Ganduri despre dogmatica in general

[iustin10]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.

Welcome to the club :) Suntem mai ciudati e drept , dar cand prea multa cumintenie conceptuala nu se regaseste si in simplitatea exterioara , apar specimene rebele ca noi ,care in felul nostru agitat ,vrem sa spunem ca ceva nu e in regula .Nici cu noi,da nici cu ceilalti. Putem purta germenul unei mari smerenii viitoare ,nu trebuie sa fim confundati neapart cu ratacitii, ci mai degraba cu cautatorii.
Eu sunt de parere ca toti avem de fapt suflete minunate,si de aia imi e greu sa mai judec pe cineva.Adica credinta din noi e de fapt minunata.
Uite ,ca sa dau un exemplu ,rugaciunea aiursitica a lui cristi pt mine,caci presupunea judecata si excluderea mea , pe mine m-a linistit f mult . Pentru ca i-am simtit sufletul.
Asa cred ca si Dumnezeu se uita mult la sufletele noastre,si nu la ce indrugam noi pe aici.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Idolatria inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu, inchinarea la ingerii cazuti si stabilirea unei legaturi cu acestia. La fel si erezia, considerata sora mai mica a idolatriei, tot ruperea legaturii cu Dumnezeu inseamna. Nu e doar ceva incomplet, e ceva total incomplet. Adam si oamenii au fost creati pentru a fi in legatura cu Dumnezeu, e o stare anormala, degradata, viata rupta de Dumnezeu. Asta incearca ingerul cazut prin idolatrie si erezie, sa il rupa pe om de Dumnezeu. Faptele bune sunt un mijloc, nu un scop, tu il faci un scop in sine. Faptele bune nu sunt de ajuns, nu ne mantuim doar prin fapte bune, altfel era simplu, aveam o lista de fapte ce trebuie facute de-a lungul vietii si la sfarsit stiam ca eram mantuiti sau nu.
Chiar si protestantii spun, mantuirea ne-a venit prin har, dat noua gratis. puteau sa faca oamenii zeci de fapte bune, ca nu puteau primi har. El ne-a fost dat la Cincizecime. Din cauza caderii lui Adam oamneii nu mai puteau sa faca decat partial fapte bune, nu puteau sa fie ca Adam inainte de cadere.
Asadar fapte bune sunt fapte bune, chiar daca le face un ateu. Nu are sens sa ne contrazicem pe ceva ce sustinem amandoi, doar toti sunt de acord cu faptele bune. Iar intre fapte cea mai buna fapta e considerata rugaciunea (ca sa nu se inteleaga gresit, nu am spus ca e singura fapta buna).

Eu nu inteleg de unde ai ajuns tu la idolatrie de la faptele bune de care era vorba.
Tu zici ca idolatria e un mare pacat,dar eu nu asta am intrebat,ci de unde si pina unde , cei care fac fapte bune de aiurea,sunt idolatri ? Ce? Il cunosc ei pe Dumnezeu dar se inchina la alt zeu ?
Si in restul mesajului vad ca imi pui mereu in gura aceleasi lucruri ,desi ti am zis de zeci de ori ca nu e cazul.
Catalin,ai toate calitatile din lume ,esti echilibrat , te preocupa celalalt,ai cunostinte in a iti argumenta credinta .Dar fa si tu acest lucru simplu ,pentru care ma tot zbat :fii atent la ce spune celalalt.Tot iti zic ca n-am treaba cu protestantii,si tu imi gasesti asemanari cu ei. F. bine,poti zice ca gandirea mea seamana cu a unui protestant,dar nu ma mai fa pe mine protestant ca nu sunt.
Uite,eu invat de la voi.Nu v-ati prins ca de fapt va folosesc ca sa imi luminez eu unele ganduri,si ca imi sunteti de mare folos,chiar cu cat ma criticati mai mult
Dar ,macar cu atita sa ramai si tu .Poti fii number one,cel mai credincios de pe pamant,poti sa cunosti protestantii in amanunt si dogma corecta, dar in relatia cu mine am vazut ca inca nu stii sa porti un dialog. Eu te las sa vorbesti lucruri mari ,caci imi place cum vorbesti si tonul tau,dar in schimb as vrea sa inveti si tu lucrurile mici.O sa vezi ca iti va folosi.
Vezi,asta e un exemplu cand suntem toba de dogma,si consideram ca nu mai e necesar sa fim si oameni simpli.

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !

Daga cristi
Cat va tine forumul asta ,nu cred ca o sa ai ocazia sa vezi vreo convertire,nici intr-un sens nici in altul.Doar cineva parca zicea ca a fost ajutata de un baiat de pe forum sa se intoarca la ortodoxie. Cine si ar lasa credinta pt niste vorbe?
Mie imi place f mult cum gandeeste Adriana ,pentru ca surprinde esenta crestinismului .
Si pentru caldura ei sufleteasca,Domnul o va indruma poate si spre credinta adevarata ( eu nu stiu care e aceea,eu doar cred intruna )
La fel cum si tu,sub aspectul tau morocanos esti plin de iubire,deci faci parte dintre iubiristi :P . Exista un limbaj al cuvintelor,si exista un alt limbaj al inimilor .
In mod normal ar trebui sa turbez ca iubirea e luata in deridere. Dar ma amuz si ma umplu de drag,imi place mult termenul asta de iubiriist, pentru ca imi intareste convingerea ca a-ti inteles esentialul: prin iubire, in ortodoxie, catre iubire .

