Modele de neiertare

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Ai grija, neiertarea duce catre mandrie care te va impinge la ganduri de hula
la adresa lui Dumnezeu

Primul meu impuls a fost sa ma supar, caci am gandit ca doar din delicatete ma dau pe mine ca model,iar tu ma vezi mai rau ca ceilalti :)
Aceasta e problema,primul impuls !
Daca eu am inteles corect sau gresit ,trebuie sa trec peste primul meu impuls si sa inteleg nu ce am vrut eu sa zic,ci ce au inteles ceilalti din ce am zis

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Primul meu impuls a fost sa ma supar,

Dar nu te-ai suparat tu.Acel impuls a fost de la ingerul intunecat, care sta
pe umarul tau stang si s-a suparat, deoarece ti-am explicat planul lui.
Adica i-am demascat planul.Si de suparare ti-a transmis tie un ghiont ca sa te oblige sa-l aperi.
Acum va cauta alt plan.In timp ce cauta alt plan, tu cauta spovedanie.

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Dar nu te-ai suparat tu.Acel impuls a fost de la ingerul intunecat, care sta
pe umarul tau stang si s-a suparat, deoarece ti-am explicat planul lui.
Adica i-am demascat planul.Si de suparare ti-a transmis tie un ghiont ca sa te oblige sa-l aperi.
Acum va cauta alt plan.In timp ce cauta alt plan, tu cauta spovedanie.

Iertarea nu e pasiva,adica doar sa ma abtin sa raspund. Desi si acest nivel ar fi suficient ,nici macar de acest nivel nu trecem
Iertarea inseamna sa gasesti ceva inspirat sa raspunzi ,ca sa nu fii nici fals,sa tii in tine adica nemultumirile , dar sa nici nu il superi pe celalt cu raspunsul tau. E o punte f delicata ,dar din fericire nu trebuie asa multa teorie .
Daca esti smerit si te doare pacatul tau ,atunci vei stii ce sa raspunzi fratelui tau ca sa il intelegi dar nici sa nu il contrezi .

In cazul de fata insa nu stiu ce sa raspund :) Dupa ce m-am spovedit, intradevar ,am invatat sa pretuiesc lumea . Caci orice mica jignire addcem aproapelui,va trebui sa dam socoteala pt ea la urmatoarea spovada

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Iertarea nu e pasiva,adica doar sa ma abtin sa raspund. Desi si acest nivel ar fi suficient ,nici macar de acest nivel nu trecem
Iertarea inseamna sa gasesti ceva inspirat sa raspunzi ,ca sa nu fii nici fals,sa tii in tine adica nemultumirile , dar sa nici nu il superi pe celalt cu raspunsul tau. E o punte f delicata ,dar din fericire nu trebuie asa multa teorie .
Daca esti smerit si te doare pacatul tau ,atunci vei stii ce sa raspunzi fratelui tau ca sa il intelegi dar nici sa nu il contrezi .

Complici prea mult.Omul iarta atunci cand se smereste adica renunta la mandrie.Pana cand nu renunta la mandrie omul nu poate ierta.Simplu.
nu te mai complica atat.

In cazul de fata insa nu stiu ce sa raspund :)

Iti zic eu.Renunta la mandrie ca o sa-ti vina ganduri de hula mai tarziu.

Dupa ce m-am spovedit, intradevar ,am invatat sa pretuiesc lumea .

Dupa spovedanie sa te astepti sa fii ispitit.Pt ca la spovedanie(daca e
facuta cum trebuie) i-ai pus diavolului carbuni aprinsi in pe cap si fuge.
In momentul ala simti usurearea aia dupa spovedanie.Dar se intoarce
si mai abitir apoi si incearca sa te ispiteasca, mergand pe principiu ca
el, necuratul a pierdul o lupta cu tine si nu tot razboiul si ca pana la urma
vei fi al lui.

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Complici prea mult.Omul iarta atunci cand se smereste adica renunta la mandrie.Pana cand nu renunta la mandrie omul nu poate ierta.Simplu.
nu te mai complica atat.

Iti zic eu.Renunta la mandrie ca o sa-ti vina ganduri de hula mai tarziu.

.

