si eu am vrut sa ma calugaresc

[anne]

În prealabil postat de windorin

Cred ca nu exista suflet crestin fara nostalgia monahismului, oricat de firava ar fi prezenta acestuia in el. Tot crestinul isi doreste sa-l iubeasca mai mult si mai mult pe Dumnezeu, sa intre cu El intr-o comuniune din ce in ce mai adanca. Dar "nu toti sunt calugari, nu toti sunt preoti, nu toti invatatori", parafrazand pe Apostolul Pavel.

Sa nu uitam de monahismul interiorizat. Nimic nu ne impiedica sa iubim, in lume fiind. Sfantul Ioan Gura de Aur era in mijlocul Constantinopolului, si atatia multi alti sfinti. Sa ne amintim si de seria de sfinti casatoriti, din lume.

Diavolul profita de orice gand si miscare a sufletului pentru a tulbura si intrista pe om, mai ales pe cel ravnitor de cele sfinte. Monahismul poate fi una dintre cele mai mari ispite, pentru unii dintre noi. Sa pastram o stransa legatura cu duhovnicul, pentru a-l lasa pe acela sa vada de suntem de manastire sau nu. In cele din urma, tot noi vom hotara, sau inima noastra.

Monahismul, vot personal sau harisma. In ultimele zile am tot gasit temeiuri pentru faptul ca acesta este o harisma, data de Dumnezeu celor cu inima fierbinte de dragoste pentru lume, pentru om si pentru Dumnezeu.

Eram la Manastirea Sihastria. Am mers in cimitir si am vazut o maicuta, era sora Maria. Avea atata pace si liniste, incat am indraznit sa merg sa iau cuvant. In acea perioada aveam o mare intrebare (aparent prosteasca, dar pe atunci tulburatoare) "se mai poate mantui omul in lume?". In momentul in care am ajuns langa ea, mi-a zis direct. "Sa nu crezi ca trebuie sa intre omul in manastire ca sa se mantuiasca. Omul trebuie sa faca rugaciune acolo unde l-a pus Dumnezeu, pentru a sfinti acel loc cu rugaciunea sa. Si sa stea acolo, pana ce Domnul il va binecuvanta in inima sa. Toata natura sufera si are nevoie de rugaciune." Batrana avea in jur de 80 de ani. In punga de langa ea se aflau Filocalii, iar un parinte mi-a spus apoi.. "este ucenica Parintelui Paisie Olaru". Cuvantul ei mi-a ramas in minte.

Sa iubim mai intai pe toti oamenii, apoi sa ravnim la mai mult.
Pace, bucurie si iertare.

[SIZE=3]Multumesc, windorin...gandurile tale m-au mangaiat...muuuult! Cat adevar...[/SIZE]

[Marius22]

"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate". - Parintele Porfirie

[windorin]

Cu bucurie, anne!

Spor in toate cele de folos, odihnitoare de suflet.

[ory]

În prealabil postat de Marius22

"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate". - Parintele Porfirie

...acestea poti sa le mai spui de un milion de ori,frumoasa si clara exprimare.Cine poate a intelege,intelege!

În prealabil postat de ory

...acestea poti sa le mai spui de un milion,frumoasa si clara exprimare.Cine poate a intelege,intelege!

Eu una nu am inteles. Ce ar fi de facut?

Marian Moise - As vrea sa intru-n manastire AUDIO
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...UDIO-4163.html

[andrei_b25]

Avand in vedere topicul, am sa spun si eu ca am vrut sa plec la manastire. De doua ori. Prima data a fost prin anul 3 de faculta si chiar a fost dintr-o necesitate sufleteasca si eram atat de hotarat incat mi-am luat la revedere de la toata lumea si trebuia sa plec peste 3 zile parca. Nu am vrut sa vorbesc cu nici un preot cu nimeni, asa simteam, asa am vrut sa fac, dar la insistentele mamei, am zis ca merg sa vorbesc cu un preot. Si intr-adevar m-am dus la o biserica sa vorbesc cu un parinte, cu care nu am mai avut nevoie sa vorbesc. Am stat o ora in biserica, si ceva imi spunea ca nu e de mine acolo, ca locu meu e aici in lume. Iar a doua oara a fost cand am terminat scoala, trebuia sa iau o hotarare, ori aici ori acolo, punct. Si am plecat la manastirea Sambata unde am stat o noapte. Ospitalitatea si linistea de acolo m-au impresionat, dar constiintza imi spunea ca nu-i de mine acolo. Si asta a fost. Cred in Dumnezeu si ca orice crestin vreau si eu sa ma mantuiesc. Credeam ca acolo voi fi mai aproape de Dumnezeu, dar cred ca si aici ne putem apropia de El daca vrem si pot spune ca am avut cateva suferintze dupa aia, care mi-au fost date doar din voia Lui, pentru a ma mai apropia un pic de El. Poate ca cei din manastiri au o viatza mai inalta decat noi, dar cred ca daca ne dorim, ne putem mantui si noi aici in lume, chiar daca n-om fi printre primi da macar printre ultimii sa fim :) si tot o fi bine.

[alicia]

Da si eu am avut dorinta asta de a merge la manastire pt k nu vroiam sa ma casatoresc sa am copii dar acum cand am crescut numai am dorinta aceea.Imi placea mult la manastiri linistea si singuratatea dar traind mai aproape de ele si vazand ce se petrece in zilele noastre in manastire nu am mai acceptat asa ceva poate nu e peste tot asa dar in viata mea eu cred ca am colindat toate manastirile din Romania aprox toate si cam peste tot era asa adica nu asa cum imi doream cam un fel de rai nu asa de bun dar totusi.Asta e viata acum nu mai visez sa merg am alta viata alte obligatii.Este un lucru nemaipomenit pt cei care cu adevarat isi doresc si ajung in manastiri dar sa reziste pana la capat asa dobandesc raiul cu rabdare,blandete si dragoste!!!