Cum sa citim Filocalia

[Leonid7]

Am publicat un articol despre felul în care ar trebui citită Filocalia, mai ales de către mirenii de astăzi.

Filocalia nu este o carte de lectură obișnuită și nici un manual rapid de „tehnici duhovnicești”, ci o comoară a experienței sfinților, care cere smerenie, răbdare, discernământ și, pe cât posibil, îndrumare duhovnicească.

În articol încerc să explic de ce nu trebuie citită în grabă, cum pot fi înțelese textele ascetice fără a cădea în exagerări și ce loc are Rugăciunea lui Iisus în această tradiție.

Articolul poate fi citit aici:
https://ortodoxway.com/cum-se-citeste-filocalia/

M-aș bucura să aflu și cum ați început voi să citiți Filocalia și ce sfaturi ați primit de la duhovnici sau părinți cu experiență.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Leonid7

Am publicat un articol despre felul în care ar trebui citită Filocalia, mai ales de către mirenii de astăzi.

Filocalia nu este o carte de lectură obișnuită și nici un manual rapid de „tehnici duhovnicești”, ci o comoară a experienței sfinților, care cere smerenie, răbdare, discernământ și, pe cât posibil, îndrumare duhovnicească.

În articol încerc să explic de ce nu trebuie citită în grabă, cum pot fi înțelese textele ascetice fără a cădea în exagerări și ce loc are Rugăciunea lui Iisus în această tradiție.

Articolul poate fi citit aici:
https://ortodoxway.com/cum-se-citeste-filocalia/

M-aș bucura să aflu și cum ați început voi să citiți Filocalia și ce sfaturi ați primit de la duhovnici sau părinți cu experiență.

Dupa cum spui si in articol , cateva zeci de pagini , pare ca se leaga ccate ceva dar repede devine inaccesibil si obositor, si o pui pentru mai tarziu....

Retroactiv la rece,dupa o perioada chiar ma intreb de ce sa gasesti explicatii complicate si multe pentru un lucru aparent simplu , repetarea celor 10 cuvinte , chiar cu trairea ce o implica..

Sunt de acord cu trairile si semnificatiile lor specificate in Filocalie si citite printre randuri, sau compilate de prin alte parti, ca importanta este rostirea si marturisirea numelui lui Hristos ,si in ultima instanta insusi starea perpetua de rugaciune.

Stateam zilele trecute si ma gandeam, ca am vazut tot felul de echivalari , daca ma gandesc toata ziua la Hristos , daca am gandul de lauda si chiar si pe cel de rugaciune izvorat din gandul la El, oare nu ar fi tot un fel de rugaciune a inimii ?

Dar ce mi se pare important la rugaciunea inimii , este cererea insusi , si constiinta permaenta a starii de pacatosenie, pocainta , probabil ca aceasta e mai aproape de Domnul decat gandul la El.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Stateam zilele trecute si ma gandeam, ca am vazut tot felul de echivalari , daca ma gandesc toata ziua la Hristos , daca am gandul de lauda si chiar si pe cel de rugaciune izvorat din gandul la El, oare nu ar fi tot un fel de rugaciune a inimii ?

Cum un gând cheamă pe altul, mențiunea ta despre gândul permanent la Hristos mi-a amintit de o recomandare din Sbornicul, și anume ca și activitățile zilnice, lucrul, munca să fie închinate lui Hristos; făcute cu gândul la El, ca o ofrandă. În felul ăsta, nu doar mintea, ci și fapta se va umple de prezența Lui.

Și, probabil decurgând din această recomandare, un sfat al Părintelui Galeriu (care citise Sbornicul încă din tinerețe), de a avea mereu această conștiință ca orice activitate lucrativă să o faci cu dragoste, în folosul semenilor tăi. În felul ăsta putem rămâne uniți în permanență, atât cu Dumnezeu, cât și cu oamenii, nefragmentați lăuntric.

P.S. Și eu am parcurs o parte din "ghidul" publicat de Leonid pentru citirea Filocaliei, și îl găsesc foarte de folos, cu atât mai mult cu cât el orientează către rugăciunea neîncetată, nu neapărat către viața ascetică, rezervată mai ales monahilor.

[Leonid7]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dupa cum spui si in articol , cateva zeci de pagini , pare ca se leaga ccate ceva dar repede devine inaccesibil si obositor, si o pui pentru mai tarziu....

