Am nevoie de un sfat, va rog

[patinina34]

În prealabil postat de SoareD

Sunt casatorit, imi iubesc sotia si am si un copil de aproape 2 ani. Cred ca sotia mea se fereste sa faca dragoste cu mine pentru ca este pacat. Reusec sa tin post in zilele de curatie si posturile. Imi doresc ca sotia mea sa fie fericita, acum este dinou insarcinata si vrea sa nu facem dragoste 1an. Am vorbit cu preotul si mi-a spus ca este pacat in ultima perioada a sarcinii, dar sotia doreste curatie 1an. De cateva ori a plans dupa ce a facut dragoste cu mine, am avut sufletul tulburat, deoare s-a simtit bine,a avut orgasm, dar a spus ca a facut-o pentru mine. Nu stiu cum pot rezista 1 an, gandul imi sta mai mereu la acest lucru. Ma gandesc ca sotia mea este mai mare cu 2,5 ani decat mine si a avut mai multe relatii inainte sa ne cunoastem, ar putea fi un motiv? Nu vreau sa deranjez cu acest mesaj dar am nevoie de o indrumare in aceasta problema. Doctorul vindeca trupul, iar preotul sufletul si acolo unde sufletul este curat si trupul este sanatos. Va rog sa ma ajutati cu un sfat.

Problema ta este foarte delicata, banuiesc ca esti in situatie de a nu stii ce sa faci, asa cum rezulta mai sus.

Trebuie sa fiti apropiati tu si sotia ta, deoarece acesta este unul dintre motivele cele mai frecvente pentru divorturi.

A dialoga intre voi, apoi a avea un dialog comun cu preotul va va ajuta, insa curatia trebuie respectata in zilele de post, iar in cazul sarcinii , anumite perioade sint mai nefavorabile pentru contacte intime.

Banuiesc ca va lipseste un dialog foarte intim, si apoi trebuie stabilite cu acele perioade de curatie, deoarece puteti gresi amindoi, si tu si ea. Acesta ar elimina un probabil divort in viitor.

Cauta sa te documentezi care sint acele perioade de curatie, apoi discuta cu sotia ta.

Aici trebuie sa intelegeti amindoi ca ambii aveti responsabilitati unii fata de altii, care trebuiesc respectate. Atit ea, cit si tu.
Cel putin asa ati jurat la altar, nu?

[heaven]

În prealabil postat de Fani71

http://tainacasatoriei.wordpress.com...atiile-intime/

+

http://tainacasatoriei.wordpress.com...na-intelegere/

„Nu vă lipsiţi unul de altul decât din bună înţelegere” (I Corinteni 7, 5).
- Ce înseamnă de fapt aceasta?

- Să nu se înfrâneze femeia dacă bărbatul nu vrea, nici bărbatul dacă femeia nu doreşte.

- Cum aşa?

- Fiindcă mari rele se nasc din înfrânarea aceasta. Căci şi adulterele şi desfrânările şi răsturnarea caselor adesea de aici se fac. Fiindcă dacă având femeile lor, desfrânează, cu mult mai mult dacă îi lipseşti de această mângâiere. Şi bine a zis: „Să nu vă lipsiţi” – numind-o aici lipsire şi mai sus datorie – ca să arate tăria stăpânirii [unuia asupra celuilalt]. Căci a se înfrâna fiecare fără să vrea amândoi înseamnă a se lipsi. Iar dacă e de bunăvoie, nu mai este [lipsire]11. Că dacă m-ai îndupleca să iei ceva de la mine, nu o numesc lipsire. Iar cel ce ia fără voia mea şi fiind eu silit, mă lipseşte.
Lucrul acesta îl fac multe femei, lucrând [astfel] un păcat mai mare decât dreptatea, devenind prin aceasta vinovate de desfrâul bărbatului şi împrăştiind toate. Însă trebuie să se cinstească mai înainte de toate buna înţelegere [homonoia]12 fiindcă şi aceasta este mai importantă decât toate; iar dacă vrei, să cercetăm acest lucru din fapte.

Fie o femeie şi un bărbat, şi femeia să se înfrâneze fără să vrea bărbatul. Aşadar, cum? Dacă acela din această pricină desfrânează, sau chiar dacă nu desfrânează, însă suferă şi se tulbură, şi se aprinde, şi se luptă, şi mii de probleme îi face femeii, care e câştigul postului şi al înfrânării, de vreme ce dragostea [agape] e sfâşiată? Nici unul! Căci câte ocări, câte probleme, cât război nu ies sigur de aici?

