Ortodoxie=catolicism=crestinism=fratie=iubire

[izmenuzza]

buna seara tuturor.lucrez in Italia de un pic de timp si ca orice crestin am nevoie de dumnezeu. as vrea sa stiu daca gresesc intrand in biserica catolica si i-mi fac rugaciunile ,daca pot asculta slujbele lor fara sa ma simt vinovata ca tradez biserica ortodoxa,daca pot avea incredere in sfintenia statuilor din biserica lor sau trebuie sa le vad doar ca simple sclupturi,daca as putea sa visez ca pot pot vizita Lurdes din Franta si sa ma emotionez ca si ei de minunile Maicii Domnului.nu stiu cum sa fac sa traiesc si sa simt emotiile alaturi de ei in ceea ce priveste biserica sau tot ce vad trebuie sa ignor si sa o privesc ca si cum ar fi muzeu...cand intru in biserica ortodoxa mi se ridica parul pe maini de emotie dar aici in Italia tot ce am vizitat mi-am reprimat impulsul de frica sa nu tradez religia.cum sa fac?Am vizitat biserica Sf.Petru din Vatican si l-am privit ca un muzeu nu cu piosenie ma simt vinovata pentru asta....

Sunt ortodox şi sunt mândru de asta dar indiferent de situaţie trebuie să te rogi pentru a primi acel Duh Sfânt ca să te simţi "acasă" oriunde pe acestă planetă. Eu chiar nu am treabă cu niciun cult, nu port pică nimănui. Încerc să iubesc pe toată lumea, chiar şi pe vrăjmaşi.

[Gherardus]

În prealabil postat de izmenuzza

buna seara tuturor.lucrez in Italia de un pic de timp si ca orice crestin am nevoie de dumnezeu. as vrea sa stiu daca gresesc intrand in biserica catolica si i-mi fac rugaciunile ,daca pot asculta slujbele lor fara sa ma simt vinovata ca tradez biserica ortodoxa,daca pot avea incredere in sfintenia statuilor din biserica lor sau trebuie sa le vad doar ca simple sclupturi,daca as putea sa visez ca pot pot vizita Lurdes din Franta si sa ma emotionez ca si ei de minunile Maicii Domnului.nu stiu cum sa fac sa traiesc si sa simt emotiile alaturi de ei in ceea ce priveste biserica sau tot ce vad trebuie sa ignor si sa o privesc ca si cum ar fi muzeu...cand intru in biserica ortodoxa mi se ridica parul pe maini de emotie dar aici in Italia tot ce am vizitat mi-am reprimat impulsul de frica sa nu tradez religia.cum sa fac?Am vizitat biserica Sf.Petru din Vatican si l-am privit ca un muzeu nu cu piosenie ma simt vinovata pentru asta....

Nu este absolut nici o problema si prin aceasta nu va tradati religia. Religia e aceasi cea crestina traditionala si apostolica!
In Biserica Romano-Catolica este prezenta succesiunea apostolica, sf. parinti, etc, aceasta este adevarata si sora cu cea Ortodoxa! Tainele sunt aceleasi: cele 7.
Toate sarbatorile mari sunt aceleasi.
Deci fiti linistita atata timp cat sinceritatea si pocainta interioara si smerenia va va ghida va veti mantui. Iar nu judecata in ne cunostiinta de cauza!
Crestinismul la Roma si in Italia a fost propovaduita de Sf. Ap. Petru pe care Mantuitorul a infiintat Biserica! Acolo totodata multi crestini si-au dat viata pt El devenind sf. martiri (in primele secole ale crestinismului primar)!
Apoi cati mari sfinti a dat Italia?:... o sumedenie!!! Cautatii mormintele Sfintilor: Padre Pio de Pietrelcina, Rita de Cascia, Anton de Padova (mare sfant!!!), sfintii de la milano, ooo si multi multi alti mari sfinti cu o viata superba dedicata in slujba Mantuitorului Nostru Iisus Christos!!!
E o tara plina de Sfinti! Nu avem decat sa le urmam viata si telul sfant!
E o tara binecuvantata de Christos Domnul!
Domnul sa fie cu dvs!

