argumente pentru dialogul ecumenic

[Fani71]

Jurnalui Fericirii, Ed. Dacia, 1991, p. 82-83

'15 martie 1969

Catehizarea a luat sfarsit. Botezul, hotarit pentru ziua de cincisprezece, are loc asa cum stabilisem. Parintele Mina alege momentul pe care-l socoteste cel mai potrivit: la intoarcerea 'de la aer' cand caralii sunt mai ocupati, cand agitatia e maxima. Trebuie sa lucram repede si sa actionam clandestin in vazul tuturor. Conspiratia in plina zi a lui Wells. (...)
Cand puhoiul de oameni se intoarce cu zgomot mare, ducand in rand de cate doi balia, ciubarul, tineta si un rezervor cu apa, parintele Mina, fara a-si scoate mantaua, da buzna la singura canita din camera - e o canita rosie, cu slmaltul sarit, naclaita si respingatoare - si o umple cu apa viermanoasa proaspat adusa in 'rezervorul' purtat de el si de un alt detinut. Vin la patul meu si cei doi preoti greco-catolici si nasul. (...).
Doi dintre detinuti, complici, trec in dretul vizetei, s-o astupe, dar acum cand celulele, pe rand, sunt scoase la plimbare ori aduse inapoi, e putin probabil. La repezeala - dar cu acea iscusinta preoteasca unde iuteala nu stanjeneste dictia deslusita - parintele Mina rosteste cuvintele trebunicioase, ma inseamna cu semnul crucii, imib toarna pe cap si pe umeri tot continutul ibricului (canita e un fel de ibric bont) si ma boteaza in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul sterge toate pacatele. Ma nasc din nou, din apa viermanoasa si din duh rapid.
Trecem apoi, oarecum linistiti, orecum usurati - hotul care nu e prins in fapt e om cinstit - la patul unuia din preotii greco-catolici: e langa tineta si balie (am coborit cu totii de la cucurigu), si acolo recit crezul (ortodox), dupa cum fusese stabilit. Reinnoiesc fagaduinta de a nu uita ca am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, in asemenea imprejurari, e perfect valabil si fara cuundare si fara mirungere. (...)'

[Fani71]

http://www.scribd.com/doc/7537076/Ni...alul-Fericirii

Ce bucurie!
Eu m-am straduit sa copiez frangemtul (precis cu greseli), dar uite ca se gaseste si pe net cartea. Traiasca internetul - ma bucur pentru cie care vor descoperi astfel aceasta carte minunata.

[Noesisaa]

Intamplator de ceva vreme re-citesc Jurnalul Fericirii (l-am citit prima data in liceu). Iata cateva fragmente care sunt scrise inainte de fragmentul citat de Fani (si eu le-am transcris, nu stiam ca e cartea pe internet).

"7 Martie 1960

“Mi-a facut vant inauntru. Acum stau incremenit langa usa. Ma uit. Sunt intr-o bomba de proportii uriase, ma izbeste o duhoare de necrezut. (…)
Deodata, sus, de la cucurigu, in stanga, pe randul cel mai inalt, o mana a ridicat un deget si-mi face semn sa urc.
Sa urc? Dar cum? Mainii, care desigur e inzestrata cu simtul vederii si pricepe ca ma rotesc in cautarea unui mijloc de ascensiune – I se alatura o a doua, soru-sa de buna seama. Ele schiteaza o catarare. (..) O aratare infofolita, mica de ztat si ingrozitor de slaba, de o paloare ce s-ar putea sa tina de o alta prisma cromatica decat a universului nostru, se da mai aproape de o alta mumie si ma indeamna tot pe muteste sa ma intind tot langa ea; ma acopera cu o jumatate de patura zdrentuita. Si-mi sopteste: culca-te o tzara ca nu mai e mult. (…)
Minunile exista. (…) Abia inceteaza rafala de trambite ca vecinul meu binevoitor mi se recomanda: e un preot-calugar ortodox. Alaturi de el se trezesc alte doua naluci, una coroplenta si greoaie, alta zvelta si tinereasca: sunt doi preoti Greco-catolici. Stiu, in mijlocul tumultului care se isca in celula dup ace ia sfarsit desteptarea, cand o mare de chelii umple spatiul si-n fata putinei acoperite s-a si format o coada ca de cometa, stiu ca am incaput in mainile Dumnezeului celui viu.
Clugarul meu e basarabean. E un om tanar, condamnat pentru a fi avut vedenii si a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare in care protesta impotriva desfiintarii schitului in care vietuise. Abia apuc – bat fierul cat e cald – sa-I spun ca sunt ovrei si ca doresc a ma boteza, ca se si arata de acord. E blajin, cu gesturi domoale, si tacut. Cei doi Greco-catolici sunt diferiti unul de altul. Parintele Nicolae, din Alba, e tanar, zglobiu si agitat, glumet si amator de palavre. Aduce mult a seminarist dintr-un roman rusesc. Parintele Iuliu e mare, voinic, sfatos si cat se poate de retras. I se citeste pe chip durerea provocata de faptul ca si fiica lui, calugarita, e condamnata; a facut parte dintr-un lot de “monahii mistice”. (…) Dar parintele Iuliu mai e necajit si din alta pricina: preot catholic, a semnat, neconvins, in 1948, trecerea la ortodoxie; lucrul acesta nu si-l poate ierta. Acum se afla aici fiindca e acuzat de indaratnicie in catolicism si activitate in slujba Vaticanului. Obsesie faptului dintai nu-l paraseste insa si ma pomenesc in situatia paradoxala de a-l consola eu pe el, de a-I spune ca numai in iudaism, Brahmanism si budism faptele raman inregistrate de-a pururi si nu se sterg, pe cand in crestinism credinta si cainta le desfiinteaza cu totul (crestinismul asadar a descoperit anti-gravitatia) si ca, dealtfel, chiar in iudaism, Brahmanism si budism exista o lege a compensarii si ca deci suferintele lui actuale companesc greseala trecuta. Parintele Iuliu ma asculta, suspina si da din cap – dar e limpede ca tot se caineaza.