Retroactiv la rece,dupa o perioada chiar ma intreb de ce sa gasesti explicatii complicate si multe pentru un lucru aparent simplu , repetarea celor 10 cuvinte , chiar cu trairea ce o implica..

Sunt de acord cu trairile si semnificatiile lor specificate in Filocalie si citite printre randuri, sau compilate de prin alte parti, ca importanta este rostirea si marturisirea numelui lui Hristos ,si in ultima instanta insusi starea perpetua de rugaciune.

Stateam zilele trecute si ma gandeam, ca am vazut tot felul de echivalari , daca ma gandesc toata ziua la Hristos , daca am gandul de lauda si chiar si pe cel de rugaciune izvorat din gandul la El, oare nu ar fi tot un fel de rugaciune a inimii ?

Dar ce mi se pare important la rugaciunea inimii , este cererea insusi , si constiinta permaenta a starii de pacatosenie, pocainta , probabil ca aceasta e mai aproape de Domnul decat gandul la El.

Ideea principală e ca Filocalia a fost alcătuită tocmai pentru intelegerea practicării Rugăciunii inimii . Aici este cheia. Rugăciunea inimii a jucat un rol fundamental in Ortodoxie , mai mare decât ne putem închipui. Noi nu prea am putut dezvolta acest fenomen , a fost prea complex si greu pentru noi. Singura mișcare a fost Rugul Aprins , dar fără rezultate notabile . Rugăciunea inimii deși pare simplă , in fapt necesita o pregătire deosebită . Vezi si articolul meu :
https://ortodoxway.com/rugaciunea-lui-iisus-in-autobuz/

Inteleg ca articolul e greu de citit , insa a trebuit sa fac o descriere cât mai amănunțită a fenomenului , cu riscul sa pierd cititorul pe drum.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Leonid7

Ideea principală e ca Filocalia a fost alcătuită tocmai pentru intelegerea practicării Rugăciunii inimii . Aici este cheia. Rugăciunea inimii a jucat un rol fundamental in Ortodoxie , mai mare decât ne putem închipui. Noi nu prea am putut dezvolta acest fenomen , a fost prea complex si greu pentru noi. Singura mișcare a fost Rugul Aprins , dar fără rezultate notabile . Rugăciunea inimii deși pare simplă , in fapt necesita o pregătire deosebită . Vezi si articolul meu :
https://ortodoxway.com/rugaciunea-lui-iisus-in-autobuz/

Inteleg ca articolul e greu de citit , insa a trebuit sa fac o descriere cât mai amănunțită a fenomenului , cu riscul sa pierd cititorul pe drum.

Scrii intr-un mod cursiv si placut.

Uite, eu sunt mai rebel asa, nu accept nici o idee gata servita ,pana nu o inteleg.

Si ce inseamna la mine a intelege? A ii vedea legatura cu Hristos.

Hristos e suprema fericire personala , si izvorul harului care te face dintr-un nepriceput un vorbitor.

Nimic nu e de la oameni bun si frumos , ca sa nu fie de la El. Si nimic din ce e ascuns nu va ramanea tainuit.

De altfel credinta asta am vazut-o si la pelerinul rus.

De aceea crezi ca ai vrea sa vorbesti aici despre acest frumos subiect , al rugaciunii inimii ,daca cumva ai inteles-o mai bine , si bineinteles daca timpuil iti permite ?

Sa o transformam intr-un dialog, dincolo de monologul unui articol.

Sunt sigur ca multi si-ar dori mai multe despre acest subiect .

In afara de importanta istorica si recunoscuta a rugaciunii inimii , ai inteles mai multe despre ea?

Ai reusit sa parcurgi mai mult din Filocalie si sa intelegi unele lucruri?

[Leonid7]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Scrii intr-un mod cursiv si placut.

Uite, eu sunt mai rebel asa, nu accept nici o idee gata servita ,pana nu o inteleg.

Si ce inseamna la mine a intelege? A ii vedea legatura cu Hristos.

Hristos e suprema fericire personala , si izvorul harului care te face dintr-un nepriceput un vorbitor.

Nimic nu e de la oameni bun si frumos , ca sa nu fie de la El. Si nimic din ce e ascuns nu va ramanea tainuit.

De altfel credinta asta am vazut-o si la pelerinul rus.

De aceea crezi ca ai vrea sa vorbesti aici despre acest frumos subiect , al rugaciunii inimii ,daca cumva ai inteles-o mai bine , si bineinteles daca timpuil iti permite ?

Sa o transformam intr-un dialog, dincolo de monologul unui articol.

