Parintele arhimandrit Teofil Paraian-un duhovnic iubit

[geo.nektarios]

[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Numele cunoscutului duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, dinaintea călugăriei a fost Ioan. S-a născut pe 3 martie 1929 în satul Topârcea, în apropiere de Sibiu, fiind cel mai mare dintre cei cinci copiii ai părinţilor Ioan şi Elisabeta.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]De mic copil şi-a pierdut vederea şi de aceea a urmat cursurile primare la Cluj, între anii 1935-1940, într-o şcoală de nevăzători. A întrerupt şcoala între 1940-1942 din cauza războiului, apoi a continuat gimnaziul într-o şcoală de nevăzători din Timişoara. În această perioadă a încercat să intre frate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, dar, fiind foarte tânăr, acest moment a fost amânat. Părintele Teofil evocă totdeauna cu bucurie aceste momente şi aceste locuri. Într-un interviu realizat pentru Radio Trinitas de pr. Ciprian Apetrei, consilier patriarhal, părintele Teofil a declarat: „Pentru mine, Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus este unica mănăstire. Nu zic că nu mai există alte mănăstiri, dar pentru mine nu mai există o altă mănăstire de măsurile Mănăstirii de la Sâmbăta. Mănăstirea aceasta este o mănăstire civilizată, o mănăstire îmbelşugată. Am cunoscut această mănăstire înainte de a mă aşeza aici ca monah. Am venit aici pentru prima oară în 1942, când l-am cunoscut pe părintele Arsenie Boca. Voiam să mă fac călugăr, dar nu s-a putut atunci, pentru că mitropolitul Nicolae Bălan avea avut o concepţie înaltă despre călugărie. Şi ar fi vrut ca această mănăstire să-i cuprindă pe călugării licenţiaţi în teologie“, a spus părintele arhimandrit Teofil.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Aici, la mănăstirea brâncovenească, l-a întâlnit pe părintele Arsenie Boca, iar acesta i-a vorbit despre Rugăciunea inimii - Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul - şi l-a sfătuit cum să o practice. Este una dintre întâlnirile şi personajele care i-au marcat cursul vieţii. „Părintele Arsenie mi-a pus în atenţie rugăciunea cu care se mântuiesc călugării, cum numea el Rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase. Părintele nu a făcut o teorie cu mine despre rugăciune, ci mi-a spus practic ce să fac, cum să zic“, a mai declarat părintele Teofil pentru Radio Trinitas.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#3e3e3e]„Dacă te faci călugăr, nu mai ai nici o dorinţă decât să fii călugăr“[/COLOR][COLOR=#3e3e3e][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Între 1943-1948, a urmat cursurile Liceului „Constantin Diaconovici Loga“ din Timişoara, iar în 1948 a devenit student la Institutul Teologic din Timişoara. Despre această perioadă, părintele Teofil a precizat pentru ascultătorii postului de radio al Patriarhiei Române: „Eu am dorit foarte mult lucrul acesta, părinţii mei nu au intervenit cu nimic. A fost hotărârea mea, întemeiată pe gândurile mele de atunci, şi am venit la mănăstire cu toată bucuria. Când am venit la mănăstire, eu fiind deja absolvent de Teologie, ştiam care este situaţia unui călugăr, adică dacă te faci călugăr, nu mai ai nici o dorinţă decât să fii călugăr. Toţi studenţii la Teologie erau în internat. Era o viaţă ca de cazarmă. Aveam un program precis. Toţi studenţii erau obligaţi să fie în internat. Acest sistem era foarte bun, pentru că oamenii învăţau să fie şi disciplinaţi. Nu învăţau numai carte, ci învăţau şi disciplina. Exista şi un program de rugăciune“.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#3e3e3e]„Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate, inimă de prieten“[/COLOR][COLOR=#3e3e3e][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Părintele Teofil a devenit frate la Mănăstirea Sâmbăta, la 1 aprilie 1953, iar pe 15 august a fost tuns în monahism. În mănăstirea în care trăieşte şi astăzi a fost hirotonit diacon pe 15 august 1960, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, de către mitropolitul Nicolae Colan, iar preot şi duhovnic a devenit 23 de ani mai tarziu, pe 13 mai 1983, fiind hitonit de către mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală. Pe 8 septembrie 1988 primeşte rangul de arhimandrit.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Părintele Teofil a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici din România şi nu încetează să sfătuiască, să îndrume şi să spovedească pe toţi cei care îl caută pentru a-şi găsi liniştea şi mângâierea sufletească. „Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate, inimă de prieten. Să nu fie indiferent, să nu stea în faţa penitentului dezinteresat de cel care a făcut nu ştiu ce păcate. Important este să-l pui pe om pe cale bună, să simţi că vrea să nu mai fie păcătos, să aibă interesul acesta de a se depăşi pe sine însuşi, să vezi că-s convertiţi. Oameni informaţi sunt mulţi, dar oameni care cred în ceea ce ştiu sunt puţini“, a mai spus părintele Teofil Părăian.