In cautarea gandului cel bun

[iustin_dumitru]

Credinta mea in Dumnezeu a aparut mai mult pe cale rationala, folosind metoda aceea din filozofie/geometrie in care te indoiesti de ceea ce cercetezi sau reducerea la absurd din gerometrie , ca la sfarsit prin epuizarea mintii, sau prin investigarea inversunata sa incepi sa crezi ca e adevarat.

M-am indoit de orice, indoindu-ma pana si ca cuvintele si faptele lui Iisus ar fi fost regizate de o ramura a evreilor care s-au pregatit pentru asta, ca sa cucereasca lumea prin noua credinta , dar in final ajungand la concluzia ca acelea nu sunt cuvinte omenesti, si ca nici o minte umana nu le putea inventa,ceea ce pentru mine a constituit argumentul esential al credintei,alaturi de argumentul valoric, ca prin acele cuvinte iti gasesti tu insuti rationalitatea desavarsita.

Si daca cuvintele lui iisus nu au venit de la oameni, dar totusi ele exista, atunci inseamna ca Dumnezeu insusi ne-a vorbit , ca doar El ne stie mecanismele interne care ne fac sa credem,si deci in concluzie noi credem exact in modul cum au fost alcatuite acele cuvinte,mai mult chiar decat in minuni, recunoastem glasul Dumnezeului celui necunoscut, care inainte de a auzi acele lucruri nu Il stiam, dar El era in noi.

La fel am procedat si cu Biserica . Ani intregi am purtat in minte 2 idei contrare. Si da,este posibil sa gandesti 2 lucruri contrare in acelasi timp. Pe de o parte mi se parea absurd ca harul sa fie conditionat de taine ,adica de mici actiuni materiale cu lucruri vazute apa(botez),paine(Euharistie) ,si credeam ca Biserica ar trebui sa fie cumva o continuare a gandirii si aplicarii cuvintelor Domnului . Sa fim intelesi,credeam in Euharistie, dar nu neaparat in folosirea ei ca mijloc de excludere al celorlalti ,care nu indeplinesc tainele acestea.

Pe de alta parte am crezut mereu in Trupul lui Hristos care este Biserica,in puterea colectiva prin care Dumnezeu a vrut sa ne mantuim (desi au fost si momente cand credeam ca e doar o chestiune personala) , si in harul Duhului daruit sfintilor.

Deci cumva aveam un sistem de ganduri rationale, care imi intretineau credinta, macar si prin aceea ca e imposibil de explicat altfel cuvintele ce le auzi, si ca odata cu ele,mintea ta se regaseste si descopera adevarul.

Iar in prezent aceasta voce a ratiunii nu imi mai e suficienta.
Pentru ca pur si simplu nu mai vrea sa vorbeasca de una singura , desi citind , reusesc de multe ori sa gasesc rationalitatea in ce citesc de exemplu in parintii patristici.

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Asa ca inchid telefonul de pe care citesc si incep sa gust placerea disperarii cautarii eului meu, intorcandu-ma la origini si incercand tot asa prin auto-negarea mea , sa vad ce ramane,cand ratiunea nu mai e suficienta

Deocamdata singurul ajutor este rugaciunea, desi si acolo simt greutate in a ma apuca,si desi odata apucat imi pare fireasca si aproape placut, cand reusesc sa nu imi devieze gandul, eu care ani intregi nu m-am rugat decat in interiorul meu.

Dar daca ce zic are vreun sens, sper sa ma ajute Dumnezeu sa mai scriu si in alta seara.

[Nietzsche]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

[Nietzsche]

Acest mesaj este foarte important, fapt pentru care îl postez a 2-a oară.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Nietzsche

Acest mesaj este foarte important, fapt pentru care îl postez a 2-a oară.



