Invidia

[Cornel Urs]

În prealabil postat de sophia

Ex.: ai doi copii. Unuia ii oferi mai multa iubire, sau chiar si lucruri materiale, il sustii mereu. Celalalt il va invidia, isi va dori sa fie dreptate, sa primeasca si el ceea ce i se cuvine si lui. Si tu, ca parinte, esti vinovat in acest caz.

in acest caz nu este invidie !

[glykys]

Bun si folositor topic! Si eu am invidiat, mai ales in copilarie, si am fost invidiata, din mai multe cauze, dar niciodata materiale. Invidia, fie ca a venit din partea mea, fie ca a fost indreptata asupra mea, mi-a adus numai daune sufletesti, dintre care cea mai apasatoare pentru mine in copilarie era lipsa unor prieteni adevarati. O relatie de prietenie bazata pe incredere, care sa dureze, si in care fiecare sa daruiasca si sa primeasca neconditionat. Mi-a daruit Domnul si asa ceva, in adolescenta si mai ales de acum cativa ani. Mereu zic si ii dau slava ca mi-a daruit asa prieteni buni - cativa, acolo - pe care eu nu ii merit. Uitandu-ma inapoi si citind mesajele voastre, sunt doua lucruri esentiale, as putea spune, pe care le-am invatat din experienta.
Primul lucru este concluzia postarii lui Ioan Cezar:


"Invidia lui fusese cealalta fata a lipsei mele de smerenie. La saracia mea el a raspuns cu o alta."

Un om invidios nu este decat un om sarac, dar si omul invidiat, cel putin cateodata, provoaca sentimente de invidie tocmai din cauza unei saracii sufletesti si mai ales a unei lipse de smerenie. Cand iti scoti in evidenta anumite calitati pe care le ai si pe care stii ca celalalt nu le are, dar tanjeste dupa ele, e oarecum firesc sa te astepti sa fii invidiat.

Al doilea lucru: folosul spovedaniei. Am spovedit si eu, mult timp, precum Annyta, nu doar invidia, ci si unele lipsuri sufletesti pe care le aduce mandria, sentimentul de superioritate, impresia cum ca nu esti precum toti ceilalti... E o solutie eficienta, insa inainte de asta trebuie sa vina constientizarea acestor lipsuri si dorinta de indreptare. Plus ca trebuie si lupta continua, cu pronirile rele din suflet. Trebuie lucrat mult la comportament si la schimbarea atitudinii de autocentrare. O fiinta autocentrata nu e neaparat una ingamfata, plina de ea, ci si una care isi plange de mila si se vaita de propriile boli si neputinte, fara sa faca nimic concret sa iasa din aceasta stare.

Apoi, pot spune ca oamenii care tin cu adevarat unul la altul, care sunt intr-o comuniune mai profunda decat interesele de moment, de orice fel, nu se invidiaza. Uitandu-ma la prietenii mei, constientizez ca au multe calitati si realizari, pentru care odinioara i-am invidiat pe altii, macar ca le aveau intr-un grad mai mic. Totodata, observ ca nici ei nu ma invidiaza pentru anumite lucruri pentru care ma invidiau candva altii. Aici poate fi insa vorba si despre alte aspecte, pe care oamenii mai superficiali sau mai temperamentali, sa zicem, le sesizeaza mai greu: faptul ca, de fapt, in spatele oricarei calitati sta multa truda sau niste sacrificii pe care nu toti sunt capabili sa le faca sau ca o anumita calitate compenseaza niste lipsuri pe alte planuri.

Ca tot a fost vorba si de partea financiara, in grupul meu de prieteni este si o persoana pe care toti ceilalti o pretuim mai cu seama pentru bunatatea ei si pentru spiritul sau de sacrificiu Pentru toti are cate o vorba buna, chiar daca ii mai spunem cu totii ca trebuie sa invete sa mai spuna si nu. Ei, fata asta se imbraca modest, mananca modest, e tot timpul pe drumuri, vorbeste foarte cumpatat, e extrem de muncitoare, foarte silitoare la invatatura si sare in ajutorul tuturor. Asa, cand ai vedea-o, ai spune ca e dintr-o familie de oameni educati si cumsecade, care au crescut-o foarte frumos, dar nimic mai mult. A avut de curand un mare necaz in familie. Si atunci am cautat si eu pe internet si am descoperit ca face parte dintr-o familie bogata, cunoscuta, cu parinti in functii publice importante. Dar ea niciodata nu a lasat aceasta impresie nimanui, nu s-a laudat cu starea ei, nu a facut acte de generozitate ostentative, ba chiar se ferea sa vorbeasca despre parintii ei, din delicatete fata de noi, ca nu cumva sa ne simtim inferiori sau sa starneasca invidie.

