Despre cei ce isi iau viata...

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Fani71

Sau poate a fost chiar crima, cine stie??
Si eu cred ca in caz de dubiu cat de mic ar trebui pomenita la liturghie.
Doamne ajuta si Dumnezeu s-o odihneasca!

Nici vorbă de crimă ... S-a spânzurat în casă, era singură...

[radianca]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Nici vorbă de crimă ... S-a spânzurat în casă, era singură...

Raul facut, nu mai este cu adevarat rau pentru cel ce s-a dus! Pentru cei ce raman, cum se vor impaca cu situatia ramasa dupa o asemenea nenorocire,cum o vor intelege mai mult sau mai putin(in functie de limitele mintii lor), astea sunt adevaratele probleme. Odata ce s-a petrecut asa ceva, starile sufletesti ale celor ramasi(fie familie, fie prieteni, fie vecini etc)devin contradictorii. Lasand deoparte dogma bisericii, razvratirea mintii si a sufletelor ramase sa traiasca cu o asemenea amintire, este de neinchipuit. Numai si numai rugaciunea continua, profunda, pentru cel dus( spre iertare) si pentru noi insine( spre rabdare), ajuta la regasirea comuniunii cu Dumnezeu, mult zdruncinata. Cum se ajunge la asemenea acte? Raspunsul este foarte simplu: fara o educatie cult-religioasa( NU habotnica!) facuta in anii copilariei, omul nu-L are in inima pe Dumnezeu, ca fir rosu conducator. In mintea sa umpluta cu gunoiul si drojdia sociala, incolteste samanta de rau, pe care toti o avem, numai ca cei carora li s-a facut educatie, au punct de referinta! Atunci apare liberul arbitru, dat fiecaruia de Dumnezeu, si alege binele in favoarea raului. Rugati-va neincetat, pentru cel dus si pentru Dvs-tra, si Dumnezeu imediat va va lumina mintea cu intelepciune..Amin!

[malmo]

În prealabil postat de radianca

Raul facut, nu mai este cu adevarat rau pentru cel ce s-a dus!

Nu cred ca ai dreptate aici. Ai incercat macar odata sa iti imaginezi acel "dincolo"?

Toata viata noastra este o traire a acestei morti pentru a scapa de chinul care ne asteapta. Si va spun ca aceasta suferinta este ingrozitoare pentru ca sufletul se desparte de trup nu ca ceva ce este strain trupului, iar aceasta durere ar putea fi asemanata cu durerea pe care ar trai-o omul daca cineva, intr-un fel anume, nu stiu daca este posibil, i-ar prinde toate venele si ar trage de ele, fara ca ele sa se rupa, scotandu-le incet din trupul sau si omul nu ar muri pana in ultima clipa.

Asa iese si sufletul din trupul omului, cu atata greutate, pentru ca ele sunt una. Deci am mari indoieli sa cred ca cel care ia parasit pe cei vii nu ar avea la rindul lui diferite stari sau trairi, ca si cei ramasi mai departe sa traiasca.

De aceea zic: a curma suferintele de dinaintea mortii este cu neputinta pentru om. A-i taia capul, a-i da pastile, nu face nimic pentru ca toata durerea lui, de mult nu mai sta in acest trup, ci este luata in sufletul lui, in chip desavarsit, si purtata cu el mai departe. Si numai Hristos daca ar aparea in fata acestui om, ar putea sa i-o ridice.

Oamenii care au vazut moartea cu ochii

Sunt foarte multi oameni, care au fost resuscitati, si care vorbesc despre lumina de la capatul tunelului si intalniri cu rude care murisera.

In mod surprinzator, exista povesti si despre unii oameni care ajung intr-un loc al torturii si durerii.

Multe dintre descrieri sunt identice, iar atunci cand oamenii de stiinta au observat acest lucru, au inceput sa studieze in mod serios fenomenul.

Concluzia stiintifica, pana in 2008, era ca lumina de la capatul tunelului este un produs combinat al cortexului privat de oxigen si al endorfinelor care se elibereaza in corp in apropierea mortii.

Totusi, stiinta nu poate explica modul in care persoanele care au "experimentat" moartea si-au parasit corpul si au vazut tot ceea ce se intampla in jurul lor. Sau cum au primit mesaje de la rude decedate, continand informatii si detalii pe care nu ar fi avut cum sa le stie.

Sa-i multumim Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi si tot ceea ce ne da in dar !... ... stim noi sa respectam si sa pretuim ... stim noi sa traim cu incredere in Dumnezeu ? Daca L-am ruga zi de zi fiecare din noi am fi cu adevarat fericiti ...