Despre cei ce isi iau viata...

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de AlinB

Pana la urma ce a motivat-o sa faca gestul asta? Poate nu este ceea ce pare..

Nu știu...

[AlinB]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Nu știu...

De asta zic, poate totusi n-a fost o sinucidere.
Posibilitatile sunt multiple, inclusiv o criza temporar care i-a afectat judecata.

Biserica nu condamna pe cei care s-au sinucis avand probleme mentale iar aici cred ca intra inclusiv cele temporare.

Poate ar trebui totusi pomenita la Liturghie..

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de AlinB

De asta zic, poate totusi n-a fost o sinucidere.
Posibilitatile sunt multiple, inclusiv o criza temporar care i-a afectat judecata.

Biserica nu condamna pe cei care s-au sinucis avand probleme mentale iar aici cred ca intra inclusiv cele temporare.

Poate ar trebui totusi pomenita la Liturghie..

Preoții cu care am discutat m-au sfătuit să nu o trec în pomelnic...

[Fani71]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Preoții cu care am discutat m-au sfătuit să nu o trec în pomelnic...

Parintele Arsenie Papacioc parca intr-una din cartile lui zice ca el, ca sa se poata ruga totusi la liturghie indirect pt acesti oameni, le spune credinciosillor sa puna alti adormiti din familia acestuia pe pomelnic, si sa puna subliniat 'cu tot neamul lor cel adormit'. Atunci el stie si se roaga mai special pentru TOTI ceilalti adormiti, inclusiv pentru sinucigasi.
Mi s-a parut nitel iezuit, dar frumos totusi ca idee - ca mare este mila lui Dumnezeu si nu se opreste la noi...

[AlinB]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Preoții cu care am discutat m-au sfătuit să nu o trec în pomelnic...

Te-au sfatuit astfel din dragoste pentru persoana respectiva, cunoscand indeamanunt situatia sau din dragoste pentru acrivie?

In definitiv ceea ce este condamnabila este dezanadejdea - ca boala spirituala, daca a fost un gest de nebunie, poate chiar de moment e altceva..

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de AlinB

Te-au sfatuit astfel din dragoste pentru persoana respectiva, cunoscand indeamanunt situatia sau din dragoste pentru acrivie?

In definitiv ceea ce este condamnabila este dezanadejdea - ca boala spirituala, daca a fost un gest de nebunie, poate chiar de moment e altceva..

Poate ... Nu știu sigur ce a fost în mintea și sufletul ei în ziua aceea blestemată. Era marcată în general de luptele inutile de orgolii, de discuțiile vanitoase, de tot ce depășea limita bunului simț și a acceptării ideii că și un om tânăr poate avea ”nivel”. Mediul universitar este infectat de astfel de orgolii și lupte.

O voi trece în pomelnic... Domnul să mă ierte dacă greșesc...

[malmo]

Multumesc mult Lapetite Moc ptr cuvintele incurajatoare, Multumesc la toti care au binevoit a scrie citeva cuvinte,

Apropo de ex. dat de tine LapetiteMoc , fratele meu, ptr ca despre el este vorba, lucra ca cercetator in mate la Univ. Regala din Stockholm. [SIZE=3][COLOR=#551a8b]Kungl. Vetenskapsakademien, KVA - Julius Borcea - Newsdesk[/COLOR][/SIZE]

Nu a mai vrut sa implineasca 41. Nenorocirea e cu atit mai mare cu cit noi doi, nu am avut nici un contact in ultimii 17 ani de zile. E o ciudata realitate.

Caut si caut sa vad ce se mai poate face, in afara de rugaciuni si pomeniri, ptr iertare si mintuirea lui in fata Domnului.

Pina la urma numai Bunul Dumnezeu prin mila si iubirea lui de oameni poate sa inteleaga si ierta un asemenea suflet.

Practic am ajuns sa orbecai in tot felul de intrebari la care nu gasesc raspuns.

[ory]

Multi se intreaba de ce oameni inteligenti si cu o cariera respectabila ajung sa recurga la asemenea gesturi extreme ?. Eu as spune ca, mai degraba acesti oameni pot ajunge sa recurga la asemenea gesturi extreme, in afara de cei naivi, adolescenti sau cei care suporta un soc. Inteligenta reprezinta, mai degraba o povara decat un atu.
La inceput iti da avantul perspectivelor luminoasa, detii destula forta pentru a schimba, pana si lumea, dupa care simti cum te impotmolesti intr-o mare de-ndoiala. Este foarte greu, toata aceasta energie care te determina sa-ti faci loc cat mai sus, tot ea te seaca de forta cu care trebuie sa suporti, inainte de inteligenta, simplitatea propriei fiinte....care nu este deloc atat de simpla.
Cioran era adeptul gestului de suicid si, intrebat fiind de ce nu incumeta a se sinucide, acesta a raspuns ; "pentru ca urasc moartea, tot atat de mult cat urasc si viata ! "
In general, cand sunt incercati de momente nesigure si nefericite, oamenii simpli se innarmeaza cu dorinte trecatoare si materiale, neajunsurile le da si forta de-a merge mai departe, de-a dobandi aceste lucruri. Cand, insa esti implinit, cand mai ai si o situatie materiala favorabila, simti ca te prabusesti cu totul atunci cand te napadeste deznadejdea.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace...pentru ca au simtit destul zbucium pe pamant ! Nici un om inteligent nu ajunge sa se sinucida pur si simplu, trece mai intai printr-un iad interior, printr-o subrezire a psihicului mascata de nonconformismul aparent. Este foarte greu, este mai dureros si mai insuportabil decat orice afectiune fizica pamanteana. Iar, Dumnezeu, probabil ca le stie acestora NEPUTINTA ajunsa la rangul unei vieti fara de viata.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de ory

