Suferinta baiatului neinsurat

[Raoul]

În prealabil postat de blue_sky

PS: 23 de ani, single :) Nu sufăr (deocamdată) deloc din cauza nemăritişului, ca să-l numesc aşa.... ba chiar mă bucură. Am văzut prea multe căsnicii ratate, prea multe cupluri nefericite, prea multă singurătate în doi, ca să-mi doresc ceva ce pare frumos doar privit din exterior, conceptul de mariaj fericit mi se pare deja utopie. Dac-o vrea Dumnezeu să fie, va fi, dacă nu, c`est la vie :).

Stii vorba aia: Dumnezeu da,dar nu baga si-n plasa...


@Mihnea Dragomir,extrem de interesanta marturia dvs. cu privire la acele situatii inexplicabile. Cam asa e si la mine,cand nu am prietena mi-as dori sa-mi fac,da' parca nu gasesc nimic. Insa cand am,deja parca vad o gramada de fete singure,care intra in vorba,una mai frumoasa ca alta etc. Oricum nu dau asa mare atentie,mi se par poate simple coincidente...

In fine. Topicul e o "replica" la cel cu suferinta fetelor. Pana la urma nu stiu ce sa zic,nu e neaparat o suferinta,depinde de imprejurari. Mi-e doar sa nu ajunga si forumul asta unul de matrimoniale (ar fi ok macar de ar fi 100% pe considerente crestine). Eu unul am 22 de ani si nu sunt insurat. Ce pot sa zic,mi-am dorit,imi doresc (in sensul ca nu e o varianta pe care nu o exclud),insa nu stiu cat de pregatit sunt. Cand am momente de "singuratate" parca dorinta ar fi ceva mai aprinsa,insa cand am pe cineva langa mine,deja parca nu mai am atata tragere de inima. Exact cum spuneam mai sus,parca e pe dos. Cert e ca sunt destul de tanar,poate inca nu am gasit persoana care sa fie atat pe placul meu cat si pe placul lui Dumnezeu,insa toate la timpul lor. Poate o greseala a fost faptul ca am pus accent si pe frumusetea exterioara,adica fete care sa arate si bine. Deh,astea or fi goangele tineretii...

O alta problema ar fi atasarea prea mare de cele lumesti si modernismul exagerat. Nu stiu,e revoltator,plus ca mai si traim intr-o tara vai de ea,cu posibilitati atat de reduse si saracie la fiecare colt de strada. Sunt dependent de multe lucruri si intr-un fel ma nelinisteste. Cateodata traiesc cu impresia ca daca nu cheltui bani cu o fata si nu o plimbi cu masina,slabe sanse sa o cuceresti. Aici stiu,nu-i bine,insa nici nu prea mai ai de unde alege sincer. Si daca vrei sa agati o pustoaica de 14-15 ani daca nu iesi cu masina nu se uita la tine Deh,democratie,doar asta au vrut parintii/bunicii nostri. Sper doar ca intr-o zi lucrurile sa redevina la "normal",in ritmul asta nu stiu unde vom ajunge. Dependenta de telefon mobil (smartphone),dependenta de internet,nevoie de bani etc. Astea ne omoara! De ex. nu pot sa stau nici la masa daca nu am telefonul langa mine... Oare oi fi la fel de dependent si de nevasta? :)

[maria32]

În prealabil postat de blue_sky

Păi nu e corect, băieţii neînsuraţi au avantajul competitiv al....vârstei !
După o anumită vârstă (cred că pragul psihologic e pe la 30 de ani), femeile sunt etichetate în categoria 'acţiuni nerentabile' pe piaţa bursieră a măritişului (conform judecăţii discriminatoare că 'dacă n-a luat-o nimeni până la vârsta asta asta, sigur are vreun defect major'). În schimb (şi aici subliniez partea cu...nu e corect!!! :-) bărbaţii trecuţi de 30 de ani sunt incluşi în categoria 'acţiuni profitabile', le creşte valoarea la bursă , conform teoriei că 'dacă nu s-au însurat până la vârsta asta înseamnă că au trăit bine, au avut parte de femei/bani/carieră/etc,etc suficient de mult încât să nu simtă nevoia de însurătoare' . Nu aruncaţi cu pietre, am expus doar mentalitatea populară. În plus, multe femei tinere preferă bărbaţii mai maturi, însă reciproca (femei mature, preferate de bărbaţi tineri) nu e valabilă.