[Cornel Urs]

o prietenie curata este FARA invidie !

cand exista INVIDIE, este doar interes si dusmanie in ascuns !

[cristiboss56]

In ultima sa postare , Ioan Cezar , ne da un remediu , un remediu in a inlocui invidia ( mandria din noi ) cu modestia unei simple cereri : " Te rog , vreau sa am si eu ce ai tu . Ofera-mi sau invata-ma, te rog " . Si tot fratele nostru adauga : << Cine face asta , cred ca deja isi taie invidia si desigur , zgaltie bine radacina ei , mandria >> . M-au marcat aceste cuvinte bine asezate si bine gandite , dar cred ca atunci cand suntem in stare sa cerem celui de langa noi asa ceva , deja suntem aproape vindecati de invidie , si ne vedem de ale nostre , fara sa mai tanjim la realizarile vecinului , colegului , prietenului , etc .
Ma intreb , poate fi vorba de o prietenie adevarata atunci cand invidia incepe sa apara in relatia de prietenie ? Sunt sigur ca exista prieteni care intr o situatie sau alta s-au invidiat , dar au stiut sa tina invidia sub control , caci si asta-i o "realizare " pana la urma !
Draga guardian knight , cred ca nu trebuie transformat acest thread intr un loc de spovedanie , iar cine considera ca are de dat exemple personale , s-o faca , si daca ai citit marturia lui Ioan Cezar , cred ca si tu si ceilati am inteles ceva spre folosul nostru al tuturor .
Spui ca ai fost invidiat de "prieteni" pentru starea ta materiala , si asa ai ramas fara acei "prieteni "! Pai , sa te bucuri ca s-a intamplat asa ceva , caci numai prieteni nu au fost aceia .
Chestia ca, omul sarac va invidia tot timpul pe cel bogat , e adevarata in parte , dar cel smerit nu o va face , si sunt destule exemple in lecturile noastre , dar aici vorbim de omul de rand , omul pacatos , adica de noi , si in parte ai dreptate !
Annyta , sa sti ca femeile se invidiaza mult mai mult cand vine vorba de tinuta , de imbracaminte , precum si cand vine vorba de talent in ale gatitului , in facerea de prunci , etc . Sunt cazuri reale , si le observam lesne cand cineva care nu poate avea copii , invidiaza pe cel cu copii , si nici asta-i nu-i bine , dar asta-i firea omului "cazut " !
Cornel Urs , esti tare simpatic , cai cum o dai , tu tot de problemel tale te expui , de asta data despre "amicul " tau Ciprian M.
Sophia , tu dai vina nu pe cel care invidiaza ci pe cel invidiat ! Ma rog , iti respect gandirea , dar nu sunt deacord cu ce scri. Te rog din tot sufletul sa ma ierti , dar stiu durerea ta din trecut , si poate si de acum , si inteleg modul tau de gandire , raportat la suferinta ta pe deplin justificata .
glykys , mi-ai amintit de copilarie in postarea ta , si este cu adevarat o boala a copilariei , invidia asta , dar aici aspectul nu este asa de grav , si un rol important au cei sapte - noua ani de acasa , baza educatiei , a abc-ului in acest sens .
Ma bucur sa aud ca ai avut , sau mai ai prieteni adevarati , sau poate tu esti mult prea buna si smerita , neobservand realitatea mai putin placuta , si adaugi ca omul invidios este un om sarac din toate punctele de vedere , si asa este cu adevarat !
Din nou pentru Cornel Urs , spui ca o prietenie curata este fara invidie sicand exista invidie , este doar interes si dusmanie in ascuns ! Pai , societatea actuala pe asta isi cladeste relatile pe interese si dusmanie , si iti mai spun ca prietenia adevarata este o floare din ce in ce mai rara !
O zi buna sa aveti !