Multi se intreaba de ce oameni inteligenti si cu o cariera respectabila ajung sa recurga la asemenea gesturi extreme ?. Eu as spune ca, mai degraba acesti oameni pot ajunge sa recurga la asemenea gesturi extreme, in afara de cei naivi, adolescenti sau cei care suporta un soc. Inteligenta reprezinta, mai degraba o povara decat un atu.
La inceput iti da avantul perspectivelor luminoasa, detii destula forta pentru a schimba, pana si lumea, dupa care simti cum te impotmolesti intr-o mare de-ndoiala. Este foarte greu, toata aceasta energie care te determina sa-ti faci loc cat mai sus, tot ea te seaca de forta cu care trebuie sa suporti, inainte de inteligenta, simplitatea propriei fiinte....care nu este deloc atat de simpla.
Cioran era adeptul gestului de suicid si, intrebat fiind de ce nu incumeta a se sinucide, acesta a raspuns ; "pentru ca urasc moartea, tot atat de mult cat urasc si viata ! "
In general, cand sunt incercati de momente nesigure si nefericite, oamenii simpli se innarmeaza cu dorinte trecatoare si materiale, neajunsurile le da si forta de-a merge mai departe, de-a dobandi aceste lucruri. Cand, insa esti implinit, cand mai ai si o situatie materiala favorabila, simti ca te prabusesti cu totul atunci cand te napadeste deznadejdea.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace...pentru ca au simtit destul zbucium pe pamant ! Nici un om inteligent nu ajunge sa se sinucida pur si simplu, trece mai intai printr-un iad interior, printr-o subrezire a psihicului mascata de nonconformismul aparent. Este foarte greu, este mai dureros si mai insuportabil decat orice afectiune fizica pamanteana. Iar, Dumnezeu, probabil ca le stie acestora NEPUTINTA ajunsa la rangul unei vieti fara de viata.

A propos de Cioran... Deși aici în Franța îi sunt foarte apreciate scrierile (există o multitudine de concursuri literare care îi poartă numele), eu nu-l pot aprecia îndeajuns...
Într-o perioadă am fost profesoară de literatură română la un liceu ieșean. Predam Cioran și un elev, căruia i-a plăcut autorul, l-a citit aproape integral. După ceva vreme, în timpul unei ore, din senin mă întreabă ce cred despre sinucidere pentru că lui i se pare că Cioran a găsit în sfârșit calea prin care omul își poate dobândi deplina libertate... Au urmat discuții polemice pe această temă, dar marea problemă a fost apoi că bietul adolescent a luat ca adevăr de viață teoria lui Cioran, nu ca pe o discuție despre o idee literară. Mult timp am stat cu spaimă că nu va înțelege diferența.

Iată, sunt și lecturi periculoase la o anumită vârstă când mintea nu este destul de coaptă să discearnă...

Am povestit acest episod doar pentru că ați adus vorba de Cioran.

În rest, în ceea ce o privește pe prietena mea, nu era nici bogată și nici nu avea ambiții materiale. Doar intelectuale... Nici astăzi nu pot înțelege ce zbucium va fi fost în mintea și sufletul ei...
Obișnuiam să ne ducem împreună la Liturghii la o Biserică unde slujea un preot cu a cărui familie eram prietene. Părintele când a auzit a spus că nu a ghicit niciodată din vorbele și trăirile ei un asemenea gest... Acum când îi recitesc poeziile văd peste tot teorii ale sinuciderii... Până atunci niciodată, deși i le citeam cu atenție.

[AlinB]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Obișnuiam să ne ducem împreună la Liturghii la o Biserică unde slujea un preot cu a cărui familie eram prietene. Părintele când a auzit a spus că nu a ghicit niciodată din vorbele și trăirile ei un asemenea gest... Acum când îi recitesc poeziile văd peste tot teorii ale sinuciderii... Până atunci niciodată, deși i le citeam cu atenție.

Te inteleg destul de bine, sunt persoane care traiesc niste drame profunde care majoritatea celor din jur abia daca le pot percepe. Pana se intampla lucruri care ii umesc, si nu inteleg de ce au putut lua anumite decizii si nu e vorba neaparat de sinucidere. Starile interioare ale unei astfel de persoane, percepute prin reactiile sale in anumite situatii, se pot usor atribui nebuniei, desi putin probabil ar iesi in evidenta ca atare la un test psihologic. Adevarul e ca rareori tinem cu adevarat unii la altii incat sa "ii citim" chiar fara sa ne spunea ei prea multe.. Si de multe ori chiar atunci cand stim ce se intampla, putem face prea putin pentru a-i intoarce din drum.