Cand m-am ratacit in padure, pe la 16 ani, in padurile dese dintre Neamt si Suceava, ma chinuiam sa-mi amintesc ce citisem despre pustnici, depsre ceea ce mancau ei in pustie. Nu-mi aminteam deloc. Nu-mi dadeam seama cum voi supravietui, mai ales ca nu speram sa mai ies de-acolo, la cat de mult m-am chinuit sa gasesc drumul dupa o noapte si aproape doua zile. Nu am facut decat sa beau apa de izvor...Dar, Sf. Inger m-a scos de-acolo, iar Dumnezeu mi-a auzit strigatele de disperare pe care le-am indreptat spre cer.
Asa va avea Dumnezeu grija si atunci, nu trebuie sa ne gandim prematur, in general situatia in sine iti ofera si solutiile premergatoare...
Oricum, este bine sa stie lumea cam ce ar putea face cand se pierd in padure, exact ca la emisiunea aceia a englezului, pe care-l ador. Mi se pare un om atat de puternic si de echilibrat !
Oricum, mi se pare cam stupid titlul...parca nici in gunoi nu m-as incumeta sa cotrobai, probabil ca nu as muri de foame, ci de toxiinfectie alimentara.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|
02.06.2009, 11:16:31
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode