O problema la spovedanie

[ViermeSiNuOm]

Frumoase răspunsuri ! Eu am citit undeva că duhovnicul este fericit atunci când tu scoţi la spovedanie cele mai negre, cele mai spurcate şi mai grele păcate şi că se întrisitează atunci când "te citeşte" că nu vrei decât să te lauzi căutând să faci impresie bună !

Şi în altă parte am citit că nu trebuie să ne ruşinăm când spunem păcatul ci atunci când îl facem !

O noapte cu pace pentru voi dragi surioare şi frăţiori !

[sophia]

@Anna - incerc sa te urmaresc
Deci:
1. Tu spui ca nu trebuie sa facem fapte bune, ca nu ne ajuta la nimic.
2. Spui ca faptele bune nu inseamna neaparat iubire de Dumnezeu. Ca nu obtii Duh Sfant prin ele. Si atunci la ce folosesc?
"Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta"
Eu de aici inteleg ca Dumnezeu va aprecia niciodata faptele noastre bune.
Deci ca n-are sens sa le mai faci.

Pentru mine a face fapte bune inseamna dragoste de aproape si prin asta, de Dumnezeu ("ceea ce faceti aproapelui imi faceti mie").

3. Pilda cu fecioarele mie nu-mi place. Pentru mine fecioarele care nu vor sa dea din uleiul lor, care nu vor sa le ajute pe celelalte si sa fie impreuna la venirealui Iisus, mi se pare ne-crestin si egoist.
Indiferent ce metafora ar fi in acel ulei.
- de ce n-au fecioarele acelea ulei destul daca au facut fapte bune cum spui tu, daca au fost fecioare in primul rand?
- de ce au celelalte ulei mai mult, desi sunt rele si nu le ajuta pe celalalte?
Chiar sa fii in ultima clipa in fata usii raiului si tot (daca esti bun si crestin), nu poti lasa pe unul afara, il tragi cu tine. Nu stiu, eu n-as putea sa fac asa ceva. Eu ma duc in rai si restul nu ma priveste.
Si exact asta de invata pilda asta.
Exista pilde superbe, dar doua eu nu le inteleg, nu sunt de acord cu ele.
Asta cu fecioarele si aceea cu intoarcerea fiului ratacitor (sa faci nedreptate intre frati).
E f.adevarat ca noi nu putem intelege multe ale Domnului (oricat de greu le este unora de aici sa inteleaga). Intortocheate sunt caile Domnului - se spune.

Si: cum poate vreodata sa fie binele nefolositor? Pai nu-l faci ca sa ajuti.
Doamne si te trimete de fapt Dumnezeu insusi sa faci binele! Numai el te trimite si te si ajuta sa-l faci.
Eu nu pot sa gandesc asa. Imi pare rau.

[Raoul]

În prealabil postat de ViermeSiNuOm

Şi în altă parte am citit că nu trebuie să ne ruşinăm când spunem păcatul ci atunci când îl facem !

Exact! Sa ne spunem: "Rusine sa-mi fi fost atunci cand am facut,acum e prea tarziu!"

[gabriela8]

În prealabil postat de Daniel777

In principiu ,cand ma duc la spovedanie ,ma duc sa spun tot ceea am facut rau,impotriva poruncilor lui Dumnezeu.
M-am confruntat insa cu urmatoarea problema: preotul tinde sa creada ca faci numai rautati,si nu vede si lucrurile bune pe care le faci.
Tu te duci regulat si spui: parinte ,sunt rau,am facut asta si ailalta,si parintele te iarta,insa nu iti va cunoaste si partea buna a sufletului tau.Iar imaginea lui despre tine va fi eronata.
Voi cum va descurcati cu acest aspect?

La spovedanie se spun doar pacatele! Restul stie Dumnezeu si nu avem pentru ce sa ne indreptatim ca nu ma facut decat ceea ce eram datori sa facem si poate nici acelea nu le-am implinit cum trebuie...

Ar fi ciudat sa incepem cu ceea ce noua ni se pare bun, ar suna ca rugaciunea fariseului si nu cred ca I-ar placea lui Dumnezeu. Ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi in timpul spovedaniei este pocainta sau parerea de rau pentru pacate si dorinta de indreptare.

Duhovnicul iti stie cu siguranta si partile bune, nu ai de ce sa te ingrijorezi.

[Carmen FUNIERU]

Cred că ar fi în dezavantajul meu să fac o impresie bună la spovedanie. Important este ca Dumnezeu să-mi primească mărturisirea, să mă ierte şi să mă ajute în continuare. Mă străduiesc în primul rând lui Dumnezeu să-i fac o impresie cât mai bună, prin cât mai multă sinceritate şi dorinţă de îndreptare. Dacă aş lăsa cuiva o imagine bună despre mine, în primul rând m-aş mândri, şi apoi m-aş ataşa prea mult de persoana care mă apreciază.

[Raoul]

În prealabil postat de costel

Insa, daca vei observa ca parintele se schimba radical dupa cele marturisite de tine, adica incepe sa te trateze cu raceala, afla ca acela nu este duhovnic cu adevarat.