[glykys]

Cristi, eu nu cred ca economicul determina spiritualul. Asta e teza pe care se bazeaza doctrina comunista. Zic destui: a, pai ala e bogat, isi permite sa faca milostenie, eu sunt sarac, eu sunt nedreptatit, vai de mine! Punem prea mult pret pe latura economica si prea ii dam voie sa influenteze atat de mult viata spirituala. Am mai scris eu pe forum despre omul sarac cu handicap locomotor care vine pana in mijlocul bisericii, de cei cativa lei primiti isi cumpara lumanari, prescura si da banii primiti in pomelnic, la altar, si daca se intampla, la sfarsit, sa primeasca mai mutl de un pachet, il imparte si el la alti saraci. Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Daca ar fi asa, inseamna ca toti bogatii ar fi oameni darnici - ca au de unde, nu? - si toti oamenii saraci niste rautaciosi si niste zgarciti. Or realitatea este adesea exact invers.

Ai mare dreptate ca fiecare vine pe lume cu un bagaj ereditar, apoi dobandeste un anumit bagaj educational si emotional, mai ales in primii sapte ani de acasa. Cred ca ar trebui sa ne cercetam mult mai bine copilaria si "apucaturile" de atunci, pentru a intelege de ce suntem asa acum. Eu ma infior de cata rautate si cate porniri rele pot acumula copiii in aceasta varsta - si am gasit destule si la mine.

[Tomita]

În prealabil postat de cristiboss56

Spui ca ai fost invidiat de "prieteni" pentru starea ta materiala , si asa ai ramas fara acei "prieteni "! Pai , sa te bucuri ca s-a intamplat asa ceva , caci numai prieteni nu au fost aceia .
Chestia ca, omul sarac va invidia tot timpul pe cel bogat , e adevarata in parte , dar cel smerit nu o va face , si sunt destule exemple in lecturile noastre , dar aici vorbim de omul de rand , omul pacatos , adica de noi , si in parte ai dreptate !

Cristi, cred ca aboordarea ar trebui sa fie putin diferita...daca suntem constienti de ganduri de invidie sa le alungam, pentru a nu ne face si mai mult rau. Daca spunem ca suntem oameni de rand, pacatosi...atunci intr-un fel gasim scuze sa nu luptam cu raul, sa acceptam si niste ganduri de invidie.

Eu nu consider competitia buna atunci cand te raportezi la celalalt. Ex: participi la o intrecere, incerci sa alegi cat de repede poti si nu incerci sa alegi mai repede decat vecinul pt ca astfel nu vei da tot ce poti...ti-ai stabilit din start un reper gresit.
Nici competitiei duhovnicesti nu-i vad rostul cand te raportezi la ceilalti, poti eventual sa-i ajuti sau sa te lasi ajutat de ceilalti. Competitia e buna cand doresti singur sa te autodepasesti...atunci te ridica...pana unde vrei si poti tu...si poti constata ca nici nu e nevoie de multe ori de competitie pentru a atinge acesta performanta (nu e cazul in competitii spotive, examene, etc.).
Cand privim la cei din jur si avem impresia ca au gasit fericirea de fapt nici nu stim despre ce vorbim...daca luam in calcul tot contextul, calitati defecte, bunuri, riscuri, batai de cap, etc. atunci in mod sigur nu am mai invidia.
Invidia este declansata nu de ceea ce au ceilalti ci de ceea ce este in noi...

Uneori am impresia ca de asta nici nu progreseaza multi romani..mereu privesc la capra vecinului si iau decizii dupa situatia altuia si nu dupa situatia lui...nu "vede" ca are alte conditii/calitati/posibilitati...unii fura, altii inseala (altul cum sa aiba atatea femei...sunt si eu macho), altii distrug bunurile (ex: dau foc la masina vecinului), altii se folosesc de prieteni/cunostinte, unii chiar omoara, etc.

