Un articol ce merita citit cu toata atentia!

[cristiboss56]

În prealabil postat de mihele_m

Cel mai mare adevar ,uita raul rabda mult si iarta mult .

Adevar ca adevar , dar :cati uita raul , cati rabda si mai ales cati stiu sa ierte cu ADEVARAT ?

În prealabil postat de eduardd

Suflet drag, cu cat vei iubi mai mult o persoana, cu atat ii vei ierta mai multe. Si aceasta este inca o masura omeneasca a iubirii. Cum poti sa te indoiesti ca Domnul, Care este Insasi Dragostea, nu te va ierta de fiecare data cand te vei intoarce la El cu inima zdrobita?


De ce atunci cand suferi faci aceeasi vesnica greseala? De ce mereu cersesti mangaiere de la oameni? Si mai ales, o ceri tocmai acelora care nu ti-o pot da, acelora care nu iti ofera decat insulte, jigniri, priviri pline de ura sau de indiferenta si reprosuri? De ce gresesti mereu?
Ai promis de nenumarate ori ca de fiecare data cand fie sufletul, fie trupul, te va durea, iti vei indrepta privirea catre Domnul si vei cere ajutor de la El.

Insa de fiecare data tu incalci promisiunea aceasta, suflete iubit, te indrepti catre oameni si ei, in loc de mangaiere, iti dau mai multe rani, in loc de un cuvant cald, arunca peste tine o ploaie de reprosuri, in loc de o privire blanda, te sageteaza cu ura lor. Nu ti-a ajuns suferinta de pana acum? Atata sange a curs din tine... inca simti ca mai ai putere sa mai induri si alte rani?


Poti sa-i iubesti pe toti oamenii cu aceeasi dragoste - si chiar trebuie sa-i iubesti - dar nu astepta niciodata nimic de la ei, fiindca in clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. Multi vor fi alaturi de tine la cele mai mari bucurii ale vietii tale si la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu va fi langa tine atunci cand vei suferi.


Toate aceste suferinte iti sunt trimise spre inteleptire, pentru a te lepada cu adevarat de lume si pentru a nu mai nadajdui deloc in oameni. E medicamentul amar, dar folositor, pe care Insusi Dumnezeu ti-l da pentru a te vindeca si pentru a simti din nou dulceata bucuriei de a fi alaturi de El si de a-I darui Lui toata fiinta ta. In afara Lui nu exista fericire. El este singura bucurie adevarata, singura hrana a ta, singura apa datatoare de viata care iti poate astampara setea; Hristos este Imparatul cerului si al pamantului, Prietenul Care niciodata nu te va parasi, Pastorul cel Bun care intotdeauna te cauta atunci cand pleci din staul sau te ratacesti. El este Calea, Adevatul si Viata .
Fii orb, surd si mut la cuvintele lingusitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atat de des te ranesc sau se razbuna, la rautatile indreptate impotriva ta, dar sa nu fii niciodata orb la minunile pe care Domnul le-a facut si le face cu tine, sa nu fii niciodata surd la chemarile Sale gingase, pline de blandete si de milostivire, sa nu fii niciodata mut spre a-L lauda mereu, spre a-I multumi si spre a-I cere ajutor si indurare!


I-ai auzit glasul, I-ai inteles chemarea…ce mai astepti pentru a-I darui totul? Nu esti conditionat nici de timp, nici de loc si nici macar de alte imprejurari exterioare, cum ai putea crede! Suflete drag, ce mai astepti? Ce te mai tine inca departe de Dumnezeu ?
Tu nu ai ce sa-I dai fiindca toate sunt ale Lui, dar poti sa-I dai tot ceea ce esti !

exceptionale sfaturi

În prealabil postat de sophia

De aceea spun ca este f.normal sa iubim, sa fim iubiti, sa dorim sa fim iubiti, sa avem nevoie de iubire. [...]
Sa ai nevoie de iubire si sa nu primesti este rau, f.rau. Si de aceea ajung unii la fapte necugetate: singuratate (de toate felurile) si lipsa de iubire, de Om.

ai foarte mare dreptate, sophia. si nu e nimic egoist in a cauta dragostea, este chiar esenta crestinismului.

[Carmen FUNIERU]

Razele soarelui, cu cât sunt mai aproape de soare, cu atât distanţa dintre ele este mai mică.
Aşa şi noi oamenii, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, care este iubire, cu atât vom fi şi noi mai legaţi sufleteşte unul de altul.
Am găsit această comparaţie scrisă de un sfânt părinte (nu îmi amintesc numele).