Suferinta baiatului neinsurat

[Mihnea Dragomir]

Dacă pentru mine, om însurat şi cu trei copii, topicul acesta nu mai este de actualitate, în schimb e un loc bun ca să mă plâng retrospectiv.

La mine a fost greu tare. Nu aveam de loc lipici la fete, dom'le ! De socializat, mi-a dat Dumnezeu darul să socializez uşor şi să-mi placă să o fac. Dar, când venea vorba de aspectul acesta al relaţiei cu vreo fată, mă tulburam rău de tot, suferind de o teribilă ruşine. Şi, din ce trecea timpul, tot mai greu îmi era. Nici nu aveam stil, adică nu ştiam cum trebuie procedat. Cu ai mei părinţi, nu discutam acest subiect (din vina mea), iar cu prietenii nu-mi plăcea să afle adevărul, adică ce prieten bleg au în gaşcă. Toate tentativele mele, cu zecile ca număr, s-au topit în faşă, adică în etapa de flirt. Suficientă, totuşi, ca să pot invita câte o fată la petreceri (gaşca mea, formată din oameni experimentaţi, cum încercam să pozez şi eu, era tare veselă şi erau petreceri frecvente). Şi atunci, se petrecea un lucru incredibil, asupra căruia nu am nici azi o explicaţie. De câte ori apăream cu câte o fată la petrecere, prezentând-o drept "prietena mea", la petrecerea respectivă veneau multe fete singure. Care de care mai frumoase, deşi, unele, îmbufnate că sunt singure, altele se consolau dansând şi flirtând cu primul tont singur găsit. Eu, pe lângă că nu le aveam cu agăţatul, nici nu eram în poziţia să o fac, fiindcă eram, cum ar veni, "cuplat". Ei bine, mă învăţam minte şi, la petrecerea următoare, mă prezentam singur. Nici nu vă vine să credeţi ce se întâmpla: nu mai era niciuna disponibilă, toate veneau cuplate. TOATE. Chestia asta mi s-a întâmplat de zeci şi zeci de ori. Nu, nu mai putea fi o coincidenţă, era clar că e o legitate aici, chiar dacă inexplicabilă a fost, inexplicabilă a rămas. Ajunsesem să cred în descântece (eram departe de Dumnezeu pe atunci şi credeam că porunca I înseamnă numai să nu fiu budist). Aşa am dus-o un liceu întreg, aşa am dus-o şi în facultate. În cazurile (excepţional de rare) în care cunoşteam o fată singură (s-a întâmplat la mare), numai despre "prietenul ei" îmi vorbea, dându-mi, adică, semnal-stop (aşa credeam eu pe atunci, vă daţi seama ce varză eram). Un singur an am avut o prietenă, dar era prea conştientă de frumuseţea ei uluitoare ca să se limiteze la flirturi numai cu mine... Abia pe la 25 de ani s-a întâmplat ceea ce spune BlueSky: au început "să-mi crească acţiunile". Eram aproape absolvent de medicină. Şi singurul...singur dintre prieteni. Pesemne că fetele mai coborâseră şi ele standardele, şi aşa a ajuns actuala mea soţie să se uite la mine.

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

. Suficientă, totuşi, ca să pot invita câte o fată la petreceri (gaşca mea, formată din oameni experimentaţi, cum încercam să pozez şi eu, era tare veselă şi erau petreceri frecvente). Şi atunci, se petrecea un lucru incredibil, asupra căruia nu am nici azi o explicaţie. De câte ori apăream cu câte o fată la petrecere, prezentând-o drept "prietena mea", la petrecerea respectivă veneau multe fete singure. Care de care mai frumoase, deşi, unele, îmbufnate că sunt singure, altele se consolau dansând şi flirtând cu primul tont singur găsit. Eu, pe lângă că nu le aveam cu agăţatul, nici nu eram în poziţia să o fac, fiindcă eram, cum ar veni, "cuplat". Ei bine, mă învăţam minte şi, la petrecerea următoare, mă prezentam singur. Nici nu vă vine să credeţi ce se întâmpla: nu mai era niciuna disponibilă, toate veneau cuplate. TOATE. Chestia asta mi s-a întâmplat de zeci şi zeci de ori.

Povestea asta îmi aduce aminte de legile lui Murphy!

[DragosP]

În prealabil postat de Mihailc

Povestea asta îmi aduce aminte de legile lui Murphy!

Nu Mihai, e vorba de umorul Domnului.

[Yasmina]

Cel putin este un thread care nu este lipsit de umor,diferit de cel de provenienta feminina care aduna atatea si atatea neimpliniri:)
Probabil si din cauza ca barbatii care sustin aceast subiect sunt casatoriti ?!?!
Zic si eu...

[MihaiG]

În prealabil postat de Yasmina

Cel putin este un thread care nu este lipsit de umor,diferit de cel de provenienta feminina care aduna atatea si atatea neimpliniri:)
Probabil si din cauza ca barbatii care sustin aceast subiect sunt casatoriti ?!?!
Zic si eu...

