Oameni care par credinciosi dar sunt rai

[anita]

În prealabil postat de sophia

â

Este o fata la noi la biserica, un fel diaconita a preotului.
Ea citeste din multe carti la slujbe, face multe in biserica. In fine este ortodoxa practicanta. Bun.
Noi suntem mai multi la strana, mai ales femei. Si dorim toate sa ajutam si iasa bine si cantarile. Ei apar mereu discutii pentru ca unele din noi vrem si noi sa cititm, alte doua doamne (probabil din familie de preot) au venit cu o noua (pentru noi toate) invatatura cum ca rugaciunea de la sfarsitul slujbei (Sa se umple gura mea...) se canta de fapt si nu se citeste, si au preluat-o ele.
Am rugat si pe fata diaconita si pe preot sa facem altfel: sa impartim si sa citim fiecare cate putin, sa fim mai smerite si mai intelegatoare. Nu, nu se poate.
De mai multe ori fata aceea imi spune: "Nu, n-ai talent, lasa ca o pun pe Ana (nume fictiv aici) sa citeasca".
Eu mai ajut dupa slujba la ordinea in biserica (la lumanari, carti, etc.).
Puneam cartile de cantari in dulap ca a doua zi aveam Canonul Sf. Criteanu si nu ne trebuiau cele de liturghie. "Scoate-le imediat pe toate inapoi!".

Sa-ti spun cum m-am simtit si cum s-a uitat lumea la noi? Mi-am inghitit lacrimile si am plecat.

Sofia ,daca poti fa rost de cartea "Maica Gavrilia -asceta iubirii" si vei vedea acolo atitudine crestina.
Daca nu ai voce poate are dreptate si diaconita,cateodata ma aflu langa cineva care canta fals ,desi acea persoana sincer traieste slujba ,si nu e usor sa fii atent la slujba.
Unde merg eu se canta si in biserica ,eu stiind ca nu cant mai bine , cant mai incetisor.
Important este sa fii atenta la slujba ,sa nu te imprastii si cantatul te ajuta mult.
Canta incetisor ,undeva intr-un loc unde atentia nu iti este distrasa ,nu neaparat la strana.
Faptul ca ti-au dat lacrimile dovedeste pe undeva ca inca esti sensibila la atitudinea celor din jur ,aste o ispita care dovedeste ca trebuie sa te schimbi prin rugaciune mai multa

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Se poate sa fie si cum spune Monnis.
Acei oameni care par rai dar sunt credinciosi, probabil ca sunt prea severi.
Ei cad intr-o anumita extrema. Probabil ca judeca oamenii prea mult.
Am intalnit si eu...

Pentru Yasmina:

Eu una am intalnit la biserica mea persoane de acest fel.
Am mai spus mai sus ca de multe ori se face o separatie intre latura teoretica si si cea practica/sociala a credintei.

Sunt preoti si biserici care lucreaza mult in social si atunci si oamenii sunt altfel formati si tind spre social, spre iubire de aproape. Ajuta oamenii, sunt mai calzi, mai blanzi, impart lucruri intre ei etc.

Si sunt preoti si biserici unde se pune accentul pe partea teoretica, adica: slujbe, predici, invataturi.
Si atunci acei oameni sunt tot asa formati: participat la slujbe, cantat, citit, postit. Dar le lipseste partea sociala: iubire, impartit, mangaiat aproapele, organizat ceva pentru ajutor.

Credinta este oi imbinare din cele doua laturi. Lipsa oricareia dintre ele ne face rau si ne raneste, poate ca lipsa partii sociale face cel mai rau.

Si atunci spunem ca oamenii par credinciosi. Dar nu sunt in totalitate, pentru ca le lipseste o anumita latura a credintei.
Ca sunt ei rai nu stiu, dar fac rau celor din jur.

Foarte buna sesizarea ta, desi n-ar trebui sa le separam astfel noi insine. Poate doar predomina mai catre "social" sau mai spre "tipic", dar cu siguranta in fiecare dintre cele doua parti, sunt si dintr-acei care le au... pe-amandoua.
In totalitate nu e nimeni, nici numai bun, nici numai rau. In fiecare dintre noi exista un anumit procent din una sau alta. Ideal este ca, odata cu trecerea timpului, sa reusim sa modificam procentul catre "bine", sa devenim mai intelepti, mai rabdatori, mai tacuti daca nu este absolut important sa vorbim, pentru ca vorba este de argint, dar trebuie sa fie neaparat inteleapta. Iar daca nu e... se transforma in tinichea, pur si simplu. In timp ce tacerea... e de aur! Ea nu atrage polemici sau interpretari grave.
Daca lipsa uneia sau a alteia ne raneste... N-ar trebui! Nimic nu primim fara folos. Toate ne sunt spre indreptare. Si daca inca le primim, pe de o parte inseamna ca Dumnezeu ne cerceteaza, iar pe de alta inseamna ca n-am inteles inca un lucru esential din moment ce primim mereu si mereu aceleasi ispite. Intr-o zi trebuie sa ne oprim din treburile noastre cotidiene si sa ne intrebam hotarat: "Unde gresesc?" Iar raspunsul va veni neintarziat! Doar sa ne intrebam!

[delia31]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Eu n-am dileme de astea. In schimb, eu sunt genul pe care-l descrii mai sus, eu sunt cea care le provoc dilema asta altora. Par painea lui Dumnezeu, si cand colo, venin si agurida. Vorba ceea -pe dinafara-i vopsit gardu' si inauntru leopardu'.
Asta-i mai grea decat problema ta.