Da, în filozofie acest limbaj se numește limba de lemn. Este o obscurizare a discursului, folosit foarte des în filozofie, politică și religie. Își are originea în filozofia antică grecească, cât și politică și era principala arma de a duce în eroare negocierile de orice natură cât și dezbaterea ideilor esențiale. Grecii erau artiști în acest gen de limbaj și tot ei sunt cei care preiau creștinismul iudaic si-l transformă în ceea ce voi numiți azi Biserica Ortodoxă. Practic în esență se spune cât mai puțin cu cât mai multe cuvinte astfel încât cititorul să fie bulversat de numărul de fraze și de lipsa de concepte, un mod perfid de a escamota adevărul, de a abate atenția, de a arunca praf în ochii cititorului, în scopul inducerii în mintal a unei viziuni idealiste, a unei dogme ideologice, sau de a anihila un adevăr. Cine argumentează printr-un asemenea limbaj se ferește de adevăr si învelește minciuna într-un simulacru de adevăr.

Nu era lipsit de sens ce facea Atanasie ,ca pleca de la ideile adversarului, Arie in acest caz , si le arata consecintele.
Este si vorba aceea : un nebun arunca o piatra in lac si 10 intelepti se chinuie sa o scoata. Ideile lui Arie fiind impotriva credintei firesti ,facand pe Fiul Tatalui o creatura aparuta la un moment de timp, si ajugand astfel la concluzia unei diferente de natura intre ei , desi e la bunul simt ca un tata si un fiu prin definitie ar trebui sa aiba aceiasi natura, contraziceau toata credinta acumulata de Biserica pana atunci, in afara de alte cateva erezii care mai fusesera, de regula din invidie ca nu ajusesera episcopi , dar care nu avusesera atata amploare.

Opinia mea este ca majorityatea Bisericii respingea din instinct aceasta micsorare a Fiului ,contrazicand intreaga credinta a Bisericii de pana atunci, dar o trata cumva in gluma, neobosindu-se sa gaseasca argumente , si erezia se extindea, caci era tentatnt sa consideri pe Fiul o creatura, caci disparea si ceva din responsabilitatea ta .

Dar Atanasie a luiat-o in serios si de aceea sunt demonstratiile lui complicate ,pentru ca a trebuit sa plece de la niste ipoteze nefiresti , si sa gaseasca modalitati originale de ilustrare a consecintelor unor idei absurde.

Mie personal nu imi trebuie sa il combat pe Arie azi, ca din instinct il resping ,caci ar contrazice toata credinta mea.Pentru mine Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, si asa cum a lasat si El sa se inteleaga si a aratat si Biserica ulterior, a fost de o fiinta cu Tatal ,fara nici o deosebire de Tatal in afara de insusirile personale de Fiu.

Dar ca eu sa ajung aici, altul a trebuit sa il combata pe terenul logicii , pe cel care nu se obosea atata cu logica ci mai degraba cu speculatia gratuita.

Dimpotriva ereziile respective erau complicate , introduceau tot felul de esente, eoni, si umpleau golul lasat cu nascociri omenesti.

Din punctul meu de vedere nu vad nimic rau daca tu consideri ca Iisus Hristos a fost un om, caci si eu am spus ca am avut diferite perioade de indoiala si de negare si am avut tot felul de ipoteze. E suficient sa expui opinia si poate interactiunea cu ceilalti te va ajuta. Nu este ca pe vremea lui Arie pericol ca opinia ta sa atraga mase intregi de oameni,si sa deturneze sensul credintei, ca in ziua de azi fiecare crede ce vrea.
Ci acesta este felul cum vezi tu acum, cu ideile si argumentele tale, si trebuie respectat ca orice alta opinie.

Opinia mea ,inoculata de altii zici tu, este ca a Iisus Hristos fost Fiul lui Dumnezeu , si imi sunt suficiente argumentele mele interioare pentru aceasta opinie, si chiar si ideile celorlalti nu le consider ca manipulare ci ca rezonanta, pentru ca eu cred in Hristos ca Dumnezeu inainte de a ii asculta pe ei, si de a
colo vine credinta mea ,nu de la oameni

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar nu chiar mereu, de exemplu seara asta la Atanasie cel Mare am inteles ce era mai simplu, expunerea deo-fiintiimii , dar nu am am inteles argumentarea impotriva arienilor, in care desi era destul de stupid ce afirmau aceea, argumentarea era greu de inteles, doar pe alocuri prindeai cate o idee.