Cam asa ceva. Eu stiu un lucru: prin gura duhovnicului graieste Dumnezeu (in principiu la spovedanie). Ar trebuir sa-i arate Iisus ce fel de om este ucenicul sau,indiferent de cate pacate face sau ce zice la spovedanie. Si eu merg sa ma marturisesc cu inima indurerata,am asa o teama ca poate duhovnicul ma va privi altfel,dar nici pe departe. Si nu ma refer cum ca as cadea in extrema cealalalta,cum spunea si @anna21. Preotul,dupa spovedanie,se poarta cu mine la fel,ma priveste la fel,poate chiar mai frumos,fiind si mai curat dupa marturisire. Pur si simplu imi gasesc linistea,stiu si simt ca in duhovnicul meu salasluieste cu adevarat Dumnezeu si ca ma cunoaste la fel de bine ca El,din toate punctele de vedere. Prin acesta Hristos imi vorbeste!
Adevarat este ca un duhovnic bun face mult!

[sophia]

Si eu m-am gandit la asta, dar nu in legatura cu preotul neaparat, ca el stie cum sunt si ce fac bine.
Problema mea este cu credinta in general. Am impresia ca binele si pozitivul nu este acceptat in credinta.
Pe de o parte trebuie smerenie, stiu (sta si in semnatura mea), dar pe de alta parte cum sa avem incurajare in ceea ce facem, daca ni se socotesc numai cele rele?
Te intrebi la o adica, la ce mai trebuie sa fi bun, daca nu e bine.
Parca numai raul s-ar cauta cu lumanarea...sa avem ce spune la spovedanie.

tu trebuie sa te marturisesti curat si el sa te dezlege si sa incerci sa te smeresti mai mult. Nu te intereseaza ce crede el , si daca te deranjeaza , schimba-ti duhovnicul.

@ sophia , binele il vede Dumnezeu , nu ne intereseaza daca il vede unul si altul , cu atat mai bine daca lumea nu ne vede binele pentru ca in acest fel evitam sa fim mandri adica sa nu ne zicem "Cutare si cutare a zis ca sunt credincios , sunt mai credincios sau mai bun ca el " asta e ideea, fiecare fapta buna Dumnezeu o sa neo rasplateasca. Lumea aceasta e trecatoare. Sa stiti ca in aceasta lume noi am fost trimisi doar pentru a da unele examene. Trebuie sa avem grija sa nu le cadem.
Doamne ajuta!

[Iubirea]

În prealabil postat de Daniel777

...M-am confruntat insa cu urmatoarea problema: preotul tinde sa creada ca faci numai rautati,si nu vede si lucrurile bune pe care le faci.

Asta crezi tu...realitatea este cu totul alta.
Spovedania insa este o taina care se refera strict la marturisirea si iertarea pacatelor...nu are legatura cu marturisirea faptelor bune. Duhovnicul daca iti este duhovnic te va cunoaste nu doar din cele spuse la spovedanie, ci si din activitatea ta din biserica, de ex.
Mie mi se pare normal ca relatia ta cu duhovnicul sa nu se rezume strict doar la spovedanie...eu de ex. mergeam sa-i cer sfaturi, sa-l intreb cand ceva nu-mi era clar, sa-i cer binecuvantari cand voiam sa calatoresc, ii povesteam ce am facut, pe unde am mai fost de cand nu ne-am mai vazut...

Cu ani in urma l-am avut duhovnic pe pr. Ct. Coman din Bucuresti (prof. de NT la Fac. de Teologie)...el si datorita meseriei era ff deschis cu tinerii, studentii si vorbeam mult cu el dupa slujbe. Ideea este ca la inceput si eu aveam aceeasi impresie ca ma trata foarte distant si am repezea...iar eu ziceam ca el face asa ca tine cont doar de ce-i zic eu la spovedanie...dar am zis ca asta este voia lui Dumnezeu, el imi este duhovnic si eu trebuie sa rabd...cautam sa gandesc cat mai pozitiv...iar in timp mi s-a adeverit ca am avut dreptate in gandirea mea...parintele ma inceraca mult, tocmai ca imi stia caracterul non-conformist, rebel.
Am avut multe incercari in care ma rusina in fata celorlalti tineri care stateau si ei sa vorbeasca cu el...ma ofticam, dar plecam capul...in fine....dupa mult timp am inteles tactica lui cu mine...in realitate el nu se rezuma doar la ce-i spuneam eu la spovedit....el voia sa imi formeze caracterul, sa ma indrepte pe un drum corect, iar iubirea lui fata de mine era foarte mare...am simtit-o mult mai tarziu, cand eram deja veche in obstea lui duhovniceasca....desi la inceput "dadea cu mine de toti peretii" :))))))

Asa ca rabdare si intelepciune dragule....drumul mantuirii nu este presarat cu laude, stie Dumnezeu sincer de ce ti se intampla asta...important este ca tu sa ai o gandire pozitiva raportata permanent la Hristos.