Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Avand ceva viclean ascuns pe interior, undeva in adanc, se bucura primind duhurile rele ca pe buni, ca pe mai ”marii” si mai ”bunii” din comunitatea informationala nebuna de pârâciosi ”credibili” si-si pune semn basculant ca sa se laude, punct negtru pe mana dreapta sau pe frunte sa-i crezi si sa-i iei de pocaiti si sfinti cand defapt ei te ia cu aluatu' precum ia vulturulii mielutii din turma stiind ca in luare saracii tradeaza ca fat-frumos aruncat in fantana adancului unde-si toarna apropiatii de frică si mită, gaurică peste care spanul rău a pus capac insurubat sa nu mai poti iesi din iad si din chinuri niciodata, decat daca promiti si juri ca o sa lucrezi dezbinarea razboindu-te in contra Domnului ca toti vrajmasii grozavi si crunti neiertatori ce se cred beroi daca-si ia atentia din incredere ca pe un vector si ti-o muta in vrajmasie cu Dumnezeu cand indraznesti sa le comunici direct mituindu-te sa cedezi ca si cum aia ai vrea defapt, sa te revolti si sa hulesti, lovind si ucigand ca sa scapi definitv, asa o patesti daca indraznesti sa le spui adevarul despre ei, niste răi ingrati ce fac rautati fara numar si nu s-au saturat de poftele diabolice recidivizante ci au infintzat legea mai răului ca mod si stil de viatza de credinta rea, ipocrizmul mascat si fatarnicia perfectionista, nemultumiti si furiosi pârbârvrând sa faca rau pe nedrept la ceri mai buni, sminteala si confuzia marturiei cu hula de frică si denigrarea avand juramantul de tradare ascuns bine de tot in adanc de om ca ispisfakerii uluminatii nimicitori, niste nimeni de nimic care vorbesc cu nimeni si cu nimicul de parca s-ar ruga sfintilor si s-ar pocai Domnului, ticluind si tzepuind ca sa saboteze smerenia si pocainta pana te eucubrezi si bravezi fraierit in neasbuinta suicigastii de ipocriti ce-si ascund foarte bine viclenia, profiturile necurate si excrocheria... toti niste mitomani gogomani ce pier mai repede decat ar fi normal supravietuind mult la putere stiind ca mereu este ceva de furat si de musamalizat... si asa isi fac un nume ”mare” si ”bun”... de om insemnat.

Aia are de ascuns: una unuia nu a facut si nu face si astfel pe toti i-a pacalit tzepuindu-i iscusit scrasnind nevazut in ascuns, in adanc de intuneric nepatruns, intru faradelegi si pact din mandrie folosind IA implementata in grafen obtinut prin pupat carbuni incinsi turnati in cap in semn de pocainta.... ca puiul de viopera ratat ultrash incapatzanat ”credincios” din interes pagan ce tine cu sine si cu propriul egoism excentric pana la exasperare orbit-orbitoare cautand doar ale sale cedand sa se indrepteze mereu auto-indreptatindu-se pe sine din mitomania bârfei adanci si tari ca putur, puter, putir, putorescu-puto-rici, putorile cu sufletul greu ce se pocaiesc furios prin aruncarea vinei sale proprii pe victima cica din cauza ei a pierdut si-a cazut si pe unitatea sfanta a omului cu Dumnezeu, pe ascultare, pe credinta, pe credinciosie si cuviinta smerita... ca cica nu le ajunge nicicum banii si odihna, pacia, somnul si comoditatia cazandda... pana in fundul iadului ca orice fraier ipocrit ispistovit pierdut si invins-deznadajduit ce face pe plac-cedat lacomiei de odihna vibratoare ca orice mare putoare afacerista foarte ravnitoare si smintit-muncitoare si tradatoare dand sa ajunga bagabondul cel mai mare si tare din parcare pismuind sa se bage in seama ca realizat si implinit fiind ajuns bogoi nerusinat bagat pana peste cap in cele pe care nu le-a lucrat ci le-a luat... cu tupeu de farizeu plin cu pateu de pacat, vari-a-bila nestemat-blestemat, sharpe indopat pana la ingamfare sferica dand sa plezneasca intzepat aruncand explodat din aluat acid veninos pe pereti sa vrei, sa vreti... sateizat cu masura si motorul prin luat cu privirea... de la omul lui Dumnezeu... rabddatorul.

Am inteles de ce se razbuna ca prostul rau hotarat sa faca rau... vrea sa se scape de cei carora le-a gresit rau de tot, nu cerandu-si iertare si oprindu-se de la reci-dive ci chemand la linshaj in haita... de turbati cruzi antrenati ocult sa se ”apere”.