[ioanna]

În prealabil postat de izmenuzza

buna seara tuturor.lucrez in Italia de un pic de timp si ca orice crestin am nevoie de dumnezeu. as vrea sa stiu daca gresesc intrand in biserica catolica si i-mi fac rugaciunile ,daca pot asculta slujbele lor fara sa ma simt vinovata ca tradez biserica ortodoxa,daca pot avea incredere in sfintenia statuilor din biserica lor sau trebuie sa le vad doar ca simple sclupturi,daca as putea sa visez ca pot pot vizita Lurdes din Franta si sa ma emotionez ca si ei de minunile Maicii Domnului.nu stiu cum sa fac sa traiesc si sa simt emotiile alaturi de ei in ceea ce priveste biserica sau tot ce vad trebuie sa ignor si sa o privesc ca si cum ar fi muzeu...cand intru in biserica ortodoxa mi se ridica parul pe maini de emotie dar aici in Italia tot ce am vizitat mi-am reprimat impulsul de frica sa nu tradez religia.cum sa fac?Am vizitat biserica Sf.Petru din Vatican si l-am privit ca un muzeu nu cu piosenie ma simt vinovata pentru asta....

Nu aveti nicio biserica ortodoxa in apropiere, de aceea frecventati bisericile romano-catolice?

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos – DATORIA ORTODOCŞILOR pentru demascarea ecumenismului satanist

http://carteromaneasca.wordpress.com...ului-satanist/


"Toţi creştinii ortodocşi din lume, toţi episcopii şi păstorii, preoţii şi teologii, tot poporul credincios, Ortodoxia de pretutindeni în mod unanim, trebuie să se opună vitejeşte planurilor unioniste ale ecumenismului.



noi ortodocşii să ne ţinem departe de ecumenism. într-adevăr e de neînţeles să luăm parte la congrese, unde se huleşte Sfânta Treime. Este păcat înfricoşător ca noi, ortodocşii, să mergem la consilii ecumenice unde se străduiesc să zădărnicească Ortodoxia. Ce căutăm noi în acest noian al mării bătut de valuri al anarhiei ecumenismului? Ce avem noi în comun cu acei rebeli perfizi ce caută să surpe Ortodoxia? Chiar nu vedem întunericul ce se ascunde în spatele strălucirii false? Nu vedem deznădejdea şi haosul ce se cască după aceste zâmbete ale făţărniciei? Nu ne dăm seama de pumnalul lor ucigaş?



„Biserica” CMB-ului nu este Biserica întemeiată de Hristos. Este un produs idolatru al oamenilor. Iar a merge acolo noi ortodocşii, este cutremurătoare blasfemie faţă de Adevărul Evangheliei. Pentru că Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească îşi are existenţa continuă şi neîntreruptă de la întemeierea ei. Cei ce au lepădat-o, n-au lepădat Biserica. Ei s-au îndepărtat şi s*au rupt de ea, nu ca Biserică, ci ca eretici. Prin urmare, ei nu formează Biserică, ci erezie.




Biserica noastră este toată numai lumină, un cer fără nori, viu. Noi avem ADEVĂRUL ÎNTREG. Suntem plini de lumina Evangheliei. Peste noi se revarsă bucuria, credinţa, dragostea, nădejdea.
Prin urmare, ce căutăm noi acolo unde aleargă confesiunile eretice, care neagă Tainele, Preoţia, Tradiţia Bisericii, şi care nu cinstesc pe Maica Domnului şi pe sfinţi? Mergem deci ca să pierdem acolo şi noi lumina şi să cădem în întuneric şi să devenim ca ei? Dar, în sfârşit, chiar nu pricepem ce vrea, mai exact, acest ecumenism? Vrea să ne facă după chipul şi asemănarea lui!
Ecumenismul este „Biserică” născocită de oameni. Este adunarea idolilor. Ortodoxia este însă singura Ecumenică. N-are nevoie de ecumenism. Noi ortodocşii n-avem nicio tangenţa cu această învălmăşeală de eresuri şi idoli. Trebuie să ne ţinem departe de ecumenism, departe de CMB.



De aceea nici un dialog cu ecumeniştii, nici o comuniune. Nici „bun venit”, nici „buna-ziua” cu aceşti eretici, după cum Apostolul iubirii, Evanghelistul Ioan, ne-o spune răspicat. Sunt eretici. Iar Biserica ne interzice împreună-rugăciunile cu ereticii. Astfel suntem siguri şi la adăpost.



Să opunem rezistenţă. Dar ce vom face când, din nefericire capii Bisericii şi străjerii credinţei se fac vânzători? Ce vom face când ei vor uita că sunt păstori şi leapădă Credinţa Sfinţilor Părinţi? Ce vom face când ei calcă în picioare Sfintele Canoane şi când, cu ajutorul stăpânitorilor lumeşti şi a ecumeniştilor, ajung patriarhi, arhiepiscopi şi episcopi, făcându-se „cozi de topor” ale ecumenismului? Vai! Pe unii ca aceştia avem datoria impusă de Dumnezeu să îi ignorăm. Şi nu doar să nu îi luăm în seamă, ci şi să-i punem în rândurile vrăjmaşilor Bisericii. Fiindcă ei nu sunt păstori. Ei sunt lupi. Sunt demnitari lumeşti, iar nu învăţători duhovniceşti. Pe aceştia nu-i alege Dumnezeu, ci viclenia unor arhonţi lumeşti, ce-i vor unelte oarbe ale lor, ca să lovească în Sfânta noastră Biserică. Ei nu sunt limanuri dumnezeieşti, ci sataniceşti. Mare-i păcatul lor. Ei trebuie caterisiţi.