Cine crede ca este invidiat pentru ca este bogat ..are dreptate...este invidiat nu neaparat de un sarac...este invidiat de invidiosi.
Poti sa fii sarac (si sa zicem ca sunt in aceasta categorie) si tot sa fii invidiat. Poti sa ai cel mai mic salariu la servici, de tot rasul si nimeni sa nu doreasca sa promovezi. Nu-i asa ca acest lucru se numeste solidaritate?
E adevar lucrurile se mai schimba dar trebuie sa dorim sa se schimbe si in bine nu in rau.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Daca ar fi asa, inseamna ca toti bogatii ar fi oameni darnici - ca au de unde, nu? - si toti oamenii saraci niste rautaciosi si niste zgarciti. Or realitatea este adesea exact invers.

Ai mare dreptate ca fiecare vine pe lume cu un bagaj ereditar, apoi dobandeste un anumit bagaj educational si emotional, mai ales in primii sapte ani de acasa. Cred ca ar trebui sa ne cercetam mult mai bine copilaria si "apucaturile" de atunci, pentru a intelege de ce suntem asa acum. Eu ma infior de cata rautate si cate porniri rele pot acumula copiii in aceasta varsta - si am gasit destule si la mine.

Ana Maria , Ana Maria , cat de matur gandesti , parca ai avea peste juma de secol de existenta !
Mare dreptate ai in tot ce spui , dar am o mica intrebare : cine sunt principalii vinovati in saracirea multor oameni ! Cine-i mai lacom in dorinta lui , cel sarac sau cel bogat ?
De peste doua mii de ani asistam la aceasta saracire si inbogatire continua , dar ca acum parca n-a fost niciodata !
Era un thread pe la Generalitati cu si despre suferinta , inclusiv suferinta asta izvorata din saracie si tot felul de lipsuri , si se punea intrebarea daca aceasta suferinta te face mai intelept si mai bun . Cati oameni au devenit mai buni si intelepti prin saracirea lor ?
Invidia , lacomia vor fi si de o parte soi de alta , atat cat va exista aceasta lume , iar loc de indreptare nu-i , sau sansele sunt extrem de mici . Ne afundam pe zi ce trece , draga Ana Maria , cu toate citatele din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti , caci ne intra pe o ureche si ne iese rapid pe cealalta , iar de cei care nu cunosc nici Sfanta Scriptura si nici pe Sfintii Parinti, ce sa mai vorbim , sau poate chiar unii dintre ei ne dau lectii de viata , lectii dureroase pentru noi crestinii !

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Ana Maria , Ana Maria , cat de matur gandesti , parca ai avea peste juma de secol de existenta !
Mare dreptate ai in tot ce spui , dar am o mica intrebare : cine sunt principalii vinovati in saracirea multor oameni ! Cine-i mai lacom in dorinta lui , cel sarac sau cel bogat ?
De peste doua mii de ani asistam la aceasta saracire si inbogatire continua , dar ca acum parca n-a fost niciodata !
Era un thread pe la Generalitati cu si despre suferinta , inclusiv suferinta asta izvorata din saracie si tot felul de lipsuri , si se punea intrebarea daca aceasta suferinta te face mai intelept si mai bun . Cati oameni au devenit mai buni si intelepti prin saracirea lor ?
Invidia , lacomia vor fi si de o parte soi de alta , atat cat va exista aceasta lume , iar loc de indreptare nu-i , sau sansele sunt extrem de mici . Ne afundam pe zi ce trece , draga Ana Maria , cu toate citatele din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti , caci ne intra pe o ureche si ne iese rapid pe cealalta , iar de cei care nu cunosc nici Sfanta Scriptura si nici pe Sfintii Parinti, ce sa mai vorbim , sau poate chiar unii dintre ei ne dau lectii de viata , lectii dureroase pentru noi crestinii !