Sunt sigur ca multi si-ar dori mai multe despre acest subiect .

In afara de importanta istorica si recunoscuta a rugaciunii inimii , ai inteles mai multe despre ea?

Ai reusit sa parcurgi mai mult din Filocalie si sa intelegi unele lucruri?

Da , e un subieect care ma preocupa profund . Am încă câteva articole despre acest subiect:

https://ortodoxway.com/numele-lui-du...sus-isihasmul/

https://ortodoxway.com/rugaciunea-lui-iisus-in-autobuz/

https://ortodoxway.com/rugul-aprins-...cara-isihasta/

https://ortodoxway.com/rugaciunea-in...-a-ortodoxiei/

Deci sunt in total 4 articole plus articolul menționat despre acest subiect.

Citeste-le mai întâi si apoi pune întrebări . O sa mai scriu probabil pe acest subiect.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

Cum un gând cheamă pe altul, mențiunea ta despre gândul permanent la Hristos mi-a amintit de o recomandare din Sbornicul, și anume ca și activitățile zilnice, lucrul, munca să fie închinate lui Hristos; făcute cu gândul la El, ca o ofrandă. În felul ăsta, nu doar mintea, ci și fapta se va umple de prezența Lui.

Și, probabil decurgând din această recomandare, un sfat al Părintelui Galeriu (care citise Sbornicul încă din tinerețe), de a avea mereu această conștiință ca orice activitate lucrativă să o faci cu dragoste, în folosul semenilor tăi. În felul ăsta putem rămâne uniți în permanență, atât cu Dumnezeu, cât și cu oamenii, nefragmentați lăuntric.

P.S. Și eu am parcurs o parte din "ghidul" publicat de Leonid pentru citirea Filocaliei, și îl găsesc foarte de folos, cu atât mai mult cu cât el orientează către rugăciunea neîncetată, nu neapărat către viața ascetică, rezervată mai ales monahilor.

Pe mine din acest punct de vedere ma intereseaza rugaciunea inimii.

E o alternativa la rugaciunea scrisa, este rugaciune continua,nu ridica dificultati de interpretare, este cainta si reamintire continua a pacatului, este lauda, este dorinta de indreptare, este doxologie , este hristologie Dumnezeu-omul ,este mereu alt inteles la fiecare rostire.

Ma opresc din ea doar pentru ca ma gandesc sa mai fac si altceva , sa nu imi consum toata viata acolo, deci pot zice ca inca nu stiu ce e, pentru ca nu ma predau ei cu totul.

De ce nu ma predau ei?

Nu pt ca viata ar fi mai interesanta, ci pentru ca inca nu am facut legatura mentala cu voia lui Dumnezeu aratata noua prin Hristos si aceasta rugaciune continua, cu cuvinte repetabile .

E vorba despre daruirea de sine si sacrificiu in aceasta rugaciune, sa iti omori placerile , sa iti dedici viata ei, si pentru aceasta trebuie sa fii convins ca aceasta e calea ceruta de Hristos, sau ca macar te duce la El.

De aceea cred ca nu trebuie sa inversam lucruruile.

Nu rugaciunea inimii e scopul, ci calea noastra catre Hristos e scopul, cand vom gasi aceasta cale , cand harul Sau va fi in sufletul nostru , "buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta" , si harul va grai de la sine prin noi , si chiar ne vom dori orice sa ne duca aproape de El.

Dar acest har presupune la randul sau si rugaciune, cu asta sunt de acord.

Iubirea de Hristos nu vine de la efort, nu se invata din ghid, ci vine de la Duhul, si de abia apoi vine si omul cu efortul si intelepciunea.

Deci roaga te sa ai rugaciunea continua, daca aceasta e calea, cam acesta e cercul perfect al caderii si devenirii noastre.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Leonid7

Da , e un subieect care ma preocupa profund . Am încă câteva articole despre acest subiect:

https://ortodoxway.com/numele-lui-du...sus-isihasmul/

https://ortodoxway.com/rugaciunea-lui-iisus-in-autobuz/

https://ortodoxway.com/rugul-aprins-...cara-isihasta/

https://ortodoxway.com/rugaciunea-in...-a-ortodoxiei/

Deci sunt in total 4 articole plus articolul menționat despre acest subiect.

Citeste-le mai întâi si apoi pune întrebări . O sa mai scriu probabil pe acest subiect.