Este război sfânt. Şi în acest război ce are loc, trebuie să ştim poziţiile de luptă şi mişcările inamicului. Sfinţiţi arhierei, preoţi, monahi, predicatori, teologi, profesori, bărbaţi, femei şi toţi ortodocşii pe picior de război. Este timpul. Acel cuvânt: „cel ce nu este cu noi, este împotriva noastră” pe care l-a spus Hristos se potriveşte mai mult ca niciodată, conjuncturii istorice bisericeşti în care ne aflăm. Ori cu Hristos, ori cu vrăjmaşii lui Hristos. De vrem să fim cu Hristos, trebuie să demascam ecumenismul antihristic. Este neapărată nevoie să ridicăm proteste şi să înfierăm orice acţiune, orice mişcare sau faptă, ce nu e în conformitate cu calea Credinţei Ortodoxe. Avem obligaţia să războim pe potrivnicii Credinţei noastre. Avem datoria să deconspirăm orice obscur plan de acţiune al lor şi orice activitate perfidă a unor teologi ecumenişti, a unor purtători de rasă unionişti şi a unor monahi influenţi, cât şi a puterilor întunecate ce se ascund în spatele lor. Avem obligaţia să cunoaştem adevărul, să luminăm şi pe fraţii noştri, poporul creştin-ortodox, ca să nu cadă în înşelare.

[antiecumenism]

Masacrele Papismului în Serbia

"Ca să vedem cine sunt papistaşii care ne vorbesc într-una de dragoste, să ne aducem aminte de cei 800.000 de ortodocşi (da! chiar optsute de mii), măcelăriţi de uniţii papistaşi (numiţi Ustashi) în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, în Iugoslavia, Slovenia şi Croaţia. Iată ce a scos la lumină în noiembrie 1961, ziarul anti-eretic Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxa):
„In 1940 se observă o acţiune energică a «Ustachi»-lor în Croaţia ce se continuă. In Italia se formează divizii militare de croaţi şi sloveni în vederea «Eliberării».
Bărbaţii poartă uniforme italiene şi-şi au sediul în zona Terghesti şi Istria.
în 1941 germano-italienii atacă Iugoslavia. Croaţii se revolta şi aleg ca şef al statului – cu «binecuvântarea» Vaticanului şi acordul lui Mussolini – pe Ante Pavelic. Sunt introduse imediat în Croaţia şi Slovenia regimente militare speciale şi încep «epurările». Toţi preoţii ortodocşi aflaţi acolo sunt executaţi! Apoi detaşamentele speciale cutreieră Croaţia şi Slovenia şi întreabă pe ortodocşii împrăştiaţi prin ţară dacă vor să se facă papistaşi, ca să scape teferi. Răspunsul este unul: «Nu! Noi vrem să murim în Credinţa Ortodoxă a strămoşilor noştri!». Asta o zic şi copii mici, de şcoală. Răspunsul lor e acelaşi. Atunci se dă semnalul masacrării în masă. 800.000 de ortodocşi sunt căsăpiţi, după multe chinuri şi sub supravegherea militarilor catolici. Acesta este cel mai mare măcel al ortodocşilor, de la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, de care profită papismul.
In 1945, Ante Pavelic şi şeful Securităţii Statului dau bir cu fugiţii şi vin la Vatican şi se fac călugări! Mai pe urmă, după ce au aşteptat acolo ascunşi multă vreme, trec în Argentina, cu ajutorul Vaticanului, unde îşi scapă pielea amândoi. Acolo dobândesc cetăţenia americană cu sprijinul direct al cardinalului Spelman.
Pentru că Tito este evreu (iosif Broz) şi nu-i pasă în nici un fel de ortodocşi şi pentru că papistaşii şi-au pus în mişcare toate forţele şi influenţa ca să nu se scoată vreo vorbă despre masacrarea celor 800.000 de ortodocşi, toată ches*tiunea e în primejdie să fie uitată.
Există informaţii cutremurătoare în arhivele marilor puteri referitoare la acest scandal de notorietate mondială. Vaticanul dintotdeauna s-a servit în mod eficace de interesele politice. Din fericire, multe din documentele originale secrete, au încăput pe mâna unor oameni influenţi şi care la momentul oportun ni le-au pus la dispoziţie”.
In 1963 revista Orthodoxos Typos scria de asemenea următoarele: „In timpul celui de-al II-lea război mondial (1942-1944) a avut loc cel mai mare măcel în masă a ortodocşilor, din istoria Creştinismului, la ordinul Vaticanului!
Măcelul mai vechi al papistaşilor împotriva celor ce cugetau diferit din noaptea sfântului Bartolomeu, păleşte neîndoielnic, în faţa uciderii în masă a 800.000 (da! exact cum citiţi, opt sute de mii) de ortodocşi sârbi în timpul celui de-al II-lea război mondial. Astăzi credem că a sosit deja clipa să fie date pe faţă acţiunile ascunse ale călăilor Vaticanului în faţa opiniei publice mondiale. Şi cea mai bună adeverire este publicarea – pentru prima oară – a fotografiilor apocaliptice a acelor masacre.
Iată, deci, o descriere scurtă a acestei tragedii a Istoriei:
In aprilie 1941 germano-italienii atacă Iugoslavia, iar croaţii papistaşi întorc armele împotriva patriei lor ortodoxe aliindu-se cu invadatorii. Conducător al lor este desemnat Ante Pavelic. Imediat detaşamente speciale de croaţi papistaşi din Italia, purtând uniforme italiene, ajung în nord-vestul Iugoslaviei şi încep uciderea în masă a 800.000 de ortodocşi. Toţi preoţii ortodocşi găsiţi acolo sunt executaţi prin lapidare, după ce mai întâi au fost legaţi cu sârmă pe cruci improvizate. 800.000 de ortodocşi de la copii de clasa întâi până la bătrâni au dat doar un singur răspuns preoţilor catolici prezenţi, care le promiteau să le salveze vieţile, cu o singură condiţie însă, să se facă catolici: «Vrem să murim creştini ortodocşi!». Iar mâinile preoţilor catolici au dat semnalul executării lor imediate“.
Despre acea masacrare odioasă a celor 800.000 de ortodocşi sârbi, la ordinul Vaticanului, le-a reamintit, de asemenea, ierarhilor sârbi în 1963 şi înalt preasfinţitul Arhiepiscop al Athenei, Hrisostom al II-lea. Acesta, explicând de ce Biserica Greacă nu acceptă propunerile de a trimite observatori la Consiliul Vaticanului, le-a reamintit delegaţilor sârbi prigoanele sângeroase, din timpul celui de-al II-lea război mondial, comise sub stricta supraveghere a Bisericii papale din Croaţia.
Ca atare, ăştia ne sunt papistaşii care ne vorbesc de dragoste şi unire! Şi cu ei vor ecumeniştii, în primă fază, să ne unească. Cu aceşti lupi papişti, ce sfâşie oile, cu uniţii care cu ură lovesc în Ortodoxie, atunci când o află neîntărită, neapărată şi persecutată."