De ce nu faci facultatea de Teologie ?

Din ce am observat preoții profesori pe la Facultate de obicei nu organizează cateheze sau întâlniri tematice cu enoriașii, probabil zic eu, pt că sunt sătui deja de predat la Catedră și ca să nu reia aceleași lucruri.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

De ce nu faci facultatea de Teologie ?

Din ce am observat preoții profesori pe la Facultate de obicei nu organizează cateheze sau întâlniri tematice cu enoriașii, probabil zic eu, pt că sunt sătui deja de predat la Catedră și ca să nu reia aceleași lucruri.

Ce zic eu sunt doar chestii banale de cateheza elementara ,care ar trebui sa le stie orice crestin ,nu iti trebuie facultate pentru asta. La teologie am vazut chestii mai grele, de exemplu dogmatica parintelui Staniloaie, si chiar daca sunt un tip logic, nu am genul acela de logica metaforica, ci mai mult genul exact.

Mai degraba as opta pentru studiu liber daca simt ca e de folos, si pentru audierea libera a unor astfel de cursuri, ca sa vad daca tematica si metoda de predare rimeaza cu capacitatea mea de intelegere.

Oricum teoria e doar o componenta a credintei, nu singura,nu cea mai importanta, harul este totul , si el cuprinde si intelepciunea dar si aplicarea ei.

[iustin_dumitru]

Azi am avut o experienta interesanta, l-am dus pe batranul meu tata pe langa Bucuresti, sa mai vada o data via la tara,si sa culegem vreo galeata de struguri.

Partea nevazuta este multimea de simboluri care mi-au venit in minte din aceasta simpla iesire.

Mi-am propus de la inceput sa fiu rabdator cu tatal meu cel autoritar pe vremuri, si sa incerc sa nu par nervos ci sa ii ascult macar 'ordinele' care inca incearca sa le mai dea si sa il inteleg.

Si dintre toate , cel mai mult am inteles mai bine comparatia dintre relatia Fiu-Tata in fiinta dumnezeiasca si relatia fiu-tata intre 2 persoane umane .

Si la Dumnezeu si la om , exista o diferenta de personalitate intre fiu si tata: la om exprimata prin diferenta de ganduri,vointa ,conceptii, iar la Dumnezeu exprimata doar prin diferente specifice unui fiu : nascut , implinitor nu creator, ascultator nu poruncitor .

Dar in dumnezeire nu sunt diferente de vointa gandire etc ca la om , deoarece ei au aceiasi vointa si aceleasi intentii , caci au o singura fiinta , si de aici armonia si intelegerea perfecta dintre persoanele divine. Nu au cum sa apara neintelegeri odata ce nu vor lucruri diferite, nu exista razvratire sau lipsa de comunicare , nu exista lipsa de cunoastere. Ci in fiecare moment Tatal il vede deplin pe Fiul si invers.

In schimb la oameni, avand fiinte diferite, eu nu pot sti exact ce gandeste tatal meu, de ce vede lucrurile intr-un anumit fel, si nici macar de ce eu nu sunt de acord cu acel fel. Caci depinde doar de mine sa fiu totusi de acord cu el , daca incerc sa il inteleg.

De aceea fiintele umane au nevoie de virtuti pentru a ajunge la unitate, de modelarea peresonalitatii lor, ceea ce la Dumnezeu vine din insasi unitatea fiintei sale.