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#3e3e3e]Înzestrat cu darul cuvântului[/COLOR][COLOR=#3e3e3e][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Părintele Teofil a scris articole încă din studenţie, la îndemnul mitropolitului Nicolae Mladin. A publicat numeroase studii în revistele teologice, însă propovăduirea cuvântului Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii a început pentru cunoscutul duhovnic după anul 1990, când în ţara noastră a fost posibă din ce în ce mai mult editarea şi publicarea cărţilor de structură teologic-duhovnicească. Din anul 1992, părintele Teofil a început să fie invitat foarte des să susţină conferinţe pe diverse teme în cadrul centrelor universitare, fiind foarte iubit şi apreciat de tineri. „Darul meu cel mai de căpetenie este cel al cuvântului. La început nu eram hirotonit, dar părinţii mă rânduiau la predică. Apoi am continuat când am ajuns preot, iar din â90, când s-a dat libertatea cuvântului, am ţinut conferinţe la care am fost invitat în special de tineri, de arhierei şi de preoţi. Am ţinut conferinţe în vreo 100 de oraşe, din ţara noastră, unele sunt centre studenţeşti; am ţinut cuvântări şi în săli publice şi din toate acestea au apărut 35 de cărţi care s-au tipărit şi răspândit în ţară“, a mai spus părintele Teofil. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4][/SIZE][/COLOR][SIZE=4][COLOR=#3e3e3e]„Dăruiţi entuziasm tineresc şi echilibru matur celor care caută sfat părintesc“ [/COLOR][COLOR=#3e3e3e][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4][/SIZE][/COLOR][COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Mesajul de felicitare al PF Patriarh Daniel adresat părintelui Teofil Părăian, la împlinirea a 80 de ani [/SIZE][/COLOR][COLOR=#3e3e3e][SIZE=4][/SIZE][/COLOR][COLOR=#3e3e3e][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Preacuvioase Părinte Teofil,[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Cu prilejul acestei binecuvântate aniversări, privind tainica chemare pe care Hristos Domnul v-a adresat-o şi admirând neobosita lucrare pe care o împliniţi ca răspuns în Biserica Sa, vă transmitem preţuirea şi binecuvântarea Noastră. Căutat şi ascultat de credincioşii doritori de îndrumare spirituală, cuvântul Preacuvioşiei Voastre este privit ca al unui duhovnic înţelept. Cultivând în viaţă cu recunoştinţă darurile primite, Dumnezeu v-a dat puterea de a privi, cu discernământ duhovnicesc şi pastoral, chipul sufletesc al celor care vă cer sfatul.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Prin cărţile mărturisitoare, peste treizeci la număr, prin predicile misionare, prin conferinţele la care sunteţi invitat şi prin interviurile pe care le acordaţi numeroaselor publicaţii religioase, dar şi unor posturi de radio şi televiziune, cu precădere Radio TRINITAS şi Televiziunea TRINITAS TV, dăruiţi entuziasm tineresc şi echilibru matur celor care caută sfat părintesc.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Având ca reper Sfânta Scriptură şi model viaţa şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, dar şi experienţa duhovnicească proprie în mănăstire, prezentaţi cu multă râvnă şi bogată înţelepciune dreapta credinţă, adresându-vă atât oamenilor simpli, cât şi intelectualilor, atât personalităţilor din viaţa publică, cât şi tinerilor care au mare nevoie de sfat.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Trăitor în Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitorie a Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu, promovaţi o legătură frumoasă între teologie şi literatură, realizând prin cuvânt îndrumător simbioza dintre valorile spirituale şi creaţiile artistice.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Bisericii noastre în persoana Preacuvioşiei Voastre, vă dorim zile îndelungate, cu deplină sănătate, rugându-L pe Hristos Domnul să vă ţină aprinsă candela lăuntrică a credinţei, dăruindu-vă bucuria de a fi mereu sfeşnic luminos al Ortodoxiei româneşti.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Întru mulţi şi buni ani![/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]Cu aleasă preţuire şi binecuvântare,[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#3e3e3e][SIZE=4]† DANIEL[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#3e3e3e]Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române[/COLOR][COLOR=#3e3e3e][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]

