cea mai frumoasa ascultare

[Anna]

În prealabil postat de Saurian

A doua poveste a fost la Petru Vodă. Era prima oară că mergeam acolo şi eram în mâinile dracilor. Eram obsedat de o fată de pe internet şi eram sigur că trebuie să fim împreună.

Si cum s-a sfarsit povestea cu fata?

[windorin]

Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.

Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.

[Anna]

În prealabil postat de windorin

Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.

Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.

Ce frumos, nu pentru ca ti-a fost rusine, ci de acel baiat, si lectia primita. Si mie mi s-au intamplat lucruri asemanatoare, dar m-am bucurat.

[podolski_2]

sunt particele din sufletul nostru.

eu unul le recitesc de cateva ori , asa de mult imi plac.
de obicei nu citesc posturile lungi, ci doar imi trec privirea, insa de data asta, le recitesc cu toata atentia.

[anita]

În prealabil postat de windorin

Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.

Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.

Lectii din acestea am primit si eu destule in viata ,nu neaparat de la cei credinciosi ci de la cei despre care imi facusem o impresie gresita.
Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat prin sf.Spovedanie .
Si un indemn pe viitor la mai multa smerenie din partea mea.

Cu adevarat este odihnitor acest topic...

Eu am sa va povestesc o intamplare din decembrie 2008, cand faceam un pelerinaj cu sotia mea gravida in luna a treia.

Ajunsi la Manastirea Agapia, ne-am hotarat sa mergem si la Agapia Veche, adica sa urcam pe jos pana acolo pentru ca era zapada. Am luat intr-o plasa cate ceva si am pornit catre acea manastire.

Nu sunt prea iscusit sa descriu peisajul, dar era ceva de vis. Drumul era printr-o padure de brazi, inlati de abia reuseai sa le vezi varful si totul era acoperit de o zapada stralucitoare.
Am ajuns la manastire si ne-am indreptat catre bisericuta manastirii. Acolo, la intrare, am intalnit o maicuta, foarte batrana dupa chipul cel afisa, i-am dat plasa ce o carasem de jos si un acatist, dupa care am intrat sa ne inchinam.

Cand am ispravit rugaciunea si admirarea picturii, am iesit in pridvor si ma uitam la o pictura a Sfantului Arhanghel Mihail, iar sotia mea a cumparat cate ceva. Maicuta a venit la mine si mi-a dat o cruciulita si o iconita pentru masina, ca sa ne protejeze. Am ramas mut, tocmai ce ma gandeam sa-mi iau ceva pentru masina, ca nu aveam nici una nici alta. I-am multumit si ne pregateam sa plecam. Nici nu am facut vreo 5 metri si ne vorbeam , ca abia asteptam sa ajungem jos si sa mancam, ca ne razbise foamea. Atunci maicuta striga dupa noi si ne cheama la masa. Ne-am uitat unul la altul si am zis sa mergem , pentru mine a fost prima oara cand am mancat intr-o manastire.

Am ajuns la trapeza si am observat ca maicutele au pus masa doar pentru noi, ele trebaluind prin bucatarie. In timp ce mancam , sotia mi-a povestit de legenda manastirii (cum a fost surpata vechea biserica) si am zis sa mergem sa vedem locul respectiv, ce era mai la deal si avea o cruce imprejmuita de un gard.

Si o luam noi asa, usurel, la deal si observam un caine alb destul de voinic ca vine dupa noi. Tacut, a facut cativa pasi cu noi dupa care vad ca o ia in directia din care veneau niste caini latrand. Noi nu le-am dat importanta, cu toate ca erau slobozi si intre noi si ei era distanta de vreo 200 de metri (ne despartea o vale). Ma gandeam eu asa in mintea mea cum sa ne aparam daca vin spre noi si ma mai tot uitam la ei. Sotia mea era senina si increzatoare, incat nu ma puteam trezi eu cu motive de panica. Am ajuns la locul cu pricina, am stat un pic si ne pornim inapoi catre manastire. Acum imi era clar , cainele care plecase cu noi s-a dus la ceilalti si i-a linistit si acum se intorcea impreuna cu noi la manastire. A ajuns langa noi chiar cand am intrat prin poarta din spate a manstirii si ne-a condus dupa aceia prin manastire pana la iesire. Nu l-am auzit latrand, nici nu se gudura pe langa noi, ci parca isi ducea o misiune. La plecare l-am mangaiat cu oarecare frica pe cap si s-a intors in treaba lui.

Sincer va spun ca in toate pelerinajele noastre, am vazut minuni.

In ultima, cand ne-am intors de la Petru Voda, am gasit dimineata masina pe pana. Era un cauciuc ce avea probleme dar nu-i dadusem atentie. La inceput am crezut ca e lucrearea vreunui vecin, dar la vulcanizare am vazut ce putea sa se intample pe drum.

Ascultarea e in felul urmator: Calatoreste cu gandul la Dumnezeu si Dumnezeu va avea grija de tine!

Doamne ajuta!

Eram intr-un pelerinaj cu Tavi (baiatul meu care e mai inalt decat mine..) de 4 zile. Ne-am oprit la Tarcau. Curent electric nu era sau aveau un genetrator parca..nu imi amintesc exact insa stiu ca era o bezna cand am ajuns.. ca Tavi nu a vrut sa ramana in chilie a mers cu noi la vecernie+ priveghere. Peste noapte a adormit in biserica.. Cand s-a terminat slujba (pe la 3 dimineata) s-a trezit deodata spunand, mama vreau si eu litie. A doua zi era sarbatoare si se facuse litie (probabil prin somn..asa a mai auzit cate ceva din slujba) Cum ramasesem ultima (asteptam sa se trezeasca nu a mai ramas nicio bucata de litie pe masa. Nu stiam ce sa fac.. deodata vad un calugar batran, schiop si foarte f. slab ca vine spre noi si imi intinde o bucata de prescura. Zambeste si ii spune lui Tavi, uite, ia bucata mea de paine ca ai stat in biserica pana acum.. s-a intors spre mine si a spus simplu, iarta-ma! Am inghetat! Niciodata nu am simtit ca atunci taria si puterea cuvantului "iarta-ma". Desi am mai mers la Tarcau niciodata nu l-am revazut pe batran. Stiu ca multi traiesc in pustie si vin doar la sarbatori ca sa se imparatseasca ...cine stie..

Am uitat...asta s-a intamplat acum 12 ani.

[costel]

In lumea de astazi, lume coplesita de fascinatia strazilor, a reclamelor, coplesita de exterioritate, uita de cei care traiesc in "tara intelesurilor". Redau o vorba de duh a unui parinte pe care l-am intalnit la Schitul Crasna (Prahova): "pazeste-ti urechile, ca sa nu aduni in tine razboaie".