Iubirea - Taina sau Negot?

[floarealbastra]

Eu nu simt dorinta carnala sau daca uneori, nu in asta sta esenta a ceea ce eu simt.

Si e adevarat ce se zice: "ai grija ce iti doresti ca exista sanse mari sa si ai."

Asa tin minte ca in urma cu cativa ani ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea o dragoste mare pentru ca simteam ca existenta mea se banalizeaza. Nu stiu daca am fost foarte serioasa cand am cerut asta dar acum exista si eu ma chinui. Si vreau sa scap de chinul asta, ca uneori ma vad neputincioasa si inrobita. Iar eu nu sunt asa si nu vreau sa fiu asa. E un sentiment strain de mine si ma face slaba si vulnerabila si ce-i mai groaznic e ca as putea oricand sa devin o plastilina. Si detest asta! Asta nu sunt eu si nu vreau sa fiu asa, la cheremul modelatorului. Eu m-am modelat pe mine insami, nimeni altcineva. Eu am fost si sunt un autodidact. Eu invat din greselile altora si din cele proprii si scopul meu in viata este evolutia spirituala si eliberarea de lantul destinului, de misiunea ce atarna pe umeri, daca vreti crestineste: de a obtine mantuirea si a face Voia Domnului. Eu imi doresc sa ating perfectiunea in tot si in toate desi stiu ca uneori dau cu batul in balta de neimaginat!

Dar ma ridic, ma autocritic si incerc sa devin mai buna. Eu asa am fost mereu si asa am ajuns sa fiu cea mai buna dintre cei mai buni pana la un moment dat cand ceva s-a intamplat: un scurtcircuit al sufletului meu si apoi am auzit-o chiar si pe mama zicand:"eu nu te mai recunosc! asta nu esti tu!" esti ca o curca plouata si mama mea nu se lasa impresionata de lacrimile mele niciodata, ce e ala care plange, e un luptator, e un smiorcalau, un las.

Si colac peste pupaza ma mai munceste zi si noapte, fara incetare si acest simtamant iar eu sunt foarte simtita, sa stiti asta!

Oare exista medicament impotriva la asa ceva?

Eu cand scriu randurile astea, nu glumesc, din contra. Sa stii ca sufar enorm din cauza asta. Si ca sa uit, vreau sa fiu cat mai ocupata desi stiu ca ma mint pe mine insami asa cum am facut-o si in legatura cu un alt aspect al vietii mele si stiu ca pana la urma totul rabufneste la suprafata.

Intelegi ce vreau sa spun?

Nadajduiesc ca da!

[floarealbastra]

Sa fii patimas, nesimtind patima trupeasca e teribil! Ca asta inseamna ca in tot ce faci tu pui pasiune si suflet si te dai pe tine 100% in ceva in care crezi. Dar sa-ti dai inima asa, unui venit care te inrobeste si cu o privire, nici nu se poate exprima in cuvintele unei limbi omenesti, poate ingeresti!

In plus, daca s-a instalat neincrederea, suspiciunea, e mai greu apoi de castigat inapoi desi nu imposibil. Si apoi, uneori lucrurile iau o intorsatura pe care nu ar trebui sa o ia si totul escaladeaza asa precum conflictele etnice care se termina prin instalarea de misiuni de construire si mentinere a pacii. De cele mai multe ori chiar si Natiunile Unite dau gres, putine cazuri de succes.

Desi sa transformi imposibilul in posibil e o arta tainica. Si eu am promis cuiva ca voi face asta si pana acum nu am facut-o! Drept urmare, ma mustra constiinta!

Asa se explica noptile albe; ca daca va mai spun ca nici in vise nu ma lasa omul asta, ma credeti? Iar in vise, e chiar indraznet ...

Ori viata asta e un vis, Iubirea e un vis, totul e un vis ...
Iar eu sunt ancorata in Realitate, zi de zi, si intr-o zi, visul va fi palpabil in realitate.

Ma intelegi tu pe mine?

Eu nu sunt o egoista, eu sunt un albatros!

[costel]

Cel ce iubeste ia chipul celui iubit. Asa ca mare atentie cui ne daruim inima. Ea a fost facuta sa primeasca, dar prin libera sa voie, omul poate aseza pe cine doreste aici: fie pe omul prin care se poate implini, fie pe cel prin care se poate pierde.

Vad ca se intreaba: "daca nu am raspuns in iubire ce sa fac?" Si se propunea alternativa: sa innebunesti sau sa pleci cat mai departe. Nici una nu e sanatoasa. Nu am fost creati ca sa pierdem rostul, frumusetea vietii, dar nici sa dam uitarii anumite persoane, in sensul ca nu trebuie sa fim cuprinsi de ura. Sa-l vorbim de rau, sa avem numai ganduri si fapte pacatoase.