Numai prin descoperirea Fiului omenirea a putut intelege cu adevarat pe Dumnezeu comparativ cu vechile reprezentari ale sale (elene ,grecesti) , caci altfel nimeni nu ar fi stiut ca de fapt Dumnezeu reperezinta o relatie de Tata-Fiu, si ca omul copiaza in mic dumnezeirea, si sensul omului este acelasi catre unitatea indvizilor prin retrairea experientei dumnezeiesti,ca apoi sa fie posibila si unitatea omului cu Dumnezeu, posibila doar prin persoana cu fire duala a Fiului lui Dumnezeu si Fiu al Omului.

Asa ca daca dimineata regretam ca voi pierde ziua la cules , dupamasa am inteles ca oriunde il putem intalni pe Dumnezeu, si ca a face un mic bine si o mica placere celorlalti, poate fi uneori usa ascunsa catre Dumnezeu.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Azi am avut o experienta interesanta, l-am dus pe batranul meu tata pe langa Bucuresti, sa mai vada o data via la tara,si sa culegem vreo galeata de struguri.

Mai găseai struguri ? N-am cules via până în Octombrie și am mai rămas cu jumătate din recoltă, o parte erau uscați sau înțepați de viespi, păianjeni, și altele, alta era căzută pe jos, nu că ieșea cine știe ce, dar puținul era și mai puțin.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Asa ca daca dimineata regretam ca voi pierde ziua la cules , dupamasa am inteles ca oriunde il putem intalni pe Dumnezeu, si ca a face un mic bine si o mica placere celorlalti, poate fi uneori usa ascunsa catre Dumnezeu.

Din ce descrii n-ai mai ajuns la Liturghie, dacă n-ai fi obligat să muncești Duminica de condițiile exterioare și traiul greu, nu ar trebui să pui activități recreative sau gospodărești în timpul slujbei.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Din ce descrii n-ai mai ajuns la Liturghie, dacă n-ai fi obligat să muncești Duminica de condițiile exterioare și traiul greu, nu ar trebui să pui activități recreative sau gospodărești în timpul slujbei.

Ba am ajuns , si tocmai ca am ajuns si preotul a vorbit despre a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, am zis, hai ma sa ma duc cu tata ca ma roaga de atata vreme .
De fapt ma asteptam sa zici ca de ce am cules duminica :) Dar oricum am mai lucrat si eu inainte uneori duminica,asa ca macar am facut-o pentru el,as fi fost ipocrit sa imi gasesc scuza asta

Mai găseai struguri ? N-am cules via până în Octombrie și am mai rămas cu jumătate din recoltă,

Si eu m-am mirat , dar erau foarte bine,in alta vreme stiu ca si el o culegea in septembrie, dar cu toate ca a fost neingrijita, doar putini mancati de grauri sau albine.
Doar ca nici cu galeata aia nu am ce face ,ca nu cred ca o mananca lumea, m-as bucura sa gasesc sa o dau :)

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Ba am ajuns , si tocmai ca am ajuns si preotul a vorbit despre a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, am zis, hai ma sa ma duc cu tata ca ma roaga de atata vreme .
De fapt ma asteptam sa zici ca de ce am cules duminica :) Dar oricum am mai lucrat si eu inainte uneori duminica,asa ca macar am facut-o pentru el,as fi fost ipocrit sa imi gasesc scuza asta

Puteai să planifici sâmbăta, dar nu e treaba mea asta, oricum nu mai poți da timpul înapoi.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Si eu m-am mirat , dar erau foarte bine,in alta vreme stiu ca si el o culegea in septembrie, dar cu toate ca a fost neingrijita, doar putini mancati de grauri sau albine.
Doar ca nici cu galeata aia nu am ce face ,ca nu cred ca o mananca lumea, m-as bucura sa gasesc sa o dau :)

Via crește aproape sălbatic și ține zeci de ani,

https://observatornews.ro/economic/c...lu-631997.html

15 lei litrul de must în București nesimțiților de comercianți, în condițiile în care e plin de vie care crește aprope sălbatic și fără mari investiții prin toată țara indiferent de relief, că e secetă sau an ploios.