Oameni care par credinciosi dar sunt rai

[sophia]

În prealabil postat de Yasmina

Nu stiu,eu nu am intalnit aceste cazuri deoarece oamenii pe care ii cunosc la biserica nu-I cunosc si in spatii intime,nu stiu cum reactioneaza in afara bisericii.Nu ai cum sa cunosti foarte bine strainii.
Sunt surprize chiar si printre cei casatoriti de multi ani ,fiecare om este o taina;este imatur si superficial sa facem afirmatii de genul celor care fac titlul topicului de fata.
A spune ca par credinciosi dar sunt rai este o afirmatie cam deplasata deoarece nu-i cunoastem intim,nu stim cat se sacrifica acasa,la serviciu,pe strada etc...
De aceea ne spune Dumnezeu sa nu judecam oamenii pt ca duhovniceste nu avem dezvoltare,nu vedem dincolo de aspectele vizuale ale lumii;gandim despre altii cu patimile noastre,reflectam neajunsurile noastre lor.

Am intalnit un caz aparte,dar nu pot spune ca omul respectiv era rau.Cand biserica noastra este inchisa(de Pasti,de Craciun etc) trebuie sa ma duc intr-o alta localitate la o biserica ortodoxa Americana.Parintele de acolo se indreapta catre 70 si arata ca un bunic dragut cu barba alba;este si genul sociabil si prietenos astfel ca mi-a intrat la inima de prima data,cand il vezi nu poti sa nu zambesti si mai ales sa-l saluti cu respect si incantare.
Intr-un weekend l-am vazut intr-un restaurant,eu singura,dansul cu familia.Normal,ca m-am dus inspre dansul l-am salutat cu multa incantare pt ca il indragesc si-l stimez mult...numai ca preoteasa a facut o scena de gelozie pe loc!!! M-a intrebat cu un ton suparat si iritat"bine,bine dar de unde il cunosti pe Fr.X ?"
Adica sotul ei este preot la o biserica unde lumea ortodoxa vine de unde apuca din mai multe localitati iar draga de ea se intreaba prin ce anume imprejurari o femeie I-a cunoscut sotul?
Am fost socata dar mi-a trecut,cum spuneam fiecare cu smintelile sale. Poate si preoteasa a avut experientele ei,cate femei nu sunt smintite de preoti si le fac avansuri?

Poate ai si tu dreptate. De fapt spui mai multe lucruri interesante in mesajele tale.
Nu stii cum sunt oamenii si ce poarta ei de fapt cu sine. Asta o repet si eu mereu aici pe forum dar si la biserica.
Si poate ca povara asta a lor ii influenteaza.
Si pe mine ma influenteaza povara/crucea mea si nici pe mine nu ma inteleg altii si ma judeca.

Si totusi eu vorbeam de lucruri pe care macar un ortodox practicant ar trebui sa le stie si sa le evite.

La lucruri din astea marunte dar evidente in acelasi timp ma refer si eu.

Uite desi nu vroiam sa spun asta pe forum, am sa dau un exemplu ca sa stim despre ce vorbim.

Este o fata la noi la biserica, un fel diaconita a preotului.
Ea citeste din multe carti la slujbe, face multe in biserica. In fine este ortodoxa practicanta. Bun.
Noi suntem mai multi la strana, mai ales femei. Si dorim toate sa ajutam si iasa bine si cantarile. Ei apar mereu discutii pentru ca unele din noi vrem si noi sa cititm, alte doua doamne (probabil din familie de preot) au venit cu o noua (pentru noi toate) invatatura cum ca rugaciunea de la sfarsitul slujbei (Sa se umple gura mea...) se canta de fapt si nu se citeste, si au preluat-o ele.
Am rugat si pe fata diaconita si pe preot sa facem altfel: sa impartim si sa citim fiecare cate putin, sa fim mai smerite si mai intelegatoare. Nu, nu se poate.
De mai multe ori fata aceea imi spune: "Nu, n-ai talent, lasa ca o pun pe Ana (nume fictiv aici) sa citeasca".
Eu mai ajut dupa slujba la ordinea in biserica (la lumanari, carti, etc.).
Puneam cartile de cantari in dulap ca a doua zi aveam Canonul Sf. Criteanu si nu ne trebuiau cele de liturghie. "Scoate-le imediat pe toate inapoi!".

Sa-ti spun cum m-am simtit si cum s-a uitat lumea la noi? Mi-am inghitit lacrimile si am plecat.

Deci la lucruri din astea m-am referit.
In loc sa ne impartim sa dam un pic de bucurie tuturor, sa ne purtam frumos, sa fie pace.
Si asta se intampla in biserica, si de la oameni credinciosi. Termenul potrivit ar fi "aparent" credinciosi", fiindca ce rost are sa postesti sau sa citesti, sau alte cele in biserica, daca tu lovesti in oameni? Sau cum se impaca cele doua?
Exact despre smerenie spun si eu ca si tine.

Uite ca sa vezi si reversul medaliei si de unde se poate lua exemplu:
Anul trecut am avut doua decese in familie, la interval de 2 saptamani.
Eu eram la pamant. Sotul suferea si el dupa mama lui.

Ei un prieten si coleg al lui de alta credinta s-a purtat exemplar: ne-a ajutat cu ce aveam nevoie, apoi l-a luat mereu pe sotul meu si a incercat sa-l mangaie. Hai cu bicicleta impreuna, hai vino la noi. In fine. A avut grija de el.

La mine la biserica...tacere. Nu tu cum te simti, nu tu intelegere, nici altceva.
Poate ca judec dupa cum as fi facut eu in situatia aia altcuiva.
Si eu gresesc probabil.
Dar daca am comunica mai mult, daca discuta deschis ce est cu fiecare din noi, cum vedem lucrurile, ce putem face mai bine... Dar nici lumea, nici preotul. Te simti singur si abandonat. In biserica ta.

Da, ascultam slujba, postim, dar ce facem cu cel de langa noi aflat in lacrimi, in suferinta?