Important e sa ramanem noi insine, nu sa devenim "legume" si vom avea raspuns bun si in dragoste. Stiu ca pare demodat sa spui, cere lui Dumnezeu sa-ti daruiasca persoana potrivita, dar facand asa, am convingerea ca vom avea relatii durabile.

Ce pacat ca ne-am obisnuit atat de mult cu faptul ca oamenii se despart. Nu mai suntem cuprinsi de durere cand auzim asta. A devenit ceva firesc. Si oamenii au ajuns sa nu se mai casatoresca.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de costel

Cel ce iubeste ia chipul celui iubit. Asa ca mare atentie cui ne daruim inima. Ea a fost facuta sa primeasca, dar prin libera sa voie, omul poate aseza pe cine doreste aici: fie pe omul prin care se poate implini, fie pe cel prin care se poate pierde.

Foarte interesanta dar si dureros de adevarata aceasta alternativa

În prealabil postat de costel

Ce pacat ca ne-am obisnuit atat de mult cu faptul ca oamenii se despart. Nu mai suntem cuprinsi de durere cand auzim asta. A devenit ceva firesc. Si oamenii au ajuns sa nu se mai casatoresca.

Cu aceasta situatie m-am confruntat adeseori, mai ales in ultimii ani... observ in jurul meu atata nepasare, oamenii vorbesc despre divort de parca ar citi din lista de legume ce trebuiesc cumparate de la aprozarul din coltz... detasare fatza de subiect desi sunt implicati direct.... nu iti vine a crede cum ei, cei care nu cu mult timp in urma se bateau cu pumnii in pieptul semet ptr iubirea ce zvacneste acolo, care ar fi mutat si stanca Raraului, ar fi infruntat si cei mai aprigi dusmani ptr iubita(iubit).. tot ei,in esenta aceiasi indivizi dar totusi atat de diferiti de asta data, se prezinta in fatza avocatului cu un cinism teribil,demn de scoala lui Socrate.
Si nu stiu cum se face, dar e din ce in ce mai la "moda" expresia: NIMENI NU E DE NEINLOCUIT! chiar si in materie de iubire!!!!!!! trist! f trist fratilor! traim niste vremuri!!!!!

[cristiboss56]

În prealabil postat de MarinaAlca

Foarte interesanta dar si dureros de adevarata aceasta alternativa







Cu aceasta situatie m-am confruntat adeseori, mai ales in ultimii ani... observ in jurul meu atata nepasare, oamenii vorbesc despre divort de parca ar citi din lista de legume ce trebuiesc cumparate de la aprozarul din coltz... detasare fatza de subiect desi sunt implicati direct.... nu iti vine a crede cum ei, cei care nu cu mult timp in urma se bateau cu pumnii in pieptul semet ptr iubirea ce zvacneste acolo, care ar fi mutat si stanca Raraului, ar fi infruntat si cei mai aprigi dusmani ptr iubita(iubit).. tot ei,in esenta aceiasi indivizi dar totusi atat de diferiti de asta data, se prezinta in fatza avocatului cu un cinism teribil,demn de scoala lui Socrate.
Si nu stiu cum se face, dar e din ce in ce mai la "moda" expresia: NIMENI NU E DE NEINLOCUIT! chiar si in materie de iubire!!!!!!! trist! f trist fratilor! traim niste vremuri!!!!!

Vremuri trecătoare Marina, precum şi noi şi toate cele din prejurul nostru !

[floarealbastra]

În prealabil postat de MarinaAlca

Foarte interesanta dar si dureros de adevarata aceasta alternativa







Cu aceasta situatie m-am confruntat adeseori, mai ales in ultimii ani... observ in jurul meu atata nepasare, oamenii vorbesc despre divort de parca ar citi din lista de legume ce trebuiesc cumparate de la aprozarul din coltz... detasare fatza de subiect desi sunt implicati direct.... nu iti vine a crede cum ei, cei care nu cu mult timp in urma se bateau cu pumnii in pieptul semet ptr iubirea ce zvacneste acolo, care ar fi mutat si stanca Raraului, ar fi infruntat si cei mai aprigi dusmani ptr iubita(iubit).. tot ei,in esenta aceiasi indivizi dar totusi atat de diferiti de asta data, se prezinta in fatza avocatului cu un cinism teribil,demn de scoala lui Socrate.
Si nu stiu cum se face, dar e din ce in ce mai la "moda" expresia: NIMENI NU E DE NEINLOCUIT! chiar si in materie de iubire!!!!!!! trist! f trist fratilor! traim niste vremuri!!!!!

Bine v-am gasit, azi floricicaalbastra e tare, tare .... obosita!

Dar nu ma rabd sa nu zic: exista fiinte de neinlocuit si nu sunt de acord cu "nimeni nu e de neinlocuit!"

