Despre creationism, evolutie si design inteligent cu George Coyne si Richard Dawkins

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Desigur, ar trebui sa ai si ceva argumente

Dumnezeu nu trebuie argumentat . . . !

În prealabil postat de cristiboss56

Dumnezeu nu trebuie argumentat . . . !

E o opinie cu aceeasi valoare cu a mea: Eu sint un creier intr-un borcan, voi nu existati decit in inchipuirea mea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

E o opinie cu aceeasi valoare cu a mea: Eu sint un creier intr-un borcan, voi nu existati decit in inchipuirea mea.

Este o graniţă creată de mintea ta ! Îţi respect părerea ta , atâta timp cât o respecţi pe a mea. Apoi, acest eu şi voi, e complet aiurea şi neavenit. Toţi suntem o apă şi-un pământ în astă lume. Nu există noi şi voi , ci noi, noi toţi !

În prealabil postat de cristiboss56

Este o graniţă creată de mintea ta ! Îţi respect părerea ta , atâta timp cât o respecţi pe a mea. Apoi, acest eu şi voi, e complet aiurea şi neavenit. Toţi suntem o apă şi-un pământ în astă lume. Nu există noi şi voi , ci noi, noi toţi !

Afirmatia mea nu a vrut sa aibe si un sens.
Am vrut doar sa arat ca si eu pot sa emit propozitii care nu neaparat inseamna ceva pentru altii si e normal ca atunci cind afirmi ceva sa si argumentezi.

[Callisto]

Eu as fi vrut sa ii replic lui Scrabb, dar vaz ca a fost bannat de ieri pe azi. Comentariile lui, desi pe ici pe colo exagerate, cred ca erau de citit si luat in seama. In sfarsit, daca poate citi cele ce le scriu aici...Ma intreb daca nu exista Huxley, cel care a si introdus notiunea de agnosticism in sensul in care se proclama Scrabble, sau daca englezul pur si simplu nu ar fi vorbit despre asta, ce eticheta si-ar mai fi dat ? Paradigma asta de secol XIX mi se pare pe un teren al caldutului. Adica sustii ca nu se poate cunoaste cutare chestiune religioasa, asa ca nu mai cautam, doar demonstram prin empirie ca nu e nici un divin. Dar iata un argument extrem de bun-simt, pe care il scriu parafranazandu-l intro masura pe B.P.Hasdeu : daca putem cadea de acord ca nimic din ce e pe lumea asta nu e intamplator, atunci toate au un sens (e tautologie), 2. daca trupul omenesc are nevoie de hrana, inseamna ca avem si mancarea cu care sa il hranim, ca sa ne mentinem in viata 3. daca spiritul uman a simtit nevoia in orice loc si in orice timp de o "hrana" conforma naturii lui, adica spirituala, inseamna ca exista si "mancarea" aferenta acestei necesitati (care , e adevarat, nu e de ordin fizic si nemijlocit observabila, dar de ce sa deducem ca nu exista ?)
In rezumat, ca sa te numesti agnostic (desi ,luand etimologic termenul, la greci nu era deloc un lucru de onoare) trebuie sa CREZI ca adevarul afirmatiilor teologice nu poate fi cunoscut ori demonstrat, in ciuda faptului ca atatia oameni iti pot marturisi ca treburile stau altfel.

[Callisto]

