![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Mințim din cauza păcătoșeniei ce zace in noi, din lașitate, din mândrie , din fățarnicie , sau pur și simplu din prostie. Minciuna, neavând picioare lungi, trebuie reânoită, reinventată, colorată, dojenită, detestată , iubită, hulită, indrâgită , mascată . Despre minciună nu se poate vorbi pe față, pentru ca , după umila mea părere , ar fi cea mai gogonată minciună si tot minciună s-ar numi, indiferent cât de sinceri sau filozofi am vrea noi să parem. Apropo , stiți care e prima greșeala a omului ? Minciuna ce o spune cel mai bine când e mititel , in primii ani de viață !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Din Pateric: ". Întrebat-a odată avva Agathon pe avva Alonie, zicând: cum voi putea ține limba mea să nu grăiască minciuni? Și i-a răspuns lui avva Alonie: de nu vei minți, multe păcate ai să faci. Iar el a zis: cum vine aceasta? Și i-a răspuns bătrânul: iată doi oameni, au făcut înaintea ta ucidere și unul a fugit în chilia ta. Și iată dregătorul îl caută pe el și te întreabă zicând: înaintea ta s-a făcut uciderea? De nu vei minți, dai pe om la moarte. Mai bine lasă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legături, căci El știe toate." Deci nu avem voie sa mintim oricand, ci numai cand putem salva viata cuiva... |
#3
|
||||
|
||||
![]()
De foarte multe ori mintim pentru a ne acoperi slabiciunile noastre, patimile noastre. Minciuna este prezenta acolo unde omul nu se poate smeri.
|
#4
|
|||
|
|||
![]()
De la Wikipedia, enciclopedia liberă :
Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat. Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realității în individ, care este un adevar, este o distinctă transpunere a unei cantității purtătoare de informații care se metamorfozează "realitate" cu o structură și fenomenalitate distinctă. Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi * Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoții predeterminate, așteptate, în partenerii de acțiune sau de afectivitate; * Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei și convingerilor unui individ sau a unei mulțimi de subiecți, cu obținerea posibilității de a manipula intențiile și comportamentele altora în favoarea unui singur individ; * Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume poziție socială și privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului și privilegiilor de catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate defavorizată, lipsită de privilegiile grupului; * Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenționat starea reală a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive. Minciuna socială este acea afirmație sau ansamblu de afirmații care declară sau susțin existența unor deosebiri de performanță și calitate umană între indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivitati umane. Aceasta minciună de tip social (care poate fi adesea orientată rasial sau cultural) caută să introducă diferențe de valoare între oameni sub raport conceptual sau afectiv și să motiveze orice acțiuni discriminatorii aplicate și aplicabile celor indezirabili. Acest tip de minciuna segregantă, construită pe baza pretinsei diferențe de calitate dintre subiecți, a declanșat în decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a intreținut adversitatea și chiar ura dintre indivizi și/sau grupuri, a înjosit calitatea de om și a făcut mult rău societății, producând, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferință și degradare umană. Minciuna ștințifică derivă din construcția unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent dacă este conjunctural, fenomenal sau social, și pretenția valabilității acelui model (împotriva evidenței științifice), respectiv a incapacității modelului de a oferi predicții corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realității, societății sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera și/sau explica. Minciuna culturală vizează împraștierea intențională a unor afirmații false (care pot fi atât degradante cât și laudative) cu privire la conținutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea și susținerea unui sistem de valori preferențial, sistem care neagă valori consacrate și recunoscute. În schimb, apreciază drept opere fundamentale, creații banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile să producă satisfacții de natură emoțională și intelectuală superioare și să extindă orizontul uman al individului sau colectivității. Taxonomia minciunii conform Sfântului Augustin Augustin de Hipona, cunoscut și ca Sfântul Augustin [de Hipona], conform numelui său din latină Sanctus Augustinus, a scris o carte dedicată minciunii De Mendacio, Despre minciună. Anterior scrisese "Carte despre minciună" și "Împotriva minciunii". Conform textului cărții De Mendatio, care este o operă târzie a sa, Sfântul Augustin grupează minciunile în opt categorii grupate în ordinea severității: 1. Minciuni din texte religioase. 2. Minciuni care rănesc pe toți și nu servesc nimănui. 3. Minciuni care rănesc pe toți și servesc cuiva. 4. Minciuni spuse pentru plăcerea de a minți. 5. Minciuni spuse pentru "a mulțumi pe alții într-o manieră elegantă". 6. Minciuni care nu rănesc pe nimeni și servesc cuiva. 7. Minciuni care nu rănesc pe nimeni și salvează viața cuiva. 8. Minciuni care nu rănesc pe nimeni și salvează "puritatea" cuiva. dupa ce m-am "documentat" astfel in privinta minciunii,parca m-am mai linistit;pentru cat timp oare imi voi tine amortita constiinta insa? pentru ca va veni timpul in care toate minciunile cu care acopar alte minciuni,in lumina Adevarului sa iasa la suprafata...iar timpul parca se comprima pe zi ce trece......