Aşa că nu prea mi se pare întemeiată suferinţa bărbatului neînsurat, înrudit cu femeia nemăritată prin prisma celibatului, însă diferenţiat de ea prin percepţia lumii (burlac râvnit versus săraca fată bătrână).

PS: 23 de ani, single :) Nu sufăr (deocamdată) deloc din cauza nemăritişului, ca să-l numesc aşa.... ba chiar mă bucură. Am văzut prea multe căsnicii ratate, prea multe cupluri nefericite, prea multă singurătate în doi, ca să-mi doresc ceva ce pare frumos doar privit din exterior, conceptul de mariaj fericit mi se pare deja utopie. Dac-o vrea Dumnezeu să fie, va fi, dacă nu, c`est la vie :).

mentalitatea populara e complet opusa. si anume: daca a trecut de 30 de ani si e inca singur sigur are defecte, hibe, vicii si d-aia saracu nu l-a luat niciuna de barbat

[linagicu]

În prealabil postat de Cornel Urs

ati facut un topic similar cu cel al fetei nemaritate...ideea nu as zice ca e rea, insa putin cam neproductiva, nu stiu in ce masura tinerii de gen masculin sufera din punctul asta de vedere...eu nu cunosc pe niciunul, insa fete as sti cateva.

asa este barbatii nu prea sufera din punctul asta de vedere,cred ca le convine sa fie liberi,in
schimb ptr o femeie e mai dificil ...asta e!!

[Eugen7]

În prealabil postat de linagicu

asa este barbatii nu prea sufera din punctul asta de vedere,cred ca le convine sa fie liberi,in
schimb ptr o femeie e mai dificil ...asta e!!

Nu sunt de acord cu afrimatiile dvs. intrucat incercati sa sugerati o discriminare ontologica antropologica in functie de sex (cu implicatii teologice profunde).

Mai exact consider ca Dumnezeu nu a facut viata femeii "mai dificila" decat a barbatului sau "inferioara" barbatului ci doar diferite. Spre exemplu, statistic vorbind, pentru o femeie este dificil sa taie lemne, pentru un barbat nu; pentru un barbat este dificil sa aiba grija de un copil cu delicatete si tandrete, insa pentru o femeie nu. Desi doar femeia naste princi, de acestia se bucura atat femeia cat si barbatul; desi doar barbatul poate fi preot, de harul tainei preotiei se bucura si femeia...
Iata deci cum Dumnezeu nu este partinitor in ceea ce priveste existenta barbatului si a femeii, chiar daca sunt diferite aceste moduri de existenta. Desigur diferentele vizeaza nevoia reciproca a barbatului si femeii, completarea in iubire si harul Duhului Sfant spre a face voia LUI Dumnezeu, spre mantuire spre hristificare.

Omul (barbat si femeie) "este facut din iubire pentru iubire". "Dumnezeu este iubire" (I Ioan)
Intr-adevar exista diferente intre modul de iubire al barbatului si al femeii, manifestate in dorinte si oferte, insa Dumnezeu asa ne-a facut pe noi oamenii incat barbatul si femeia au nevoie reciproca unul de celalat (duhovniceste, afectiv, trupeste) pentru a ne mantui impreuna. (Precizez ca prin trupeste nu ma refer exclusiv la activitatea sexuala fireasca ci la toate manifestarile trupesti de la o mangaiere, un zambet, o imbratisare... pana activitati specifice barbatului si femeii caci barbatul are forta fizica mai mare iar femeia are delicatete, gigasie...)

Cu totii barbati si femei suferim de pe urma patimilor, pacatelor si atacurilor duhurilor necurate... desigur in mod diferit, insa tot suferinta este.
(Da sunt de acord cu dvs ca un mod de manifestare al suferintei barbatului este incapacitatea de a dori o casatorie... iar la femei...)

Desigur calea monahismului este o cale diferinta spre mantuire, nu doresc sa intru in amanunte, insa doresc sa subliniez ca mantuirea si sfintenia se adreseaza tuturor oamenilor, deci toti suntem chemati la hristificare prin dobandirea harului Duhului Sfant.

Doamne ajuta.