[Tartaruga]

În prealabil postat de catalin2

Nu cred ca ai inteles si le confunzi, rusii nu au spus ca odata cu ei a aparut ortodoxia. Protestantii, sau o parte din ei, spun ca dupa Apostoli, sau dupa sec. IV, crestinii au intrat in deriva si odata cu ei s-a redescoperit credinta. iar asta intra in contradictie cu faptul ca Biserica nu se va inclina, deci niciodata, nici in cei 2000 de ani pana acum. Ei nu spun ca sunt la fel ca pana acum si au credinta ortodoxa si ei, ci ca ei au descoperit adevarul crestin complet.
Apoi vazand ca mai sunt si altii, a aparut un protestantism liberal, pe care il sustii si tu, ca pana la urma nu are importanta dogma, ci trairea. O mica fractiune a protestantilor a ajuns sa exporte bazaconia lor si la altii, la fel cum s-a intamplat cu micul cult al penticostalilor (la inceput), care au adus in toate cultele miscarea carismatica. Tu nu ai citit pana acum ca neoprotestantilor li se reproseaza (nu doar de ortodocsi) ca nu au continuitate apostolica? Nu stiu de ce spui ca doar eu spun asta.

Catalin,

Am o rugaminte la tine. Cand este vorba despre ceea ce sustin eu, te rog sa ma lasi pe mine sa spun ce anume sustin, pentru ca tu imi deformezi cuvintele si ca atare spui tot altceva.

Deci ceea ce sustin eu este ceea ce scrie in Biblie (in Biblie si nu in teoriile umane) si anume:

1. cine crede in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si face faptele cerute de Tatal ceresc nu va mai fi judecat ci va trece de la moarte la viata fara judecata. Cunosti versetul sau vrei sa iti dau referinta? Vezi ce simplu este? Trebuie credinta in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si trebuie facut ceea ce doreste Tatal ceresc si iacata ca ne mantuim. Si tot Domnul Iisus a fost cel care ne-a spus ce voieste Dumnezeu Tatal: sa fim desavarsiti in iubire ca si El.
2. cine insa aude Evanghelia si nu crede a fost deja judecat (iti dau versetul daca nu il cunosti)
3. cine aude Evanghelia si crede si face chiar si minuni in numele Domnului dar nu face ceea ce doreste Tatal, adica desavarsirea in iubire, nu trece de la moarte la viata fara judecata ci dimpotriva, ajunge la Judecata Domnului care va fi una aspra pentru astfel de cazuri, printre cele mai aspre (idem iti dau versetele daca nu le stii)
4-5. cine nu a auzit in viata lui Evanghelia si deci nu a avut cum sa accepte sau sa refuze credinta in Iisus, nu poate trece de la moarte la viata fara Judecata ci trebuie sa astepte Judecata iar la Judecata va trece la dreapta sau la stanga in functie de faptele sale. (idem pentru versete)

Si aici (la punctele 4-5) te ratacesti tu cand spui ca, daca acestia care nu l-au cunoscut pe Iisus in timpul vietii lor pamantesti, trec totusi la dreapta sau la stanga in functie de fapte in momentul judecatii finale, nu ar mai fi nevoie de Iisus. GRESIT pentru ca Iisus face judecata tocmai in baza misiunii pe care a avut-o si in care, spaland pacatele omenirii cu sangele Sau, a primit de la Tatal Judecata si deci El ii judeca pe cei ce nu l-au cunoscut (prin intelect) pe baza faptelor lor bune sau rele caci in inima Il cunosteau toti (conform Noului Legamant platit cu sangele lui Iisus si in care voia lui Dumnezeu a fost scrisa direct in inimile oamenilor) si deci trebuiau sa Il asculte si sa faca faptele milosteniei. Daca Domnul nu ar fi spalat pacatele omenirii cu sangele Sau, nici restul nu ar fi fost cu putinta si deci nici trecerea la dreapta sau la stanga in functie de fapte. Ca atare, Jertfa Domnului era indispensabila si aceasta face posibila apoi separarea oamenilor pe oi si capre la Judecata. Si nu uita, la aceasta Judecata exista o categorie de oameni care nu va fi judecata ci va judeca pe ceilalti impreuna cu Iisus: sunt cei de la punctul 1. Deci credinta este importanta, insa nu orice credinta ci acea credinta de care a vorbit Domnul in Evanghelie: credinta in El ca Fiu al lui Dumnezeu cu indeplinirea poruncii de iubire pana la desavarsire. Iar Duhul Sfant este trimis sa ne aduca aminte de toate astea si sa ne ajute pe aceasta Cale a desavarsirii in iubire. De aceea trebuie sa il cerem cu insistenta Tatalui Ceresc si Acesta ni-l va da dupa cum ne-a asigurat in Evanghelie.