__________________
"De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, și-ți mai faci și făgăduințe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greșit: ți s-a rănit încrederea în tine. Acela ce nu se bizuie pe sine însuși e uimit cum de n-a căzut mai rău și dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc." |
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
[COLOR=green]Aș mai adăuga aici, fără nici o umbră de regret, minciunile cu parfum politic, minciuni electorale, adică acele promisiuni niciodată onorate, lansate spre un electorat neinformat, needucat, credul, ușor de păcălit, și întotdeauna dispus să dea votul cui "dă" mai mult - șpaga electorală...[/COLOR]
__________________
[COLOR=green]"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar..." George Orwell[/COLOR] |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
3:28 drepcredinciosii sa nu-i ia pe necredinciosi drept aliati în locul necredinciosilor. cel care face aceasta nu va mai avea legatura cu allah, afara de situatia în care cautati o pavaza sa va feriti de ei. Aceasta sta la baza principiului Al-Takiyya prin care musulmanilor li se permite sa kinta în anumite conditii, în scopul propasirii islamului. E ca e greu sa distingi când minti cu patima si când minti pentru binele cuiva iar minciuna cu patima nu e o simpla nedreptate, ea aduce un rau foarte mare, sufletul pierde capacitatea de a mai distinge adevarul de fals, daca omul minte de multe ori. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
-Frica este adeseori aceia care îi face pe oameni să mintă.Frica de penitență dar de penitența oamenilor nu de pedeapsa divină.Adeseori copii mint tocmai pentru acest motiv dar din pcate unii maturi devenind, atât se învață cu minciuna încât la un moment dat nu mai dosebesc adevărul de minciună.
-"Fericiți veți fi când vă vor ocărâ pe voi și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind pentru Mine" Și iată un exemplu în acest sens;Sfânta Teodora cea nebună pentru Hristos,care s-a îmbrăcat în straie bărbărești și a mers într-o mănăstire de călugări.A fost acuzată că ar fi violat o tânără din sat și a lăsat-o însărcinată.A răbdat toată viața învinuirile și la sfârșitul vieții a primit cununa virtuților căci dezbrăcând-o s-a dovedit că era fata.Așadar această sfântă a "mințit pentru Hristos" toată viața ei. În astfel de cazuti (și sunt multe în Pateric) fără minciună ar fi mai strălicit adevărul? |
#8
|
||||
|
||||
![]() [COLOR=green]De ce uneori suntem obligați să mințim?[/COLOR]
__________________
[COLOR=green]"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar..." George Orwell[/COLOR] |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Sunt o persoană foarte sinceră.Vreau să vă spun că, sinceritatea m-a făcut adeseori să sufăr,să fac pe unii să sufere, dar mai ales m-a ajutat să selectez oamenii pe care aș fi vrut să-i am prieteni.Vreau să spun că, atunci când am fost sinceră mulți au cam întors spatele.Dar...decât prieteni mulți și prefăcuți mai bine dușmani ca să am pe cine iubi!
![]() |
#10
|
||||
|
||||
![]()
Minciuna exista in toata puterea ei, atunci cand exista departare de ceilalti. Ma refer la acea departare sufleteasca. Daca esti una cu celalalt, ceilalti, nu poti minti. Daca minti in astfel de cazuri - suferi. Originea minciunii eu o vad in cadere, in separare. Atat timp cat primii oameni nu cunosteau pacatul, nu se puteau minti. Erau tainic impreuna. Cu pacatul, apare si scindarea omului in cuvant. Unul spune una, celalalt altceva.
Dar nici cea fizica nu e de neglijat. Ma gandeam ca la telefon poti spune orice: sunt imbracat in gri, desi tu esti in verde, sunt in localitatea X, desi tu esti in localitatea Y, etc dar atunci cand esti in fata cuiva nu mai poti face astfel de afirmatii. Cand ne vom da seama ca trebuie sa le vorbim celorlalti ca si cand ii avem de fata, poate vom face pasi grabiti in a nu mai minti. |
|