2. Pentru că atunci când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, casa nu e cu nimic mai bună decât o corabie bătută de furtuni şi cu cârmaciul depărtat de la cârmă. De aceea zice: „Nu vă lipsiţi unul de altul, decât din bună înţelegere pentru o vreme, ca să zăboviţi în post şi rugăciune”13. Aici vorbeşte de rugăciunea cu mai multă râvnă14.
Căci dacă ar opri să se roage pe cei ce se împreunează unul cu altul, cum ar avea o anume vreme rugăciunea neîncetată15? Aşadar, este cu putinţă Şi a te însoţi cu femeie, şi a lua aminte la rugăciune, însă rugăciunea este mai intensă când e şi înfrânare. Că nu a zis simplu „să vă rugaţi”, ci „să zăboviţi [scolazete] [în rugăciune]”. [Şi a spus aşa], fiindcă [însoţirea cu femeie] îţi ocupă [timpul şi mintea] [ascholia], iar nu că ar fi necurăţie16.
„Şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satana” (l Corinteni 7,5).

Cred ca e cel mai bun raspuns pe care l-ai putut primi si ar fi bine sa il arati si sotiei tale.

E o situatie care poate fi rezolvata in doua moduri: lumeste si duhovniceste. Daca tinem seama numai de gura lumii, primul lucru care conteaza intr-o casnicie este patul. Daca tinem seama de ceea ce inseamna cu adevarat casatoria crestina, atunci hotararea acestei sotii este justificata prin dorinta de a avea un copil cat mai curat, cat mai nepatimas. Orice sacrificiu facut pentru Dumnezeu este rasplatit.

Ne plangem ca nu prea mai avem duhovnici. Parintele Arsenie Boca spunea ca daca ar exista mame cu adevarat crestine, ar exista multi preoti adevarati, adica nepatimasi.

Paradoxal, noi ne dorim preoti buni, dar uitam ca acestia se obtin cu sacrificii din partea parintilor si mai apoi prin sacrificii pe plan personal. Daca in urma rugaciunilor comune aceasta a fost decizia ei, inseamna ca n-a luat-o singura, ci cu ajutorul lui Dumnezeu. Caci iti trebuie mult ajutor dumnezeiesc pentru a lua astfel de hotarari.

Atunci cand singura modalitate de apropiere intre cei doi soti este sexul, casatoria este privita egoist, doar ca o sursa de placere. Casatoria crestina inseamna si jertfa, este o cale de mantuire, ca si calugaria. Cine priveste astfel casatoria nu se desparte la primul necaz si cauta si solutii duhovnicesti.

[heaven]

Eu zic:ECHILIBRU in toate!Nimic din ce este dus in extreme nu e sanatos.

[SoareD]

Este dificil de descris o traire sufletesca, un lucru ingrijorator pentru mine este daca sotia mea gaseste motive pentru a se feri de mine. Consider ca Dumnezeu doreste ca eu sa ma confrunt cu astfel de situatii. Am avut acum 10 ani un moment de rascruce (de decizie) in viata si dumnezeu m-a ajutat sa realizez cea ce era aproape imposibil, tot atunci i-am cerut o sotie credincioasa. Am sa fac rugaciuni, am sa tin post, am sa fac mai mult sport si am sa fac si dusuri reci. Sunt multe ispite din cauza acestui lucru, sper sa ma pot concentra asupra lucrurilor pe care le am de rezolvat si sa se rezolve cu timpul aceasta problema. Discutiile dintre noi sunt sincere si fara rezerve, am discutat cu preotul duhovnic. Am aproape 25 ani, ma consider matur. Eram curios daca cineva s-a mai confruntat cu o situatie asemanatoare. Va multumesc pentru timpul acordat.

[Fani71]

În prealabil postat de heaven

Eu zic:ECHILIBRU in toate!Nimic din ce este dus in extreme nu e sanatos.

Exact.

Nu e vorba aici de 'lumesc si duhovnicesc' cum zice Antonia, dupa parerea mea.

