raspuns
Recunosc ca boala de care sufar m-a adus mai aproape de Dumnezeu,ma rog sa-mi dea rabdare in suferinta in continuare.Insa un lucru ma doare cel mai mult,din cauza violentei am pierdut un dar de la Dumnezeu, un copil,pt care plang si nu mi-l pot scoate din minte cu nici u chip.Il iubesc dar nu-l pot ierta pt acest lucru.Ce sa fac, ma lupt cu chimioterapia, Dumnezeu m-a ajutat sa trec prin cele mai cumplite clipe ale bolii,dar sufletul meu plange!!!!!!.Sincera sa fiu nu stiam de acest forum,fratele meu mi-a spus(este coleg cu tine la aceeasi facultate.Geo)si recunosc ca ma bucur de incurajariile si sfaturile pe care le primesc de la voi.Nu ma pricep sa va scriu cuvinte mari pt ca nu ma reprezinta,dar va doresc tuturor ca Dumnezeu sa va daruiasca multa dragoste si mult spor la tot lucrul bun si folositor.
|