Invidia

[George.m]

Parintele Rafail Noica facea referire la existenta unei invidii cu caracter pozitiv - invidia sfinta:

Ce este sfânta invidie? Un nevoitor s-a dus la Sfântul Antonie cel Mare și îi spune: „Antonie, eu mă nevoiesc mai mult decât tine, dar tu ai mai mult har. Cum se face?“.

Antonie nu i-a ascuns-o, ci i-a zis: „Fiindcă eu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine“. I-a arătat taina lui pentru ca nevoința acestui om să fie mai deplină.

Nevoitorul acesta invidia harul pe care-l avea Antonie, dar pentru această invidie îl iubea (!) pe Antonie, astfel încât a avut încrederea să se ducă la el și să-i spună: tu cum ai ajuns la asta și eu nu?

[Mihnea Dragomir]

Invidia (pizma) ocupă un loc special printre cele şapte păcate capitale din cauza marelui ei paradox. Toate păcatele te fac să te simţi, măcar pentru o clipă, bine. Mândria ? Păi ţi se face inima cât o sacoşă când te linguşesc alţii. Mai ceva ca motanul gâdilat în ceafă, aşa te înfoieşti şi te bucuri. Lăcomia ? Salivez numai când simt parfumul suav al oalelor celor sfârâitoare pe plită şi aroma lor mă înnebuneşte de plăcere. Nu mai zic de necurăţie şi cam ce plăceri simt în alea câteva minute, că poate mai sunt copii pe aici care nu ştiu cum se fac copiii. Până şi lenea, dom'le, îmi dă aşa o senzaţie de bine, că parcă aş mai sta în plăpumi după ce mă trezesc încă vreo cinci ore, cel mult cu laptapul setat pe forumul ortodox în braţe, încât o zi în care nu fac nimic e o zi în care mă simt excelent, ca un concediu făcut în pijama.

Doar invidia asta e un caz special. Cu gândul pizmaş nu mă fericesc nici măcar o clipă, ci mă pripesc în inima mea şi spumeg de oftică. La alte păcate se cheamă că am făcut un târg. Un târg "designed by Danila Prepelac. All rights reserved". Dar un târg. Am plecat la iarmarocul vieţii cu o eternitate de fericire în traistă şi mă întorc cu un minut de fericire. Cum se poate aşa prostie ? Simplu: până la eternitatea aia mai e. Dar minutul, îl am acuma. Ei bine, există chiar un târg mai dezastruos, pe care invidia, singură, îl face cu putinţă. Plec la târg cu doi boi frumoşi (metafora eternităţii, aţi înţeles, aşa-i ?) şi mă întorc nu cu o pungă goală, ci cu o pungă în care vărs de nervii ce-i am pe succesul vecinului. Adică, dau o eternitate de fericire nu pe un minut de fericire, ci dau o eternitate de fericire şi obţin în schimb fierea mea şi ficaţii mei întorşi pe dos.
Păi, corect e ? Adică ce sunt eu, prostul dracului ?

De omul invidios trebuie sa ne ferim ca de cel mai aprig dusman.Invidia naste monstri..Mistuie pe interior si are un zambet fals pe exterior..

[calator prin ploaie]

Invidia este prezenta peste tot...Ca unul este mai doct, ca celalalt are mai multi talanti..in fine..cert este ca atata vreme cat va fiinta si prima iubirea de sine.....uitandu-se sfatul Hristic de a ne iubi pe noi ca pe cei de langa noi....va ramane consacrata acestei vremi....invidia....

[horatiu.miron]

Invidia e ceva uman, daca n-ar exista invidie n-ar exista nici constiinte libere. Am fi cu totii niste roboti. Invidia naste progresul, competitia.

Tot invidia ne ajuta sa ne autocaracterizam, sa ne dam seama unde anume pe scara sociala firguram. Ne uitam la noi, ne uitam in curtea vecinului si comparam. Diferenta ne multumeste sau ne face sa tragem mai tare pentru noi si pentru urmasii nostri.

Invidie = egoism, iar a sustine ca oamenii nu trebuie sa fie egoisti e ca si cum am sustine ca oamenii trebuie sa traiasca fara o mana.

[calator prin ploaie]

Omul nu va fi niciodată mulţumit de ceea ce a reuşit să obţină, iar atunci când o necesitate este satisfăcută, în locul ei apar noi şi noi necesităţi. De aceea, invidia este unul dintre cele mai prosteşti şi mai absurde sentimente ale omului, întrucât şi cel care are acoperită o arie mai mare de necesităţi faţă de un altul va fi la fel de fericit sau de trist ca şi celălalt, poate mult mai nefericit. (Sorin Cerin)

Invidia reprezinta o insulta pentru tine insuti. ( Yevgeny Yevtushenko)

Invidia este ulcerul sufletului. (Socrate)

[calator prin ploaie]

Aici iti dau perfecta dreptate...Deci sa ne ferim ! Doamne ajuta!

[costel]

În prealabil postat de horatiu.miron

Invidia naste progresul, competitia.

Cred ca e loc pentru toti. Iar acest lucru este descoperit in fiinta lui Dumnezeu - stau laolalta trei persoane egale. NU au de ce sa caute sa ia locul celuilalt, pentru ca atat de mult s-au unit incat ce are unul, are si celalalt. Sau mai bine zis, atat de mult s-au uitat pe ei incat s-au umput de ceilalti. Asa putem intelege cuvintele lui Hristos: Cel ce Ma vede pe Mine, Il vede pe Cel ce M-a trimis..."

Invidia aduce tristetea pentru succesul aproapelui, se opune iubirii aproapelui. Asa ca eu cred ca invidia naste fals progresul si competitia. E adevarat ca intr-o lume imorala, consideri ca numai prin invidie vei reusi sa ai victorii. Dar cand omul leaga viata si de lucrarea lui Dumnezeu, altfel e privit progresul si competitia.

[windorin]

În prealabil postat de costel

Invidia naste fals progresul si competitia. (...)
Cand omul leaga viata si de lucrarea lui Dumnezeu, altfel e privit progresul si competitia.

Adevarat... cand competitia ajunge sa fie privita cu ochii credintei, ea capata cu totul alte valori.
Competitia lumeasca da nastere la nenumarate patimi, pe cand competitia duhovniceasca naste sfintenie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Cred ca e loc pentru toti. Iar acest lucru este descoperit in fiinta lui Dumnezeu - stau laolalta trei persoane egale. NU au de ce sa caute sa ia locul celuilalt, pentru ca atat de mult s-au unit incat ce are unul, are si celalalt. Sau mai bine zis, atat de mult s-au uitat pe ei incat s-au umput de ceilalti. Asa putem intelege cuvintele lui Hristos: Cel ce Ma vede pe Mine, Il vede pe Cel ce M-a trimis..."

Invidia aduce tristetea pentru succesul aproapelui, se opune iubirii aproapelui. Asa ca eu cred ca invidia naste fals progresul si competitia. E adevarat ca intr-o lume imorala, consideri ca numai prin invidie vei reusi sa ai victorii. Dar cand omul leaga viata si de lucrarea lui Dumnezeu, altfel e privit progresul si competitia.

Primul ucenic al diavolului in patima invidiei este Cain. "Primul ucenic al diavolului si invidia si crima de catre acesta fiind invatat", a ajuns sa-l omoare pe fratele lui cel drept, Abel (Sfantul Vasile cel Mare).