Poezii preferate...

[tigerAvalo9]

Apocalipsa-Zorica Latcu

Acolo, sus, in munti pustii de iasca,
Prapastie de flacara se casa
Si focul linge-ntinderea cereasca.
Un semn s-a aratat din cer, departe.
Citeam din flacari vii, ca dintr-o carte,
Cuvantul Sfant al Intreitei Arte.
Scria pe cer de noapte jeragaiul.
Ce limpede-mi suna-n ureche graiul,
Ducand pe val de cantece tot Raiul.
Ca limbile de flacara mi-arata,
Pe nori de armonie necreata,
Dumnezeirea, inca ne-ntrupata.
In piatra care n-a fost inca lustruita
Si-n poezia inca negandita,
Treimea sta si azi inlantuita.
Am talcuit din flacari Intruparea;
Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cantarea,
Cum creste-n zari, netarmurita marea.
Curgea, curgea, din vesnice izvoare,
Sa lege rod in mintile fecioare,
Cum pica roua-ntr-un potir de floare.
Acolo-n adancimi de taine Sfinte,
Se intrupeaza cantecu-n cuvinte,
Cum Tatal hotarat-a mai nainte.
S-a aratat in cer un semn mai mare:
Un cantec intrupat suia spre Soare,
Suia spre Slavi, cu Crucea in spinare.

[costel]

[SIZE=3]Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Marin Sorescu[/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green]Rudyard Kipling
IF / DACĂ

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om![/COLOR]

Mai sunt inca roze,mai sunt
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Cand ceru-l credeam pe pamant!
Atunci eram falnic avant
Priveam dintre oameni spre stele;
Mai sunt inca roze mai sunt,
Si tot parfumate si ele!
Zadarnic al vietii cuvant
A stins bucuriile mele,
Mereu,zambesc,uit si cant
In ciuda incercarilor grele.
Mai sunt inca roze mai sunt
Si tot parfumate si ele!

.................................

Sub a soarelui lumina
soapte umbla prin gradina,
Fluturi zboara prin cais
Batranetea e un vis!
Apa canta la fantana
Si cu trestia se ingana,
Iar sub soare sau sub luna
MOARTEA ESTE O MINCIUNA!

Macedonscki

[praxis]

Doamne ajuta!
Acum cateva zile a fost un domn la mine, in vizita. El a avut niste probleme medicale foarte grave, timp in care nu a putut sa faca mai nimic, din munca fizica ma refer. In tot acest timp a compus cateva poiezii, foarte frumoase, unele extraordinar de fascinante. Ma voi reintalni curand cu acel domn si ii voi cere o parte din lucrarile sale, si le voi posta si eu aici, pentru a imbogati acest topic si pentru a alatura la postarile acestea, enorm de frumoase, si altele la fel de fascinante.

[ory]

"Te duci si ani de suferinta
N-or sa te vaza ochii-mi tristi,
Inamorati de-a ta fiinta,
De cum zambesti,de cum te misti,

Si nu e bland ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tau este
Cu chip de marmura frumos.

In fata farmecul palorii
Si ochi ce scanteie de vii,
Sunt umezi infioratorii
De lingusiri,de viclenii.

Cand ma atingi,eu ma cutremur,
Tresar la pasul tau cand treci,
De-al genei tale gingas tremur
Atarna viata mea de veci.

Te duci si rau n-o sa-mi mai para
De-acum de ziua cea de ieri,
Ca nu am fost victima iara
Neinduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci
Cu-a gurii dulci suflari fierbinti,
Pe frunte-mi mana n-o s-o luneci
Ca sa ma faci sa-mi ies din minti.

Puteam numiri defaimatoare
In gandul meu sa-ti iscodesc,
Si te uram cu-nversunare,
Te blestemam,caci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi ramane
Si n-o sa am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de maine,
Ca mani toti anii s-or urma.

O toamna care intarzie
Pe-un istovit si trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie,
A mele visuri care mor.

Viata-mi pare-o nebunie
Sfarsita far-a fi-nceput,
In toata neagra vesnicie
O clipa-n brate te-am tinut!

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu,
Reda-mi comoara unei clipe
Cu ani de parere de rau!" (1883,decembrie) EMINESCU

"N_a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a insangerat, o lama,lucioasa de cutit"
Minulescu

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=4]Murim... ca mâine[/SIZE]

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

[/COLOR][COLOR=green]Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Magda Isanos[/COLOR]

Cand munti de nedreptate,
Imi stau in drum mereu
Ce-ai face Tu Iisuse
De-ai fi in locul meu?

-Eu sa rabda-n tacere
Prietenul meu drag,
Dreptatea pina la urma
Surpa-va munti sirag.

Cand ura ma loveste
Cand duhul geme greu,
Ce-ai face Tu Iisuse
De-ai fi in locul meu?

-Eu as iubi si-as tine
Spre cer inima mea,
Iubirea invinge ura,
Oricat ar fi de grea!

Cand indoiala imi cearca,
Credinta in Dumnezeu,
Ce-ai face Tu Iisuse,
De-ai fi in locul meu?

-Eu mi-as pleca ghenunchii
Ca atunci in Ghetsimani,
Prin ruga,prin putere,
Sa treci peste dusmani!

Cand cei dragi ma apasa
Si-s tot mai singur eu,
Ce-ai face Tu Iisuse
De-ai fi in locul meu?

-Eu as urca in pace,
Al crucii sfant calvar.
Nu bezna noptii invinge
Ci zorii cand rasar!

de Georgeta Grigoriu

[nede_mar]

Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin-lumea-n care treci
Sa inveti din tot ce piere tu sa traiesti in veci.