[fallen]

În prealabil postat de delia31

Eu n-am dileme de astea. In schimb, eu sunt genul pe care-l descrii mai sus, eu sunt cea care le provoc dilema asta altora. Par painea lui Dumnezeu, si cand colo, venin si agurida. Vorba ceea -pe dinafara-i vopsit gardu' si inauntru leopardu'.
Asta-i mai grea decat problema ta.

Culmea ca pe vremuri parca nu eram asa intransingenta, cand eram mai pacatoasa...imi vedeam lungul nasului...adica consideram ca ceilalti poate snt indreptatiti sa ma umileasca...dar ulterior am aflat ca si pe mine ma iubeste Dumnezeu, si eu sunt tot " fiul" Lui, si ca atare am aceleasi drepturi ca si ceilalti si nu ma pot lasa calcata in picioare pt ca pacatuiesc impotriva propriei persoane care e tor creatia Lui...ciudat nu ?

PS: de unde stiti ca sunteti o persoana care pare buna dar defapt e rea? Poate e invers, poate sunteti o persoana care pare rea si defapt sunteti buna...( dupa judecata cui? A celorlalti oameni? Asta e intotdeauna subiectiva...mai spunea un coleg ca odata unul din copiii i-a zis a e cel mai bun tatic pt ca i-a luat bomboane, iar celalalt i-a zis ca e rau ca nu i-a luat nu stiu ce jucarie...)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

In principiu, toti suntem asa precum ai descris, extensia dihotomica fiind mai mare sau mai mica - de la persoana la persoana.

Nu putem sa ne exceptam pe noi insine, sa ne pozitionam deasupra acestei "defectiuni".

Rautatea este acolo, in inima noastra, a fiecaruia. E nevoie doar de circumstantele potrivite pentru a-si arata chipul had.

De aceea este intelept sa ne observam mai mult pe noi insine, sa micsoram de la zi la zi distanta dintre vorba si fapta, dintre aratare si asezarea launtrica. Iar pe cea a aproapelui sa o iertam.

[Parascheva16]

Postez si aici aceste idei. Mi se par potrivite.

Termenul de "ateu" apare pentru prima data in scrierile europene in Marea Britanie a Secolului XV. Atunci cuvintul era aplicat oamenilor care isi traiau viata in neorinduiala morala, in betie, adulter, in blasfemia si desacralizarea lucrurilor sfinte. Injurau si blestemau pe Dumnezeu, pe sfinti si pe preoti. Poate e potrivit sa ne examinam si sa ne intrebam daca nu cumva multi dintre noi nu ne comportam la fel ca si ateii britanici ai Secolului XV.

În prealabil postat de Parascheva16

Postez si aici aceste idei. Mi se par potrivite.

Termenul de "ateu" apare pentru prima data in scrierile europene in Marea Britanie a Secolului XV. Atunci cuvintul era aplicat oamenilor care isi traiau viata in neorinduiala morala, in betie, adulter, in blasfemia si desacralizarea lucrurilor sfinte. Injurau si blestemau pe Dumnezeu, pe sfinti si pe preoti. Poate e potrivit sa ne examinam si sa ne intrebam daca nu cumva multi dintre noi nu ne comportam la fel ca si ateii britanici ai Secolului XV.

De fapt vine de la grecii din antichitate "atheos", termen asociat cu cei care nu credeau in zeii locali, chiar daca credeau in alti zei.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

De fapt vine de la grecii din antichitate "atheos", termen asociat cu cei care nu credeau in zeii locali, chiar daca credeau in alti zei.

Interesant este ca in ziua de azi, ateii se definesc persoane care nu cred
in existenta nici unei divinitati.Cum iti explici aceasta "mutatie ideologica"
in lumea ateilor ?
Fara teoria evolutiei in domeniul ideologic, da ? Nu vreau s-o iau de la capat
cu apa si castronul pe foc.

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Interesant este ca in ziua de azi, ateii se definesc persoane care nu cred
in existenta nici unei divinitati.Cum iti explici aceasta "mutatie ideologica"
in lumea ateilor ?
Fara teoria evolutiei in domeniul ideologic, da ? Nu vreau s-o iau de la capat
cu apa si castronul pe foc.

Pai, babeste, atheos se descompune asa: a-fara ; theos-zeu. Era folosit pe timpul grecilor si pentru cei care nu credeau in nici un zeu, si pentru cei care nu credeau in zeii locali.

In zilele de azi se foloseste dupa traducerea propriu zisa, aparent.

[bin000]

În prealabil postat de florentina2014

De multe ori m-am intrebat,cum se face de exista oameni care par atat de credinciosi iar ei se cred la fel,mergand la biserica,tinand post,citind carti sfinte,dar.......apoi se despart de acestea si afiseaza o rautate,fac lucruri urate,vb urat,jignesc,se comporta urat!Care sa fie explicatia?Chiar mi-a fost dat sa intalnesc si sa cunosc multe astfel de persoane,care credeam dupa ceea ce faceau ca sunt painea lui Dumnezeu si cand colo,rautate!Cum catalogam astfel de oameni?Care sa fie motivul pentru care se comporta asa?

Evident,acest gand e de la diavol profitand de gandul subtire de mandrie ca tu ...nu esti asa de rea ca aceia.Asa sa fie?Vorbesti de parca n~ai citit nici un indreptar de spovedanie in viata ta.O metoda buna sa nu mai faci pacatul acesta e ca pacatele altora sa nu fie altceva decat o oglinda care sa~ti aminteasca de pacatele tale.
Prin Pateric am citit ca cel ce isi vede pacatele sale e mai mare decat cel care vede ingeri.
Doamne ajuta!