si eu am vrut sa ma calugaresc

[andrei_b25]

Avand in vedere topicul, am sa spun si eu ca am vrut sa plec la manastire. De doua ori. Prima data a fost prin anul 3 de faculta si chiar a fost dintr-o necesitate sufleteasca si eram atat de hotarat incat mi-am luat la revedere de la toata lumea si trebuia sa plec peste 3 zile parca. Nu am vrut sa vorbesc cu nici un preot cu nimeni, asa simteam, asa am vrut sa fac, dar la insistentele mamei, am zis ca merg sa vorbesc cu un preot. Si intr-adevar m-am dus la o biserica sa vorbesc cu un parinte, cu care nu am mai avut nevoie sa vorbesc. Am stat o ora in biserica, si ceva imi spunea ca nu e de mine acolo, ca locu meu e aici in lume. Iar a doua oara a fost cand am terminat scoala, trebuia sa iau o hotarare, ori aici ori acolo, punct. Si am plecat la manastirea Sambata unde am stat o noapte. Ospitalitatea si linistea de acolo m-au impresionat, dar constiintza imi spunea ca nu-i de mine acolo. Si asta a fost. Cred in Dumnezeu si ca orice crestin vreau si eu sa ma mantuiesc. Credeam ca acolo voi fi mai aproape de Dumnezeu, dar cred ca si aici ne putem apropia de El daca vrem si pot spune ca am avut cateva suferintze dupa aia, care mi-au fost date doar din voia Lui, pentru a ma mai apropia un pic de El. Poate ca cei din manastiri au o viatza mai inalta decat noi, dar cred ca daca ne dorim, ne putem mantui si noi aici in lume, chiar daca n-om fi printre primi da macar printre ultimii sa fim :) si tot o fi bine.