Spovedanie neterminata a poporului meu

[C.tin]

Patologia proprietatii: furtul generalizat. Toata lumea fura fara sa simta vina ("Nu fur de la nimeni, fur de la Stat");

[C.tin]

Lipsa demnitatii si obisnuinta mizeriei morale ("Partidu’ era bun: ne-a dat casa, masa. Ce daca i-a bagat p’aia la puscarie? O faceau pe-a desteptii. Asa le trebe. Mama lor de banditi!");

[C.tin]

Uciderea copiilor nenascuti (avorturile). Prima lege post comunista a fost legalizarea avorturilor. De atunci pâna azi s-au savârsit aproximativ 20.000.000 de avorturi. O medie de peste un milion pe an. (Cum spunea cineva: "Suntem un popor pe jumatate în pamânt!") Azi, fiecarei nasteri îi corespund trei avorturi, asta înseamna ca trei sferturi din sarcinile viabile sfârsesc tragic, prin avort, doar un sfert dintre pruncii conceputi se nasc, iar din acestia nu toti sunt doriti. De aici întelegem ca noi, românii, azi, nu ne dorim copii, ca nu-i iubim, ca ne iubim doar pe noi, asa de tare ne iubim încât ne ucidem copiii ca sa putem noi trai mai bine, mai fara griji.

[C.tin]

Utilizarea fara scrupule a anticonceptionalelor de orice fel. Azi în scopuri desfrânate românii, în marea lor majoritate, folosesc anticonceptionale si asta fara urma de mustrare de constiinta. Chiar si cei care merg la biserica. Sunt smecheri. Fura placerea fara sa-si asume responsabilitatile ce decurg din actul placut, responsabilitati pentru a caror greutate Dumnezeu le-a însotit cu placerea. Pentru a-i usura omului împreuna-lucrarea cu El, a pus Dumnezeu bucurie în toate lucrurile ce tin de viata. În cele ce tin de viata trupului (hrana, îmbracamintea, respiratia, înmultirea neamului omenesc etc.) a pus bucurie trupeasca (legata de satietate, confort termic, aer curat, placere fizica etc.), iar în cele ce tin de viata sufletului a pus bucurie sufleteasca. Pentru procreere, cumva Dumnezeu da plata înainte, învoindu-se cu omul, prin legile firii, ca acesta sa le împlineasca. Omul ia plata placerii fizice, din fire sadita, dar partea lui, munca lui, datoria lui nu si-o îndeplineste. Apoi, cazând din rau în mai rau, spune : "Ce Dumnezeu, ce plata, ce datorie? Nu exista! Fac ce vreau."

[C.tin]

Nefericirea copiilor români. Parintii nu-si doresc copii, folosesc mijloace contraceptive pentru asta, daca totusi au o "sarcina nedorita"(ce usor folosim acest termen!) trei sferturi din ei avorteaza si astfel, dupa acest teribil triaj, se nasc si în România copii. Unii doriti, unii nedoriti. (Cât de mare este drama unui copil nedorit! Este un lucru ce poate ramâne ascuns, dar care lasa asupra copilului o pecete negativa ce o va purta toata viata.) Dar nici cei doriti nu o duc prea bine. Multi parinti sunt fortati de noul stil de viata al societatii românesti (libere) sa devina muncitori de zi-lumina, adica din zori si pâna-n seara, femei si barbati, mame si tati (mai putin liberi, daca nu chiar sclavi pe bani putini). Îti si vine uneori s-o întrebi pe doamna ce controleaza biletele în autobuz, noaptea pe la 10, în schimbul 2 : "Mama draga si amarâta, cu cine ti-ai lasat copiii?" Dar acestea sunt totusi, cazuri fericite. Mai dureros este fenomenul larg raspândit al migratiei parintilor, copiii devenind practic orfani, crescuti de bunici, matusi, vecini, cu urmari greu de înteles acum, în complexitatea lor. Fenomenul acesta este unul cataclismic, lasând în urma multe victime: copii care se sinucid rosi de dorul parintilor ce au plecat "spre binele lor", "sa le ofere un trai mai bun".

[C.tin]

Desfrâul generalizat. Televiziunea, publicatiile pentru adolescenti, revistele "de dama", cele "pentru adulti" poarta azi miasmele grele ale desfrânarii ca moda, ca virtute indispensabila omului "modern". ("Cea mai sexy colega de clasa" s-ar traduce celor vechi prin "colega cea mai provocatoare spre desfrânare" sau "colega fata de care am cele mai desfrânate gânduri") Influentele desfrânarii se întind de la vârste incredibil de mici (3-4 ani) la vârste la care trupul nu prea-l mai ispiteste pe om. Am în memorie doua fetite de 3-4 ani, care înca nu vorbeau bine si îngânau dansând, imitând gesturi sexuale refrenul "Sexi, sexi, stiu ca ma vlei, tata ziua ti gândesti la fimei!". Alta amintire trista este aceea a unui batrân respectabil care nu-si putea desprinde ochiii de pe o reclama stradala, cu multa piele dezgolita si aluzii stravezii.

[C.tin]

Disparitia constiintei de neam. Românii nu mai au azi legatura cu trecutul adânc al neamului. Cei de la cârma tarii nu mai stiu de unde vine si unde ar trebui sa se îndrepte acest neam. Dezorintarea, lipsa unui proiect autentic, oportunismul, lichelismul sunt simptomele unei pseudoelite de carnaval care, vorbind, râzând, a uitat de ce râde, despre ce vorbeste. Averea Statului, cândva samavolnic adunata prin Marea Colectivizare, este acum samavolnic împartita, ca o noua prada a unui nou razboi, prin lucruri "mari"(Marea Privatizare, Marea Retrocedare si altele). Modelele nu mai exista, morala a murit demult, demnitatea, nobletea, diplomatia lasa locul slugarniciei, canaliei, gregarului. Instinctul guverneaza ca ratiune, în vremuri în care întelepciunea trebuia sa ne fi intrat deja în reflex.

Crimele, din dec 89 si din ziua de Craciun, jaful,distrugerile,poluarea limbii romane,vulgaritatea ajunsa la rangul de arta,minciuna,neiertarea.
Offf.... si cate n-ar mai fi de spus dar nu vreau sa supar pe careva acum inainte de Craciun, le stie toata lumea.Si la urma urmei cine este Romania?
Suntem noi toti si cum suntem noi asa este si tara noastra.