Acum sper sa iti fie mai clar ceea ce afirm eu si sa nu mai pui totul intr-o oala de-a valma cu toate ideile tale despre Luther si altii cu care nu am nimic de-a face.

-

[Tartaruga]

În prealabil postat de Lucian008

Si asa ajungem la lucruri ce tin de dogmatica.

Ce inseamna moartea? Despartirea trupului de suflet. Moarte nu inseamna suprimare. Hristos a fost om si Dumnezeu si cele doua firi au fost nedespartite. Au fost nedespartite si in momentul "desprinderii" trupului de suflet. Tocmai jertfa pe cruce si prezenta si a firii dumnezeesti pe cruce ne-a mantuit pe noi.

Ps1: Hristos a spus si despre noi ca putem fi fii ai lui Dumnzeu, iar asta nu ne face dupa fire dumnezei.

Ps2: Deci nu invataturile si dogmele au despartit crestinismul, ci mandria si egoismul. Invataturile nu au fost inventate, ci comunicate de Hristos si revelate de Duhul Sfant. Despartirea a survenit ca urmare a schimbarii lor de catre unii.

Lucian,

Daca incluzi in "dogma" doar ceea ce a spus Domnul in Evanghelie, ca de exemplu cele ce le-ai afirmat aici, atunci intr-adevar aceasta invatatura si dogma nu separa crestinatatea nici la ora actuala, toti crestinii cred in Evanghelie. Eu insa nu despre acestea vorbeam ci exact despre celelalte care nu sunt in evanghelie, acelea ii separa pe crestini.

[Tartaruga]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !

Draga Cristi,

Era vorba de acea iubire desavarsita a Tatalui Ceresc pe care trebuie sa o avem si noi pentru a putea ajunge fiii Lui, ca altfel nu trecem de la moarte la viata in Imparatie ci facem coada la Judecata. Nu cred ca aceasta iubire desavarsita a Tatalui la care suntem cu totii chemati isi merita calificativele enuntate de dvs.
Multa pace si lumina intelegerii desavarsite sa va dea Domnul!

[iustin10]

În prealabil postat de Tartaruga

Draga Cristi,

Era vorba de acea iubire desavarsita a Tatalui Ceresc pe care trebuie sa o avem si noi pentru a putea ajunge fiii Lui, ca altfel nu trecem de la moarte la viata in Imparatie ci facem coada la Judecata. Nu cred ca aceasta iubire desavarsita a Tatalui la care suntem cu totii chemati isi merita calificativele enuntate de dvs.
Multa pace si lumina intelegerii desavarsite sa va dea Domnul!

Draga sora
Cristi vede iubirea impreunata si cu dogma credintei.De aceea e el impotriva noastra,dar el nu e impotriva iubirii. El nu vede dogma credintei in noi,si i se pare ca atunci si iubirea noastra e ratacita. Nu batjocoreste iubirea,ci ii e mila de noi cei rataciti.
In final o sa ne convingem toti ca de fapt vorbim de acelasi lucru.Dar pt asta noi va mai trebui sa invatam putina dogma,ca nu e rea, iar el va mai trebui sa invete putina iubire.Nu e minunat ca putem progresa impreuna?

[Tartaruga]

În prealabil postat de iustin10

Draga sora
Cristi vede iubirea impreunata si cu dogma credintei.De aceea e el impotriva noastra,dar el nu e impotriva iubirii. El nu vede dogma credintei in noi,si i se pare ca atunci si iubirea noastra e ratacita. Nu batjocoreste iubirea,ci ii e mila de noi cei rataciti.
In final o sa ne convingem toti ca de fapt vorbim de acelasi lucru.Dar pt asta noi va mai trebui sa invatam putina dogma,ca nu e rea, iar el va mai trebui sa invete putina iubire.Nu e minunat ca putem progresa impreuna?

Draga Iustin,

Daca asa stau lucrurile cu Cristi, atunci e minunat cum sa nu! :)

Poate ca ar trebui creata si dogma iubirii desavarsite a Tatalui precum si dogma chemarii noastre la aceasta desavarsire pentru a putea deveni fiii Sai si a mosteni astfel Imparatia (caci mostenirea se da doar fiilor), si apoi totul va fi in armonie :)

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc uşor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înşine; să ne deprindem cu o viaţă jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învăţătură şi de învăţători. Întrucât aşa a lăsat Domnul. A venit, i-a învăţat pe apostoli şi le-a spus să meargă şi să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

În prealabil postat de N.Priceputu

... o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc uşor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înşine; să ne deprindem cu o viaţă jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învăţătură şi de învăţători. Întrucât aşa a lăsat Domnul. A venit, i-a învăţat pe apostoli şi le-a spus să meargă şi să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

Zici rar, ce-i drept. Si zici bine!...:)
Oarecum in zona zic si eu: libertatea e o floare care creste cu multe ingradiri.