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos-Ecumenismul duşmanul de moarte al Bisericii Ortodoxe Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească



Mişcarea ecumenică este interesată de a pune la cale o împreună vieţuire şi lucrare a oamenilor care se găseşte departe de Evanghelie. Ea vorbeşte de îmbunătăţirea societăţii chiar dacă în acest vis adevărul se pierde. Urmăreşte şi cultivă un amalgam. Ca atare, astăzi vedem cum mişcarea ecumenică îşi face loc printre creştini şi evrei. Vrea să-i facă pe creştini ca masonii care, cu aceeaşi uşurinţă, spun „Domnul nostru Iisus Hristos” şi „Domnul nostru Buda”.
La una din întâlnirile pe plan local ale Consiliului Bisericilor, ce a avut loc la Boston, pastorul unitarian ce a fost prezent acolo a cerut ca numele lui Iisus Hristos să nu mai fie pomenit nici măcar o singură dată la astfel de întâlniri, pentru a nu se simţi jigniţi membrii „Bisericii” lui care sunt deişti.
Adică participanţii la mişcarea ecumenică au ajuns să-1 renege pe Hristos prin tăcere şi să accepte că sunt lipsiţi cu desăvârşire de lumina adevărului!
Atunci care este Dumnezeul în care cred ecumeniştii? Evanghelistul Ioan spune că „Tot cel care îl neagă pe Fiul, nu-1 are nici pe Tatăl” (1 Ioan 2,23)
Cel care îl respinge pe Tatăl şi pe Fiul, acesta este antihristul(loan 2,22).
Prin ce se deosebeşte atunci ecumenismul de evreo-masonerie? Amândouă au, în cele din urmă, aceeaşi învăţătură. Toată învăţătura evreo-masoneriei ne este altceva decât o respingere a lui Iisus Hristos, ca Dumnezeu şi Mântuitor al lumii.