Ti se pare ca as fi al mai mandru de pe aici ? Ideea era ca toti facem asa ,ne atingem unii pe altii, reactionam, si apoi nu stim de unde vin supararile .
Sau poate doar mie mi se intampla?
Ei da, mie mi se intampla sa ma aprind cand sunt criticat ,si stiu ca e o mandrie ,greu de sesizat de catre mine. La mine e clar ,imi cunosc defectele!
Intrebarea e daca sunt un caz particular , sau acelasi mecanism al autojustificarii si reactiei agresive functioneaza la toti ?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Ei da, mie mi se intampla sa ma aprind cand sunt criticat ,si stiu ca e o mandrie ,greu de sesizat de catre mine. La mine e clar ,imi cunosc defectele!
Intrebarea e daca sunt un caz particular , sau acelasi mecanism al autojustificarii si reactiei agresive functioneaza la toti ?

nu esti particular.esti chiar foarte general.(si inca o chestie, defecte=patimi netratate)

[Mosh-Neagu]

În volumul întâi al Filocaliei (traducerea p. Stăniloae), chiar și Evagrie Ponticul, mare ascet din pustia Egiptului (sec IV-V d. Hr.), condamnat pentru ereziile lui, atrage atenția asupra înșelării în care cad unii dintre pustnici, care credeau că au ajuns la nepătimire (apatheia duhovnicească), dar, în realitate, destule dintre patimile lor nu aveau prilej să se manifeste, deoarce trăiau în singurătate. Unul ca acesta, spune Evagrie dacă îi dai o palmă sau îi faci o observație, devine fiară împotriva ta. Deci, adevărata despătimire se face lovindu-te de persoane și cazuri concrete, sub povățuire concretă.
Sursa: https://dogmaticaempirica.wordpress....a-heterodocsi/

[iustin10]

Tocmai pt ca ma lupt cu aceasta patima, am constatat ca si o regula ca nu e bine niciodata sa ataci cu ceva. Mai ales pe cel ce te ataca .
Sa iti mai revizuiesti odata raspunsul,si daca constati cea mai mica intentie de atingere, de reactie negativa ,abtine-te .Caci mica ta atingere ,va capata proportii uriase,si va aduce furtuna impotriva ta .
Mai bine sa incerci sa explici cu sinceritate pozitia ta .
De regula nu e bine sa atingem aiurea pe semenul nostru,dar in cazul ca suntem atacati, e de zece ori mai important acest lucru.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de iustin10

Tocmai pt ca ma lupt cu aceasta patima, am constatat ca si o regula ca nu e bine niciodata sa ataci cu ceva. Mai ales pe cel ce te ataca .
Sa iti mai revizuiesti odata raspunsul,si daca constati cea mai mica intentie de atingere, de reactie negativa ,abtine-te .Caci mica ta atingere ,va capata proportii uriase,si va aduce furtuna impotriva ta .
Mai bine sa incerci sa explici cu sinceritate pozitia ta .
De regula nu e bine sa atingem aiurea pe semenul nostru,dar in cazul ca suntem atacati, e de zece ori mai important acest lucru.

nush ce tratament este asta.
Eu stiu insa, ca pt a te lupta cu mandria trebuie sa te rogi la Dumnezeu sa te
smereasca, pt ca mandria tu n-o poti alunga.Singurul
care poate sa faca asta este Hristos.Dar pt asta trebuie sa te rogi Lui

[iustin10]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

nush ce tratament este asta.
Eu stiu insa, ca pt a te lupta cu mandria trebuie sa te rogi la Dumnezeu sa te
smereasca, pt ca mandria tu n-o poti alunga.Singurul
care poate sa faca asta este Hristos.Dar pt asta trebuie sa te rogi Lui

De la rugaciune a plecat acest tratament .Pentru ca ziceam de multe ori : "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma" ,dar uitam sa zic 'pe mine pacatosul"
Doar fiind constient ca in permanenta pacatuiesti ,devii mult mai atent la ce spui. Iar cel mai bine se vede aceasta cand esti atacat . Atunci lasi neiubirea sa raspunda in locul tau. Atunci e cea mai buna ocazie sa vezi cat de pacatos esti,si nici nu iti dai seama ,chiar tu cel atacat , pentru ca auto-indreptatirea nu te lasa sa ierti .
Doar rugaciunea iti poate curata mintea sufletul si faptele , suntem de acord aici .
Dar sa facem roade concrete,nu la nesfarsit sa pacatuim caci suntem neputinciosi .Daca putem face cea mai mica iertare ,sigur nu este mandrie acolo, caci nu o facem noi singuri