Dumnezeu cel bun -oare?

Acestea sunt lucruri greu de inteles pentru o inima mandra. Eu am inteles foarte tarziu (inima mea in mandria ei prosteasca a reusit sa inteleaga) ca toate lucrurile acestei vieti, toate bucuriile si frumusetile ei sunt trecatoare, zadarnice si nu aici trebuie sa ne fie noua inima si sufletul ci in cer, acolo sa ne adunam comori din milostenie, rabdare, infranare, dragoste. Dincolo se va imparti totul in albe si negre. Unii cred ca e o idee sf aceasta a iadului si a muncilor vesnice, uneori si eu am crezut asta... De fapt eram sceptica si refuzam sa cred asta dar intr-o zi m-a pocnit drept in suflet realitatea izbitoare ca insusi Iisus a afirmat asta, stiam normal dar calea de la urechi la inima e cea mai lunga, stiam teoretic cu mintea, inima mea era impietrita... In clipa aia am simtit ca nu e o poveste, Iisus insusi a spus ca acolo va fi ghena, scrasnirea dintilor! A mintit El vreodata? A spus: Toate acestea vor trece, si cerul si pamantul dar cuvintele mele nu! De accea CRED, eu CRED ce a spus El, nu ma intereseaza sa studiez mecanismele acestei lumi, la ce bun?... am pierdut ani intregi cautand raspunsuri si nu am ajuns nicaieri. El mi-a spus niste lucruri pe care poate mintea mea de vierme nu le poate intelege, e o minte primitiva si neincapatoare pentru realitatea lui Dumnezeu. El mi-a spus fara sa imi explice mecanismele rautatii care guverneaza pamantul, mi-a spus simplu doar esenta pe care sunt datoare sa o cred si daca El a spus, cine sunt eu sa iau in ras cuvintele Lui. Oare nu a spus El ca toate acestea vor fi? rautati, molime, razboaie, inselari? ce asteptam? raiul pe pamant? raiul e dincolo, aici traim putin, acolo vesnic, trebuie sa ne intarim in credinta si sa suportam rautatile vrasmasului, ca nu oamenii ne vrasmasesc ci duhurile rautatii care sunt pline de viclesug. Dracul e maestrul disimularii.