[Eugen7]

"iubirea adevărată este o muncă de autoconştientizare, de autoanaliză, de acceptare a propriei nevroze, de a şti să îi spunem pe nume, numele ei corect, şi de a încerca apoi să o reducem, deşi ştim că nu putem să o înlăturăm niciodată în întregime. Un om care încearcă să-şi reducă nevroza la gradul cât mai de jos posibil este un om cu adevărat curajos, un erou, un luptător, un fiu al lui Dumnezeu.

Doar de-a lungul unui asemenea drum va întâlni adevărata iubire. La acest nivel nu mai e nevoie să o cauţi. Căci este înlăuntrul propriei fiinţe. Şi acel om, de unul singur, ca şi cum ar fi vrăjit, se va uni cu celălalt.

Relaţia va primi atunci numele de botez adecvat: căsătorie. O unire a spiritelor, a minţilor şi a trupurilor. Căsătoria adevărată: o relaţie care presupune un drum comun care trebuie parcurs spre existenţă, spre punctul de plecare şi spre cel final, spre reducerea la maxim a propriei nevroze, şi, prin urmare, a celei a copiilor, a propriei familii, a grupului, a societăţii."
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...tti_Iubire.htm

În prealabil postat de Cornel Urs

ati facut un topic similar cu cel al fetei nemaritate...ideea nu as zice ca e rea, insa putin cam neproductiva, nu stiu in ce masura tinerii de gen masculin sufera din punctul asta de vedere...eu nu cunosc pe niciunul, insa fete as sti cateva.

Stiu eu pe cineva, are 24 de ani si sufera ca nu e insurat. Pana si plange din cauza asta. E naiv baiatul. Eu i-am zis ca fetele doar au profitat de el. Si nu stiu cum se face ca baietii astia care isi spun ca nu ii vrea nimeni sunt cei mai buni si de treaba.

[stefan florin]

În prealabil postat de Ana Tr.

Si nu stiu cum se face ca baietii astia care isi spun ca nu ii vrea nimeni sunt cei mai buni si de treaba.

aici ai spus un MARE adevar!

[Corinusha]

Problema e, a de multe ori si multe dintre femeile cele mai de treaba isi gasesc greu un sot. Pentru ca suntem niste oameni care ne uitam prea mult dupa exterior si foloase materiale (codul genetic e nemernic), si prea putin ne uitam la sufletul omului.

Fetete bine vor baieti rai si baietii buni vor fete rele (cel putin o perioada cam asa merge treaba; cautam ce nu avem noi - dpdv psihologic vorbind)

[AlinB]

În prealabil postat de Ana Tr.

Stiu eu pe cineva, are 24 de ani si sufera ca nu e insurat. Pana si plange din cauza asta. E naiv baiatul. Eu i-am zis ca fetele doar au profitat de el. Si nu stiu cum se face ca baietii astia care isi spun ca nu ii vrea nimeni sunt cei mai buni si de treaba.

Pai cred ca mai degraba plange ca nu s-ai gasit o noua mama sub forma nevestei.
In felul asta, poate fi sigur ca nici nu o sa-si gaseasca.
Si nu e chestie de biologie ci psihologie.

Cred ca problema majora este ciclul de viata.

O data ce omul a fost rupt de munca, de educatia care venea prin munca si confruntarea cu dificultatile vietii si aruncat in nesfarsite cicluri de invatamant, care ofera prea putin ca educatie de viata si chiar profesional se intinde mai mult decat ar trebui, maturizarea psihica a multora a fost amanata cu cel putin 10ani daca nu mai mult.

Tipul plangacios la 24 ani o sa aiba maturitatea necesara pentru a-si intemeia o familie functionala pe undeva pe la 30+ ani dar asta doar daca invata ceva din lucrurile care o sa i se mai intample pana atunci altfel nici asa..

[acvilla77]

În prealabil postat de Mihailc

Loc de văicăreală pentru bărbați pe tema ”nimeni nu mă vrea”!

si sper sa aflu raspuns ,de ce este incoerenta in relatiile chiar si de cuplu ,desi au idei si pareri comune...;de amandoua partile se intentioneaza binele dar nu poate dura daca intervin obstacole,cand pui suflet esti dezamagit,cand dezamagesti faci gresala si pierzi pe cine meritai;si tot asa...