema Împărtășania și se ajungea la întrebări despre dezlegări, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare și altele pe interesul auditoriului.

Nu s-a pus nimic pe youtube, nu s-a filmat, părintele chiar a zis să nu se pună pe net, deci dacă sunt măcar 50 de parohii din miile de parohii din toată România, unde s-ar face măcar o cateheză pe lună, nu se pune pe netul mare - youtube, facebook, soundcloud etc nimic, de aia și ziceam că viața Bisericească nu se subscrie netului.

În prealabil postat de iustin_dumitru

2-Cred ca s-a batut moneda prea mult pe acest fel de harisme misterioase, secrete etc
Probabil ca ele exista si sunt oameni care au diferite harisme cu caracter mai personal, de exemplu rugaciunea , chiar pocainta

Nu cred că are niciun enoriaș interesul, dacă a găsit un preot harismatic să petreacă 10-14 ore în așteptare la spovedanie că s-a făcut ditai codălăul la ușă.

Din ce văd și pr Cleopa avea înainte-vedere și mărturisea și pr Pimen Vlad că i-a zis că va ajunge pe Athos, dar nu făcea nimeni tapaj că părintele are înainte vedere.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Eu ma refer mai mult la sfinti care au depasit etapa izolarii , ies in lume, scriu carti,tin conferinte,nu neaparat fac minuni cum ar fi vederea inainte, dar ajuta omenirea mult prin combinatia de rigoare pentru dogme, cu dragostea care strabate prin toti porii fiintei lor, si care nimeni nu o poate arata daca nu o are,prin simplitate in exprimare dar si gandire ascutita a dogmelor , care denota trairea lor continua

Asta cu scrisul cărților e relativă, Iisus n-a scris cărți și nu e un indicator câte cărți scrii, sau câte predici pui pe internet, așa sunt 2-3 preoți care umplu internetul cu materiale și am văzut că pe ei lumea îi critică, pe unul că e prea miștocar și face show de stand up comedy, pe altul că e prea din topor, pe altul că nu-și vede de Athos, nu le dau numele dar e clară treaba pentru mine că netul e ceva mult îndepărtat de realitate și e un efect întârziat.

Nu mă mai interesează pe mine personal că un duhovnic cu care aș fi putut vorbi, făcea duhovnicie avansată la spovedanie, dar nu mai trăiește, a trăit până acu 3-5 ani. Cumva te-ai bucura în viață dacă te poți folosi duhovnicește.

[iustin_dumitru]

Credinta mea in Dumnezeu a aparut mai mult pe cale rationala, folosind metoda aceea din filozofie/geometrie in care te indoiesti de ceea ce cercetezi sau reducerea la absurd din gerometrie , ca la sfarsit prin epuizarea mintii, sau prin investigarea inversunata sa incepi sa crezi ca e adevarat.

M-am indoit de orice, indoindu-ma pana si ca cuvintele si faptele lui Iisus ar fi fost regizate de o ramura a evreilor care s-au pregatit pentru asta, ca sa cucereasca lumea prin noua credinta , dar in final ajungand la concluzia ca acelea nu sunt cuvinte omenesti, si ca nici o minte umana nu le putea inventa,ceea ce pentru mine a constituit argumentul esential al credintei,alaturi de argumentul valoric, ca prin acele cuvinte iti gasesti tu insuti rationalitatea desavarsita.

Si daca cuvintele lui iisus nu au venit de la oameni, dar totusi ele exista, atunci inseamna ca Dumnezeu insusi ne-a vorbit , ca doar El ne stie mecanismele interne care ne fac sa credem,si deci in concluzie noi credem exact in modul cum au fost alcatuite acele cuvinte,mai mult chiar decat in minuni, recunoastem glasul Dumnezeului celui necunoscut, care inainte de a auzi acele lucruri nu Il stiam, dar El era in noi.

La fel am procedat si cu Biserica . Ani intregi am purtat in minte 2 idei contrare. Si da,este posibil sa gandesti 2 lucruri contrare in acelasi timp. Pe de o parte mi se parea absurd ca harul sa fie conditionat de taine ,adica de mici actiuni materiale cu lucruri vazute apa(botez),paine(Euharistie) ,si credeam ca Biserica ar trebui sa fie cumva o continuare a gandirii si aplicarii cuvintelor Domnului . Sa fim intelesi,credeam in Euharistie, dar nu neaparat in folosirea ei ca mijloc de excludere al celorlalti ,care nu indeplinesc tainele acestea.

Pe de alta parte am crezut mereu in Trupul lui Hristos care este Biserica,in puterea colectiva prin care Dumnezeu a vrut sa ne mantuim (desi au fost si momente cand credeam ca e doar o chestiune personala) , si in harul Duhului daruit sfintilor.

Deci cumva aveam un sistem de ganduri rationale, care imi intretineau credinta, macar si prin aceea ca e imposibil de explicat altfel cuvintele ce le auzi, si ca odata cu ele,mintea ta se regaseste si descopera adevarul.

Iar in prezent aceasta voce a ratiunii nu imi mai e suficienta.
Pentru ca pur si simplu nu mai vrea sa vorbeasca de una singura , desi citind , reusesc de multe ori sa gasesc rationalitatea in ce citesc de exemplu in parintii patristici.

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Asa ca inchid telefonul de pe care citesc si incep sa gust placerea disperarii cautarii eului meu, intorcandu-ma la origini si incercand tot asa prin auto-negarea mea , sa vad ce ramane,cand ratiunea nu mai e suficienta

Deocamdata singurul ajutor este rugaciunea, desi si acolo simt greutate in a ma apuca,si desi odata apucat imi pare fireasca si aproape placut, cand reusesc sa nu imi devieze gandul, eu care ani intregi nu m-am rugat decat in interiorul meu.

Dar daca ce zic are vreun sens, sper sa ma ajute Dumnezeu sa mai scriu si in alta seara.

[Nietzsche]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

[Nietzsche]

Acest mesaj este foarte important, fapt pentru care îl postez a 2-a oară.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

De ce nu faci facultatea de Teologie ?

Din ce am observat preoții profesori pe la Facultate de obicei nu organizează cateheze sau întâlniri tematice cu enoriașii, probabil zic eu, pt că sunt sătui deja de predat la Catedră și ca să nu reia aceleași lucruri.