Dupa tot cat ai studiat , crezi cumva si in exclusivitatea rugaciunii neintrerupte ca si cale de mantuire ?

Adica cine nu o face sau nu o face neintrerupt, se poate mantui si altfel, sau pierde o mare oportunitate

2) Am vazut in partea cu "Numele lui Dumnezeu (IV) " ca intradevar rugaciunea inimii se regaseste in multe aspecte ale Evangheliei ,unele care nu le stiam , de la rugaciunea vamesului, as adauga eu si parabola judecatorului nedrept de la Luca , pana la marturisirea lui Petru.

Mai vezi si alte legaturi cu Hristos , in afara de pildele ,care se refera la altii (Petru,vamesul,femeia) ?

Cum e rasfranta rugaciunea inimii in activitatea lui Hristos insusi , poate in modelul Sau de rugaciune "Tatal Nostru", poate in porunca sa principala ,cea a iubirii , poate in rugaciunea de la sfarsitul Evangheeliei lui Ioan, poate in gradina Ghetsimanii in noaptea vinderii sale, poate in trimiterea Mangaietorului ?

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Nu rugaciunea inimii e scopul, ci calea noastra catre Hristos e scopul, cand vom gasi aceasta cale , cand harul Sau va fi in sufletul nostru , "buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta" , si harul va grai de la sine prin noi , si chiar ne vom dori orice sa ne duca aproape de El.
.

Uite ca imi comentez propriile afirmatii ,influentat si de articolele citite intre timp:
Da rugaciunea e un mijloc nu un scop.
Dar oare chiar suntem capabili noi sa dobandim pe Hristos si harul Sau, fara o lipire permanenta de El? Avem alte metode la indemana afara de aceasta rugaciune continua?

[Leonid7]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dupa tot cat ai studiat , crezi cumva si in exclusivitatea rugaciunii neintrerupte ca si cale de mantuire ?

Adica cine nu o face sau nu o face neintrerupt, se poate mantui si altfel, sau pierde o mare oportunitate

2) Am vazut in partea cu "Numele lui Dumnezeu (IV) " ca intradevar rugaciunea inimii se regaseste in multe aspecte ale Evangheliei ,unele care nu le stiam , de la rugaciunea vamesului, as adauga eu si parabola judecatorului nedrept de la Luca , pana la marturisirea lui Petru.

Mai vezi si alte legaturi cu Hristos , in afara de pildele ,care se refera la altii (Petru,vamesul,femeia) ?

Cum e rasfranta rugaciunea inimii in activitatea lui Hristos insusi , poate in modelul Sau de rugaciune "Tatal Nostru", poate in porunca sa principala ,cea a iubirii , poate in rugaciunea de la sfarsitul Evangheeliei lui Ioan, poate in gradina Ghetsimanii in noaptea vinderii sale, poate in trimiterea Mangaietorului ?

Despre cele două întrebări

Întrebarea 1 — exclusivitatea Rugăciunii neîntrerupte ca singură cale de mântuire.**

Răspunsul meu cinstit: nu. Și aici e nuanța patristică importantă.

Sf. Pavel scrie „rugați-vă neîncetat" (1 Tesaloniceni 5:17) ca poruncă pentru *toți* creștinii, nu doar pentru monahi. Asta e fundamentul. Dar *cum* se împlinește această poruncă diferă după chemarea fiecăruia. La monahul athonit, în chip articulat ca *Rugăciunea lui Iisus*, în chilie, cu opritul răsuflării, cu coborârea minții în inimă. La mireanul cu familie, prin *rugăciunea lăuntrică* purtată în muncă, în relații, în ascultare — așa cum spune Sf. Teofan Zăvorâtul în scrisorile lui către mireni: *„rugăciunea inimii nu e a monahilor, ci a tuturor; doar forma diferă"*.

Sfinții Părinți au foarte clar acest principiu: **mântuirea se lucrează după chemarea fiecăruia, nu după o singură formă**. Sf. Vasile cel Mare avea în vedere atât chinovia cât și creștinul de rând. Sf. Ioan Gură de Aur, în omiliile la Antiohia, spune răspicat că mireanul poate ajunge la măsură sfințeniei prin *lucrarea poruncilor în lume*, nu doar prin retragere. Sf. Maxim Mărturisitorul (Capete despre dragoste* așază pe iubire — nu pe tehnica rugăciunii — drept criteriul desăvârșirii.

