O problema la spovedanie

[Daniel777]

In principiu ,cand ma duc la spovedanie ,ma duc sa spun tot ceea am facut rau,impotriva poruncilor lui Dumnezeu.
M-am confruntat insa cu urmatoarea problema: preotul tinde sa creada ca faci numai rautati,si nu vede si lucrurile bune pe care le faci.
Tu te duci regulat si spui: parinte ,sunt rau,am facut asta si ailalta,si parintele te iarta,insa nu iti va cunoaste si partea buna a sufletului tau.Iar imaginea lui despre tine va fi eronata.
Voi cum va descurcati cu acest aspect?

[ionut stefan]

În prealabil postat de Daniel777

In principiu ,cand ma duc la spovedanie ,ma duc sa spun tot ceea am facut rau,impotriva poruncilor lui Dumnezeu.
M-am confruntat insa cu urmatoarea problema: preotul tinde sa creada ca faci numai rautati,si nu vede si lucrurile bune pe care le faci.
Tu te duci regulat si spui: parinte ,sunt rau,am facut asta si ailalta,si parintele te iarta,insa nu iti va cunoaste si partea buna a sufletului tau.Iar imaginea lui despre tine va fi eronata.
Voi cum va descurcati cu acest aspect?

de ce crezi tu ca preotul va gandi ceva despre cel ce se spovedeste.

[Daniel777]

Poate pentru ca judecata o ia inaintea intelegerii si a compatimirii.

[costel]

Mai Daniel, medicul cand observa ca ai probleme la ficat nu-ti mai lauda rinichii, ci cauat sa-ti prescrie ceea ce aduce vindecare ficatului.

Nu mergem la duhovnic pentru lauda, ci pentru vindecare. Insa, daca vei observa ca parintele se schimba radical dupa cele marturisite de tine, adica incepe sa te trateze cu raceala, afla ca acela nu este duhovnic cu adevarat.

Stai fara griji, cei care vad cu adevarat rana in om, vad si bunatatea din el.

[Rodica50]

Aceasta este o problema, dar marturisirea se face in fata lui Hristos. Pana la urma nu conteaza cu ce impresie ramane preotul, ci marturisirea in sine. Gasisem undeva care trebuie sa fie atitudinea preotului la spovedanie.

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de costel

Mai Daniel, medicul cand observa ca ai probleme la ficat nu-ti mai lauda rinichii,

tare asta dar bun sfat ptr noi toti

[anna21]

În prealabil postat de Daniel777

In principiu ,cand ma duc la spovedanie ,ma duc sa spun tot ceea am facut rau,impotriva poruncilor lui Dumnezeu.
M-am confruntat insa cu urmatoarea problema: preotul tinde sa creada ca faci numai rautati,si nu vede si lucrurile bune pe care le faci.
Tu te duci regulat si spui: parinte ,sunt rau,am facut asta si ailalta,si parintele te iarta,insa nu iti va cunoaste si partea buna a sufletului tau.Iar imaginea lui despre tine va fi eronata.
Voi cum va descurcati cu acest aspect?

Daniel, in general citesc cu placere mesajele tale.. dar aici ceva este in neregula. Cred ca nu te-ai gandit prea mult asupra acestei probleme.
(Mie mi se intampla invers.. las impresie favorabila si nu-mi place acest lucru.)
La spovedanie te duci ca pacatos, dupa ce ti-ai examinat viata si gandurile si vezi cu groaza ca esti departe de calea cea stramta, cand pacatele si neputinta te coplesesc. Te duci cu teama ca in fata lui Hristos si cu durere ca ai incalcat poruncile dumnezeiesti.. ca nu-L iubesti pe Dumnezeu, in fond (ca cine-L iubeste se straduieste sa pazeasca toate poruncile!)
Care fapte bune? Si chiar daca exista "fapte bune".. ce sunt acestea fara de har?
Impresiile pozitive nu-si au rostul.. iar imaginea öbiectiva"despre starea noastra duhovniceasca - nu ingaduie Dumnezeu sa o vedem din mila pt noi, cred eu, ca am cadea in neagra deznadejde.

Daca inca ti se pare ca ai fapte bune demne de luat in seama, iti recomand cu toata prietenia sa citesti plangerile Sfantului Efrem Sirul pt trezire la realitatea (duhovniceasca):
http://www.scribd.com/doc/8525110/Ce...ui-Efrem-Sirul

[elena20]

,,Care fapte bune? Si chiar daca exista "fapte bune".. ce sunt acestea fara de har?"

Anna, ce vrei sa spui cu asta mai exact?Adica trebuie sa fim cat de cat proaspat spovediti ca sa ne ia Dumnezeu in considerare faptele bune?Deci, daca nu avem har, fiind plini de pacate, nu ni se mai iau in considerare faptele bune?

[Raoul]

Elena,ni se iau in considerare,probabil se referea ca starea aceea imediata de dupa spovedanie te face pe moment un alt om: mai bun,mai curat,mai pur...

[anna21]

În prealabil postat de elena20

,,Care fapte bune? Si chiar daca exista "fapte bune".. ce sunt acestea fara de har?"

Anna, ce vrei sa spui cu asta mai exact?Adica trebuie sa fim cat de cat proaspat spovediti ca sa ne ia Dumnezeu in considerare faptele bune?Deci, daca nu avem har, fiind plini de pacate, nu ni se mai iau in considerare faptele bune?

off topic despre fapte bune

Sf. Serafim de Sarov:
In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: “Mergeti la cei ce vand si cumparati”” (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune. Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti: “Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adacul iadului.”
(http://serafimdesarov.trei.ro/)

“Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: “Cel ce nu aduna cu Mine risipeste” (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: “In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El” (Fapte 10:35).
“Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: “Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale”. Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1).Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: “Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra” (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: “Dumnezeu nu da Duhul cu masura” (Ioan 3:34-35).
(http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...mnului-ori-nu/)