Desi ... daca stam bine sa ne gandim, "pentru Dumnezeu, nici o pierdere nu e de neinlocuit."

[catad2008]

Floarealbastra, floarealbastra, totusi este trist in lume...Stii, uneori ,,la inima ieste-un leac:cetera si omu drag''. Dar poate e mai bine sa iti traiesti framantarile si dorul fara sa cauti sa le alini in vreun fel, sa te apropii cu recunostinta asupra lor, socotindu-le un dat firesc al vietii...asa, iti va fi totul mai usor. Mai ales ca ne asteapta o primavara frumoasa totusi, in ciuda ploilor care ne mai zadarnicesc seninul fetei...Iti doresc sa te bucuri de ce traiesti. Spunea Haddaway: ,,What is love?"

[geo.nektarios]

În prealabil postat de catad2008

Spunea Haddaway: ,,What is love?"

...intrebarea este pusa GRESIT, trebuia pusa CINE este IUBIREA?
Iubirea ESTE, NU are definitii!!!

[alx]

"Vesnic este Tatal Ceresc, si vesnica este iubirea Sa catre oameni. Tot ce trebuie sa facem noi pentru fericirea eterna din Rai, este sa ii dam iubirea noastra de muritori, si timpul nostru in slujba Sa. Acesta este negotul: viata noastra efemera, pentru vesnica fericire. Nu exista castig mai mare, decat acesta."

[carmina]

În prealabil postat de floarealbastra

Eu nu simt dorinta carnala sau daca uneori, nu in asta sta esenta a ceea ce eu simt.

Si e adevarat ce se zice: "ai grija ce iti doresti ca exista sanse mari sa si ai."

Asa tin minte ca in urma cu cativa ani ma rugam la Dumnezeu sa-mi dea o dragoste mare pentru ca simteam ca existenta mea se banalizeaza. Nu stiu daca am fost foarte serioasa cand am cerut asta dar acum exista si eu ma chinui. Si vreau sa scap de chinul asta, ca uneori ma vad neputincioasa si inrobita. Iar eu nu sunt asa si nu vreau sa fiu asa. E un sentiment strain de mine si ma face slaba si vulnerabila si ce-i mai groaznic e ca as putea oricand sa devin o plastilina. Si detest asta! Asta nu sunt eu si nu vreau sa fiu asa, la cheremul modelatorului. Eu m-am modelat pe mine insami, nimeni altcineva. Eu am fost si sunt un autodidact. Eu invat din greselile altora si din cele proprii si scopul meu in viata este evolutia spirituala si eliberarea de lantul destinului, de misiunea ce atarna pe umeri, daca vreti crestineste: de a obtine mantuirea si a face Voia Domnului. Eu imi doresc sa ating perfectiunea in tot si in toate desi stiu ca uneori dau cu batul in balta de neimaginat!

Dar ma ridic, ma autocritic si incerc sa devin mai buna. Eu asa am fost mereu si asa am ajuns sa fiu cea mai buna dintre cei mai buni pana la un moment dat cand ceva s-a intamplat: un scurtcircuit al sufletului meu si apoi am auzit-o chiar si pe mama zicand:"eu nu te mai recunosc! asta nu esti tu!" esti ca o curca plouata si mama mea nu se lasa impresionata de lacrimile mele niciodata, ce e ala care plange, e un luptator, e un smiorcalau, un las.

Si colac peste pupaza ma mai munceste zi si noapte, fara incetare si acest simtamant iar eu sunt foarte simtita, sa stiti asta!

Oare exista medicament impotriva la asa ceva?

Eu cand scriu randurile astea, nu glumesc, din contra. Sa stii ca sufar enorm din cauza asta. Si ca sa uit, vreau sa fiu cat mai ocupata desi stiu ca ma mint pe mine insami asa cum am facut-o si in legatura cu un alt aspect al vietii mele si stiu ca pana la urma totul rabufneste la suprafata.

Intelegi ce vreau sa spun?

Nadajduiesc ca da!

“Daca privim moralitatea ca pe o simpla conformare a omului fata de un cod de lege autoritativ sau conventional, atunci etica devine alibiul omului pentru problema lui existentiala”. Acea problema existentiala care ne atinge pe toti, priveste in ultima instanta mantuirea noastra vesnica mai degraba decat conformitatea cu un cod exterior care sa ne conduca actiunile. Scopul ultim al moralitatii crestine nu este supunerea, si nici macar “desavarsirea”, definita ca imitare fidela a atributelor divine ale bunatatii si iubirii. Adevaratul ei scop este viata: vesnica, binecuvantata si fericita in sanul Treimii."
(John Breck - “Darul sacru al vietii”)



http://74.125.77.132/search?q=cache:...lnk&cd=6&gl=ro