De ce va fi fiind stiinta acest ultim etalon pentru viata omului? Aceasta superioritate ostentativa a lui "a sti", deci a nu "crede", deci a fi obiectiv si rational, deci a fi informat, deci a detine putere, deci ce ? Si bun, s-a descoperit ca nu in ceruri stateau zeitatile, ca n-aveau aer si lumina...asa ca prostanacii care se rugau uitandu-se catre simpla stratosfera si-au luat marea teapa. Dar si in secolul asta, desi toate tantilicile si neneii stiu ca deasupra cerurilor nu e decat praf pe toba si alte minunatii miscatoare , oamenii cand se refera la Dumnezeu, au pastrat aceasta inclinatie de a se uita in sus. Filosofic vorbind, nu poti sa nu te intrebi pentru ce mai fac inca asta? Posibile posibilitati : 1. i-a tampit obiceiul miilor de ani, asa incat, aproape le-a intrat in structura genetica sau 2. e vorba de un soi de arhetip caracteristic prin excelenta spiritului uman. La ce se refera aceste arhetip ? Pai sa ne gandim la Coloana Infinitului...va sa zica, tinde duhul asta omenesc catre inaltimi. Se va spune ca pentru ceva imaterial , cum e spiritul/duhul, sus si jos n-au nici o relevanta. Fireste, dar cum noi nu suntem numai duh, ci implacabil si corporalitate, prin combinatia celor doua, ne uitam in sus, mai exact ne "uitam" catre ceea ce ochii nu au cum sa vada, catre "locul " in care stiinta isi incheie pledoariile.
Problema mea personala insa,sper sa nu plictisesc pe nimeni, e ca nici stiinta, nici religia si nici alte ramuri si ramurici nu pot raspunde la intrebarea pe care o consider cea mai angoasanta : pentru ce exista ceea ce exista, si existenta in acceptiunea mea nu inseamna Jupiter, H2O, pisica tolanita sau copacul inflorit, ci constiinta de sine. Noi oamenii care luam seama de ceea ce ne inconjoara si de ceea ce e non-palpabil, de ce suntem pana la urma? Stiinta zice ca nu asta e scopul ei; existam pentru ca existam, iar crestinismul spune ca Dumnezeu ne-a lasat pe aici din iubire. dar cand vezi cum ne agitam pe aici, intr-o perpetua oscilare intre fericire si nefericire, ca niste "imbecili viermi de pamant " ( nu eu, Pascal a zis-o, si mi-a placut), nu pot sa vad deloc unde e iubirea. In esenta, nimeni nu poate defini fericirea si nu se poate proclama pana la maduva fericit, poate cel mult implinit In sfarsit...

În prealabil postat de Callisto

Problema mea personala insa,sper sa nu plictisesc pe nimeni, e ca nici stiinta, nici religia si nici alte ramuri si ramurici nu pot raspunde la intrebarea pe care o consider cea mai angoasanta : pentru ce exista ceea ce exista, si existenta in acceptiunea mea nu inseamna Jupiter, H2O, pisica tolanita sau copacul inflorit, ci constiinta de sine. Noi oamenii care luam seama de ceea ce ne inconjoara si de ceea ce e non-palpabil, de ce suntem pana la urma? Stiinta zice ca nu asta e scopul ei; existam pentru ca existam, iar crestinismul spune ca Dumnezeu ne-a lasat pe aici din iubire. dar cand vezi cum ne agitam pe aici, intr-o perpetua oscilare intre fericire si nefericire, ca niste "imbecili viermi de pamant " ( nu eu, Pascal a zis-o, si mi-a placut), nu pot sa vad deloc unde e iubirea. In esenta, nimeni nu poate defini fericirea si nu se poate proclama pana la maduva fericit, poate cel mult implinit In sfarsit...

Pai raspunsul la intrebarea ta cea mai angoasanta il ai de la ambele: si de la religie si de la stiinta (nu neaparat cum le-ai formulat tu).
Problema este daca aceste raspunsuri te multumesc: dpdv a ceea ce te asteptai tu sa primesti ca raspuns si dpdv al posibilitatilor celor doua ramurici

În prealabil postat de Callisto

atatia oameni iti pot marturisi ca treburile stau altfel.

Ce inseamna "a marturisi"?

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

E o opinie cu aceeasi valoare cu a mea: Eu sint un creier intr-un borcan, voi nu existati decit in inchipuirea mea.

Este foarte grav sa ai pretentia unei "mentalitati uniforme". Spre exemplu pentru iudeu intrebarea fundamentala: "Exista Dumnezeu?" primeste un raspuns fara argumente rationale. "Dumnezeu exista. Ca dovada istoria poporului lui Israel. A vorbit cu Moise, cu Avraam etc."
Pentru grec, aceeasi intrebare va primi un raspuns rational. "Trebuie sa existe un Miscator Nemiscat"
Iata doua mentalitati complementare nu reductioniste.

În prealabil postat de georgeval

Este foarte grav sa ai pretentia unei "mentalitati uniforme". Spre exemplu pentru iudeu intrebarea fundamentala: "Exista Dumnezeu?" primeste un raspuns fara argumente rationale. "Dumnezeu exista. Ca dovada istoria poporului lui Israel. A vorbit cu Moise, cu Avraam etc."
Pentru grec, aceeasi intrebare va primi un raspuns rational. "Trebuie sa existe un Miscator Nemiscat"
Iata doua mentalitati complementare nu reductioniste.

Nu prea inteleg ce vrei sa spui
Dupa mine, ambele raspunsuri sint la fel de (i)rationale