[Marius22]

Parintele Teofil Paraian rememorand principalele momente din viata sa. "Mi-am dorit intotdeuna sa am inima de parinte, inima de frate, inima de prieten ...". La multi ani, parinte Teofil!

http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000401.html

[cristiboss56]

Părintele Teofil Părăian : " Un duhovnic trebuie să aibă inimă de părinte, inimă de frate, inimă de prieten. Să nu fie indiferent , să nu stea in faţa penitentului dezinteresat de cel care a făcut nu ştiu ce păcate. Important este să-l pui pe om pe cale bună, să simti că vrea să nu mai fie păcătos , să aibă interesul acesta de a se depăşi pe sine insuşî , să vezi că-s convertiţi. Oameni informaţi sunt mulţi, dar oameni care cred in ceea ce ştiu sunt puţini"
Intru mulţi şi buni ani Părinte !

[anne]

LA MULTI ANI, parinte drag...

[mary20]

Multumesc , geo.nektarios, pentru aceasta frumoasa postare.

[georgeval]

Un Parinte prin care iradiaza optimismul mantuirii. Sunt multe lucruri minunate pe care le-a punctat Parintele prin predicile sale, dar cuvintele "mintea noastra trebuie sa devina mintea lui Hristos" sunt un indemn care ofera raspuns la multe intrebari.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de mary20

Multumesc , geo.nektarios, pentru aceasta frumoasa postare.

Dumnezeu sa iti dea numai bucurii, suflet minunat!

[kosmy022]

Frumoase cuvinte in postarile de mai sus. Ele sunt pentru parintele Teofil, si sunt adevarate, dar arata si frumusetea celor care le-au spus

Astazi se implineste o luna de cand am mers la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Citisem atat de multe despre acele locuri incat gandurile devenisera obsesii. Sotia ar fi dorit sa mergem in concediu la mare ca de obicei, punandu-mi inainte de toate dorintele (aparente) ale copiilor. Cu cateva zile inainte de plecare, la masa de seara am abordat subiectul frontal rugandu-i pe copii sa aleaga intre a merge la mare unde au mai fost atatia ani, sau la munte, cu cortul, unde sa ne oprim prin poienite la marginea raurilor, sa facem foc de tabara... Nici nu a trebuit sa mai argumentez. Totusi le-am adaugat ca vom merge pe la mai multe manastiri si ca de ziua mamei (26 iulie) sa fim la mormantul parintelui Arsenie si ca acela e cadoul meu pentru ea.
Pe drum, undeva am cunoscut o doamna care, dupa ce a ascultat intentiile, ne-a sfatuit ca inainte de a ajunge la Manastirea Prislop, se cuvine sa trecem pe la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de sus, si sa-l cautam pe Parintele Teofil pentru a-i cere binecuvantarea, acesta fiind cel mai mare duhovnic al Ardealului, dar si pentru faptul ca l-a cunoscut candva pe Parintele Arsenie, fiind amandoi la aceeasi manastire. Asa s-a intamplat ca Manastrea Brancoveanu sa fie prima pe lista celor vizitate in cele 8 zile de concediu. Am batut la usa chiliei Parintelui Teofil si ne-a intampinat cu blandete si intelegere. Ne-a povestit despre Parintele Arsenie, iar apoi ne-a dat binecuvantarea dorita. Manastirea Brancoveanu mi s-a parut totusi (poate sunt un pic subiectiv) cea mai plina de har divin dintre toate manastirile vizitate in acest concediu. Poate doar la Lainici am mai simtit aproape la fel. Am stat mult de vorba cu staretul care ne-a facut si slujba de sfintire a masinii si care le-a vorbit copiilor ca si cum i-ar fi cunoscut dintotdeauna pe fiecare dupa caracter, ceea ce pe sotie a uimit-o!
Am facut vreo 2800 km prin munti si prin locuri deosebit de frumoase (Transfagarasanul, Valea Oltului, Valea Jiului, lacurile glaciare, Alba Iulia, Hunedoara, etc) cu o masina cu volan pe dreapta, dar stiam in sufletul meu ca "cineva" ne vegheaza si ne fereste de orice rau. In plus pot sa spun ca acest concediu a insemnat pentru noi mai mult decat tote concediile petrecute vreodata, prin locuri de alta natura dar cel mai mult m-am bucurat pentru cel mic (11 ani) care se pare ca are o atractie speciala catre biserica si care pleaca de multe ori dintre copiii cu care se joaca pentru a prinde vecernia.
Recomand oricui sa nu ezite sa viziteze macar una dintre aceste manastiri (Brancoveanu, Cozia, Lainici, Horezu, Prislop - cu predilectie mormantul Parintelui Arsenie Boca - Curtea de Arges si multe altele - noi am vizitat 9 - desi ar fi putut fi mai multe, dar atatea ne-am propus) si-o sa vedeti dupa aceea cat de usor veti inlatura orice gand rau si orice viciu, care in alte imprejurari vi se pareau de netrecut!!

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Parintele Arhimandrit Teofil Paraian a trecut printr-un moment greu. Este inca internat. Va rog, pe toti cei care il pretuiti, sa nu-l uitati in rugaciuni.

Doamne-ajuta!