Este......

Păi, tocmai a început să mă gâdile un pitic pe creier că ar merge şi un thread despre "suferinţa bărbăţilor însuraţi", acolo să vă ţineţi.........

[Yasmina]

În prealabil postat de MihaiG

Este......

Păi, tocmai a început să mă gâdile un pitic pe creier că ar merge şi un thread despre "suferinţa bărbăţilor însuraţi", acolo să vă ţineţi.........

Suna bine,numai sa fie spre folos :)

[catalinmihai]

Problema cuplurilor din ziua de azi e simpla! nu mai vrea nimeni sa se casatoreasca,nimeni nu mai vrea sa-si mai ia o responsabilitate dar,sa nu uite ca cei mai frumosi ani din viata noastra a fost copilaria,iar copilaria frumoasa nu poate traii fara familie.poate gandesc prea laic sau sunt invechit , sau poate nu ma pot adapta la mediul actual....Oameni buni,priviti ochii unui copil si atunci ne dam seama cine suntem.plange copilul din noi pentru ce am pierdut,pentru anii copilariei. cum ne putem bucura de viata daca nu avem copii,daca nu-l avem pe celalalt langa noi,suntem fara identitate pierduti in jungla oraselor.plange sufletul in mine,pentru ca nu se mai vrea o unitate in familie,o familie crestin ortodoxa!poate ca multi suntem in acelasi gand,poate ca toti tanjim dupa o familie sudata printr-o credinta nebuna in Dumnezeu,dar cu cine sa mai faci?toti suntem frustrati,visam la o viata ca la televizor,dar sunt povesti povestite...

[DragosP]

În prealabil postat de MihaiG

Este......

Păi, tocmai a început să mă gâdile un pitic pe creier că ar merge şi un thread despre "suferinţa bărbăţilor catolici însuraţi", hacolo să vă ţineţi.........

Am corectat un pic.

[Gracchus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă pentru mine, om însurat şi cu trei copii, topicul acesta nu mai este de actualitate, în schimb e un loc bun ca să mă plâng retrospectiv.

La mine a fost greu tare. Nu aveam de loc lipici la fete, dom'le ! De socializat, mi-a dat Dumnezeu darul să socializez uşor şi să-mi placă să o fac. Dar, când venea vorba de aspectul acesta al relaţiei cu vreo fată, mă tulburam rău de tot, suferind de o teribilă ruşine. Şi, din ce trecea timpul, tot mai greu îmi era. Nici nu aveam stil, adică nu ştiam cum trebuie procedat. Cu ai mei părinţi, nu discutam acest subiect (din vina mea), iar cu prietenii nu-mi plăcea să afle adevărul, adică ce prieten bleg au în gaşcă. Toate tentativele mele, cu zecile ca număr, s-au topit în faşă, adică în etapa de flirt. Suficientă, totuşi, ca să pot invita câte o fată la petreceri (gaşca mea, formată din oameni experimentaţi, cum încercam să pozez şi eu, era tare veselă şi erau petreceri frecvente). Şi atunci, se petrecea un lucru incredibil, asupra căruia nu am nici azi o explicaţie. De câte ori apăream cu câte o fată la petrecere, prezentând-o drept "prietena mea", la petrecerea respectivă veneau multe fete singure. Care de care mai frumoase, deşi, unele, îmbufnate că sunt singure, altele se consolau dansând şi flirtând cu primul tont singur găsit. Eu, pe lângă că nu le aveam cu agăţatul, nici nu eram în poziţia să o fac, fiindcă eram, cum ar veni, "cuplat". Ei bine, mă învăţam minte şi, la petrecerea următoare, mă prezentam singur. Nici nu vă vine să credeţi ce se întâmpla: nu mai era niciuna disponibilă, toate veneau cuplate. TOATE. Chestia asta mi s-a întâmplat de zeci şi zeci de ori. Nu, nu mai putea fi o coincidenţă, era clar că e o legitate aici, chiar dacă inexplicabilă a fost, inexplicabilă a rămas. Ajunsesem să cred în descântece (eram departe de Dumnezeu pe atunci şi credeam că porunca I înseamnă numai să nu fiu budist). Aşa am dus-o un liceu întreg, aşa am dus-o şi în facultate. În cazurile (excepţional de rare) în care cunoşteam o fată singură (s-a întâmplat la mare), numai despre "prietenul ei" îmi vorbea, dându-mi, adică, semnal-stop (aşa credeam eu pe atunci, vă daţi seama ce varză eram). Un singur an am avut o prietenă, dar era prea conştientă de frumuseţea ei uluitoare ca să se limiteze la flirturi numai cu mine... Abia pe la 25 de ani s-a întâmplat ceea ce spune BlueSky: au început "să-mi crească acţiunile". Eram aproape absolvent de medicină. Şi singurul...singur dintre prieteni. Pesemne că fetele mai coborâseră şi ele standardele, şi aşa a ajuns actuala mea soţie să se uite la mine.

In situatia expusa de dvs. sunt si eu in proportie de 99,99%.