(…)

10-15 Martie, 1960

Lectiile de catehizare merg foarte repede; parintele Mina e ingaduitor si nepretentios, si e drept ca si eu ma dovedesc a cunoaste destul de multe. Cei trei preoti se sfatuiesc intre ei, apoi vin sa ma intrebe, ce vreau sa fiu, catholic sau ortodox. Le respund fara sovaiala ca ortodox. Foarte bine. Ma va boteza calugarul . Dar cei doi Greco-catolici vor asista la botez si ca un omagiu pentru credinta lor si, ca o dovada ca intelegem cu totii a da viata ecumenismului intr-o vreme in care Ioan al XXIII-le e pe tronul pontifical, voi rosti crezul in fata preotilor catolici. Toti trei imi cer sa ma consider botezat in numele ecumenicitatii s sa fagaduiesc a lupta – daca-mi va fi dat sa ies din inchisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce fagaduiesc din toata inima." 84-89

[Noesisaa]

Ce imi place foarte mult este cu cata dragoste vorbeste Steinhardt, de altfel ortodox convins, de catolici, pe care ii vede frati intru credinta. Acesta este ecumenismul care imi place: cel care pe deplin convins de ortodoxie, are dragostea, deschiderea si intelegerea de a ii accepta pe ceilalti, cel care nu vede erezia din semenii sai, ci calitatile lor si pe Dumnezeu al carui chip care de fapt este in fiecare om, nu numai in ortodocsi.

[andreicozia]

Bravo Noesisa, foarte frumos spus!
Ma gindeam sa-i urmam sfatul bun a lui Fani de a schimba termenul in ecumenie( care suna a OMENIE) si sa scapam de obsesia de natura genetica a romanului de a ISM-UI totul.

ECUMENIE = OMENIE = SPIRIT DE COMUNITATE DE OAMENI BLINZI, LINISTITI, CU PACE


Dupa cum vedeti avem ce invata prin Fani din accentele de pace Ortodoxe Occidentale!

În prealabil postat de Noesisaa

Ce imi place foarte mult este cu cata dragoste vorbeste Steinhardt, de altfel ortodox convins, de catolici, pe care ii vede frati intru credinta. Acesta este ecumenismul care imi place: cel care pe deplin convins de ortodoxie, are dragostea, deschiderea si intelegerea de a ii accepta pe ceilalti, cel care nu vede erezia din semenii sai, ci calitatile lor si pe Dumnezeu al carui chip care de fapt este in fiecare om, nu numai in ortodocsi.

Si mie imi place acest ecumenism la nivel de individ. Nimeni nu poate fi impotriva lui.
Dar noi nu despre acest tip de ecumenism discutam, ci ecumenismul la nivel de Biserici, care presupune semnare de documente... Apropos, sa vedem ce ne aduce noul Document ce va fi semnat in Cipru anul acesta!

[andreicozia]

Acum dintr-o data au aparut mai multe ecumenii? Numai pentru ca nu satisface nevoia de conspiratie.

Poate m-am grabit cu folosirea cuvantului ecumenism. De fapt nu e decat dragostea de aproapele, pe care ne-o cere Iisus Hristos, dandu-ne porunca in acest sens. Asta inteleg din mesajul lui Noesis.

Cand vorbim despre ecumensimul sincretist, care duce la unirea tuturor religiilor, e alta treaba.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Anca-Miha

Si mie imi place acest ecumenism la nivel de individ. Nimeni nu poate fi impotriva lui.
Dar noi nu despre acest tip de ecumenism discutam, ci ecumenismul la nivel de Biserici, care presupune semnare de documente... Apropos, sa vedem ce ne aduce noul Document ce va fi semnat in Cipru anul acesta!

Nu stiu Ancah, dar eu nu vad nici la tine, nici la ceilalti asa zisi anti-ecumenisti nici macar 1% din dragostea lui Steinhardt. Ti-o fi placut tie ce spune el, dar sincer, nu se vede.

Cat despre semnat documente...ce conteaza. Unitatea bisericii (pentru care si Hristos s-s rugat) nu se realizeaza prin documente. Pot sa se semneze sute de documente, daca nu exista dragoste unitate nu se face. Si din cate vad eu dragoste nu prea este, deci sa nu ne temem prea mult de unirea in duh si adevar a bisericilor.

Adevarul de credinta trebuie sa fie inaintea dragostei, Noesia. Adica, ii iubim pe eretici, insa nu si erezia lor. Aici, tocmai din cauza dragostei ce le-o purtam ar trebui sa-i avertizam ca asa-numita lor credinta este erezie, o credinta falsa, fie ca se supara, fie ca nu se supara pe noi.
Iar daca am avea o falsa dragoste fata de ei ar trebui sa le purtam si dragoste si sa le acceptam si asa-zisa lor credinta, ca fiind una dreapta alaturi de Ortodoxie. Dar e bine stiut ca nu pot exista doua credinte drepte, ci numai una singura. Asadar, cum impaci tu dragostea ce le-o porti ca si oameni cu dragostea mincinoasa pe care le-o porti in calitate de eretici, acceptandu-le neconditionat asa-zisa lor credinta, de fapt erezia lor?...