Pericolul exclusivismului isihast este vechi și are nume: îl găsim la mesalieni (sec. IV) — erezie care reducea mântuirea la o singură formă de rugăciune continuă, considerând Sfintele Taine secundare. Sf. Diadoh al Foticeei și mai târziu Sf. Grigorie Palama au luptat cu această reducție: harul ne vine prin *întregul* trup al Bisericii — Tainele, poruncile, rugăciunea, lucrarea milosteniei, suferința purtată creștinește — nu printr-o singură poartă.

Cine nu rostește Rugăciunea lui Iisus neîntrerupt nu pierde mântuirea. Pierde, eventual, o cale de adâncire pe care Tradiția o atestă ca foarte rodnică. Dar harul nu e legat de o tehnică — e legat de Hristos lucrător în Biserică prin multe căi.

Concluzia patristică, scurt: rugăciunea neîncetată e poruncă pentru toți, dar forma ei concretă diferă; iar reducerea mântuirii la o singură formă este, istoric, marca unei erezii recurente, nu a hesychasmului autentic.

Întrebarea 2 — Rugăciunea inimii reflectată în lucrarea lui Hristos însuși.**

Aici ai pus o întrebare extraordinară. Răspunsul scurt: da, și pe mai multe planuri decât bănuiești.

(a) Tatăl Nostru — Hristos nu o predă ca rugăciune nouă; o predă ca *forma minimală* a relației omului cu Tatăl. Sf. Maxim Mărturisitorul are un întreg comentariu la Tatăl Nostru în care arată că rugăciunea aceasta conține în germene toată viața mistică: cerul (theologia), pâinea cea spre ființă (euharistia ca putere a îndumnezeirii), iertarea (curățirea inimii), ispita (lupta). E baza Rugăciunii inimii, nu opozitivă față de ea.

(b) Porunca iubirii** — „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău" (Matei 22:37). Această poruncă nu se poate împlini intermitent. Iubirea „din tot cugetul" este*rugăciunea minții. Sf. Marcu Ascetul spune limpede: porunca iubirii presupune ca mintea să fie *neîncetat la Dumnezeu* — altfel nu e iubire „din tot cugetul", e iubire ocazională.

(c) Rugăciunea arhierească (Ioan 17) — aici ai atins miezul. Toată rugăciunea Domnului de la Cina cea de Taină este *rugăciune neîntreruptă* — Hristos vorbește cu Tatăl, dar Tatăl și Fiul erau deja una înainte de cuvinte. Rugăciunea inimii la sfinți tinde exact către această stare: nu cere lucruri, ci stă în relație. „Precum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, ca și ei întru Noi una să fie" (Ioan 17:21) — aceasta e formula ontologică a rugăciunii lăuntrice. Sf. Grigorie Palama citează acest verset ca temei al îndumnezeirii prin rugăciune.

(d) Ghetsimani— observația ta e foarte fină. „Privegheați și vă rugați" (Matei 26:41) este, în chiar momentul de criză, porunca rugăciunii neîntrerupte. Și mai mult: Hristos se roagă El însuși *de trei ori* aceleași cuvinte. Rugăciunea repetitivă — pe care unii o critică numind-o „mecanică" — este consacrată chiar de Domnul în ceasul Său cel mai greu. Toți Părinții neptici citează acest pasaj ca temei al repetiției în Rugăciunea inimii.

(e) Trimiterea Mângâietorului— „Duhul Sfânt vă va învăța tot și vă va aduce aminte de toate" (Ioan 14:26). În tradiția neptică, *aducerea aminte* (μνήμη Θεοῦ, *pomenirea lui Dumnezeu*) este lucrarea Duhului în om, iar Rugăciunea inimii este chiar lăcașul acelei aduceri-aminte. Sf. Diadoh al Foticeei și Sf. Grigorie Sinaitul leagă explicit primirea Duhului de neîncetata pomenire a Numelui.

(f) Și mai sunt:Schimbarea la Față (rugăciunea lui Hristos pe munte, vederea slavei necreate — temeiul vederii Luminii taborice în hesychasm), patruzeci de zile în pustie (rugăciunea ca arma împotriva ispitei), retragerea repetată „la loc singuratic" (Marcu 1:35; Luca 5:16) ca model al statornicirii inimii, suflarea Duhului asupra ucenicilor (Ioan 20:22 — temeiul respirației rugăciunii la athoniți).

Sf. Isaac Sirul spune că Hristos ne-a arătat modelul* unei vieți în care lucrarea exterioară izvorăște din vorbirea neîntreruptă cu Tatăl.