Cristi, cu siguranta, eu mai am de reflectat la niste aspecte pe care le evidentiezi aici. In mod sigur, nu cred teoria cu "bampirii care sug sangele poporului", cel putin nu in contemporaneitate. Ceea ce iti pot spune insa acum, fara teama de a gresi sunt doua lucruri:

1. Inainte vreme, hai sa zicem, din neolitic, trecand prin antichitate si pana hat, in Evul Mediu (care la noi a durat la nesfarsit si mai dureaza si acum in unele sate romanesti), straturile sociale erau foarte bine evidentiate. In vremurile noastre exista asa-numita "clasa de mijloc" - majoritara in Romania, si toti, de vreme ce avem un PC, internet si un acoperis deasupra lui facem parte din ea. Pana acum doua-trei secole (nu vorbesc de mii de ani) nu exista asa ceva, mai ales in partile noastre, era numai patura conducatoare, foarte bogata, si in rest, o mare multime de saraci lipiti si paduchiosi. Ai un acoperis deasupra capului? Ai cu ce te imbraca si cu ce te incalta? Ai ce manca? Nu se cheama ca esti sarac. Pai daca noi suntem saraci, ce sa mai spunem de copiii din Africa, atat de des mentionati pe alte topice? Aceea e saracie.

2. Omul nu stie cat de bogat este si se saraceste fara voie. In loc sa ii dam slava Domnului pentru ca ne-a daruit viata, ca avem ce manca azi si ca e pace pe pamantul acesta, nu stim de fapt ce sa facem cu viata, cum sa pierdem mai cu spor timpul, cum sa il invidiem pe X ca mananca lasagna la pranz, in timp ce altii au doar cartofi fierti... Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea. Un om care se multumeste si ii da slava Domnului pentru putinul sau multul pe care il are este mult mai fericit si este si binecuvantat.

Am mai scris pe forum, dar repet un cuvant minunat pe care l-am auzit la o conferinta, dintr-o scrisoare a parintelui Teofil Paraian catre ucenicul proaspat venit de la Athos si entuziasmat nevoie-mare de ce vazuse pe acolo: parintele Teofil spunea ca el a avut tot ce a dorit in viata, dar ca secretul a fost ca nu si-a dorit lucruri imposibile - citez din memorie: Orb fiind, nu mi-am dorit sa vad, preot fiind, nu mi-am dorit sa ajung ca staretul nu stiu care, la Sambata slujind, nu mi-am dorit sa ajung sa slujesc la Athos, la Sihastria sau la Frasinei, ci acolo unde m-a pus Domnul am slujit.

Pe mine m-a ajutat foarte mult acest cuvant, desi prima afrmatie este cumplit de socanta - orb fiind, nu mi-am dorit sa vad. E mare lucru sa incerci sa iti intelegi conditia, sa o asumi si sa ii slujesti Domnului, sa ii bucuri pe altii din postura in care esti, cu calitatile si cu neputintele tale. Ca tot omul doreste sa se autodepaseasca, sa se imbunatateasca, asta se face in timp, cu rabdare. Slava Domnului ca avem modele in jurul nostru.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Omul nu stie cat de bogat este si se saraceste fara voie. In loc sa ii dam slava Domnului pentru ca ne-a daruit viata, ca avem ce manca azi si ca e pace pe pamantul acesta, nu stim de fapt ce sa facem cu viata, cum sa pierdem mai cu spor timpul, cum sa il invidiem pe X ca mananca lasagna la pranz, in timp ce altii au doar cartofi fierti... Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea. Un om care se multumeste si ii da slava Domnului pentru putinul sau multul pe care il are este mult mai fericit si este si binecuvantat.

Cu adevarat saraci sunt acestia , si la ei m-am referit , ei nici nu mai stiu ce-i invidia , lacomia . . .
Sunt din ce in ce mai multi !
Spui :"Cu adevarat sarac este acela care doreste ceea ce nu poate avea"
Privind dincolo de aceste cuvinte :

[Dumitru73]

cred că invidia este cel mai distrugător păcat.
pentru că toate celelalte păcate, le face omul pentru un câştig, o plăcere.
dar invidia este un păcat îndreptat împotriva propriei fiinţe.
hoţul fură capra vecinului, dar invidiosul doreşte moartea caprei.
şi asta nu pentru că nu este a lui, ci pentru că aparţine altuia.

referitor la sărăcie vs. bogăţie,
există o vorba înţeleaptă, cu o completare interesantă:
banii nu aduc fericirea, ci numărul lor.
sau:
banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor poate fi o adâncă sursă de nefericire.