Interpretarea in duh sau in litera a Scripturii (Geneza 1,2) si a Parintilor?

[vsovi]

poi mostra de a avea libertate totala in dreptatea lasata la indemana oamenilor de Dumnezeu shi in urmarea dreptatzii pe calea pe care se pricepe fiecare este aratata in pilda fiului/fiilor risipitori (atat cel ramas acasa, cat shi cel plecat in gLume caci nu se shtie care era mai risipitor shi mai nedrept shi mai rau dintre ei). In pilda, tatal nu se opune ca fiul cel mic, crescut in huzur shi in totala negrija pentru vre-o lucrare sa-shi ceara drepturile shi sa-shi primeasca partea sa din avere ci acceptand shi shtiind ce va face fiul cel mic cu ea, nu se opune ca s-o foloseasca asha cum voia el, avand incredere totushi in ochiul sau cel drept care in cele din urma va birui minciunile, shi lasandu-l sa-shi primeasca ceea ce shi-a cautat... iar cand fratele mai mare care s-a facut stapan intre timp nu numai pe averea shi pe partea sa, ci shi pe partea ramasa a tatalui, shi care din pricina ca ishi vedea averea ce inca nu o moshtenise de la tatal caci tatal inca nu murise ca sa-i revina lui ca prim nascut, el din pricina lacomiei nu vrea sa intre la sarbatoarea intoarcerii fiului mai mic iar tatal deshi il roaga shi ii arata ca s-ar fi cuvenit sa se bucure, il mustra doar cu duhul blandetzii facand o chemare spre dreptatea din dragoste shi adevar fara ca sa-l oblige sa intre neaparat shi sa sarbatoreasca alaturi de toata casa tatalui shi de totzi slujitorii bucuria invierii fiului risipitor ce shi-a risipit doar averea materiala dar cea spirituala shi-o pastrase caci a nadajduit in iertarea tatalui, pe cand fiul ramas acasa deshi shi-a pastrat averea materiala shi se puse stapan in viitor shi paznic in prezent pe averea tatalui, el ishi pierduse averea spirituala a dragostei caci dreptatea shi nemultzumirea shi reproshurile lui veneau din duhul lacomiei... deci iata cum tatal cel drept nu s-a aratat tiran ci a lasat la libertatea fiecarui fiu ca sa urmeze sau nu shi atunci cand se vor lamuri fiecare, deci sa urmeze dupa propriile lor putintze omeneshti shi dupa inima lor shi intzelepciunea fiecaruia, deci a lasat in grijea lor momentul hotarator shi sentimentul shi voia shi toata libertatea de a urma sau nu Calea, Adevarul ca sa ajunga sa se bucure de Viatza... caci "fratele lui era mort shi a inviat, pierdut era dar s-a aflat, deci se cuvenea sa se bucure shi sa taie vitzelul cel gras" deci se cuvenea, era frumos, era bine, bun, curat, iubitor, dar nicioclipa nu a impus aceasta ci a ieshit dupa el afara ca sa-l cheme inauntru caci fratele sau nici macar frate nu se mai considera, nici fiu, ci doar un slujitor mic shi neinsemnat ce ar fi muncit, fara nemultzumiri, macar sa aiba o bucata de paine... Deci dreptatea Paterna shi Materna niciodata nu impune fiilor ascultarea dar totdeauna ii cheama shi-i indeamna spre Calea cea buna dandu-le povatza curata shi adevarata :"Duhul Tau cel Bun ma va povatzui la pamantul dreptatzii", deci postul fara povatza ingerului marelui sfat este o cale spre invartosharea din aPostOlIe inspre ApoStazie....