Ma socheaza oarecum ca se vorbeste de 'curatie' in sensul de infranarea de la relatia trupeasca intre soti. Relatia trupeasca dinbtre soti, daca se face cu respectul fata de celalalt si dragoste, este CURATA. 'Patul cununiei curat este, caci Hristos a schimbat apa in vin la nunta din Cana' (canonul sfantului Andrei Criteanul, oda 9) - se pot da inca multe citate si din slujba cununiei si din parinti.

Bieninteles si infranarea e buna, dar daca se exagereaza peste putintele unuia din soti (sau a amandorura), nu este bine, asa cum pana si un calugar ca sf. Ioan Gura de Aur, care avea mare intelepciune si fata de lucrurile astea, spune. (Mi se pare chiar psihologica aproape in sens modern analiza lui.. ca vede relatia dintre sexualitatea si retinerea de la ea prost orientata si manie, cearta...)

Ideea ca relatiile trupesti in timpul sarcinii ar putea face rau fatului este o teorie - nicidecum dovedita, este o teroie a parintelui Arsenie Boca si in alte cercuri ortodoxe din alte tari nu a auzit nimeni de ea. Este adevarat ca femeia este mai sensibila in aceasta perioada, si axata mai ales pe rolul de mama, si ea poate avea mai putina dorinta sau deloc. (Aici trebuie vazut daca sotia ta in categoria asta intra, sau ia ad iteram teoria parintelui Boca). Aici da, este foarte greu pt barbat si probabil ca el trebuie sa faca sacrificii ca sa reziste.

Soare, este greu sa-ti dam noi sfaturi asa fara sa va cunoastem, noi iti putem da doar elemente de gandire iar tu, impreuna cu sotia ta si cu duhovnicul, trebuie sa hotarati.

Doamne ajuta si numai bine pentru familia voastra!

PS Cred ca ar trebui sa dea sfaturi aici mai ales cei casatoriti si care au trecut si ei printr-o sarcina...

[ory]

Cred ca ar trebui sa dea sfaturi sotul meu care, incepand din luna a doua de sarcina pana cand copilul avea 3 luni de zile dupa nastere, nu s-a atins de mine in ceea ce priveste sexul si, aceasta pentru ca nu ma simteam prea bine, mai mult psihologic decat fizic, plus ca-i era si lui oarecum teama si avea o oarecare sfiala in acest sens. Nu au fost probleme de nici un fel. Noi comunicam foarte mult, descriem simtirile si lucrurile care ne incearca, avem incredere unul in celalalt...
Nu pretind ca nu i-a fost greu, dar este mult mai usor sa intelegi o situatie, mai ales cand aceasta o cere, decat sa te razvratesti impotriva ei accentuandu-i negativismul.

[C.tin]

În prealabil postat de SoareD

Sunt casatorit, imi iubesc sotia si am si un copil de aproape 2 ani. Cred ca sotia mea se fereste sa faca dragoste cu mine pentru ca este pacat. Reusec sa tin post in zilele de curatie si posturile. Imi doresc ca sotia mea sa fie fericita, acum este dinou insarcinata si vrea sa nu facem dragoste 1an. Am vorbit cu preotul si mi-a spus ca este pacat in ultima perioada a sarcinii, dar sotia doreste curatie 1an. De cateva ori a plans dupa ce a facut dragoste cu mine, am avut sufletul tulburat, deoare s-a simtit bine,a avut orgasm, dar a spus ca a facut-o pentru mine. Nu stiu cum pot rezista 1 an, gandul imi sta mai mereu la acest lucru. Ma gandesc ca sotia mea este mai mare cu 2,5 ani decat mine si a avut mai multe relatii inainte sa ne cunoastem, ar putea fi un motiv? Nu vreau sa deranjez cu acest mesaj dar am nevoie de o indrumare in aceasta problema. Doctorul vindeca trupul, iar preotul sufletul si acolo unde sufletul este curat si trupul este sanatos. Va rog sa ma ajutati cu un sfat.

Sotia ta are dreptate! Ea glasuieste dupa legea firi. De aici vine si parerea de rau si tulburarea de dupa... Constiinta mustra!
Ma mir ca un preot a putut da un astfel de sfat. Pe semne ca nu realizeaza inca in ce anume sta "pacatul". Copilul e in pantece inca de la zamislire si nu numai in ultima perioada a sarcinii,...ca sa fie un pacat.
Deci, fatul (sufletul acestuia) simte tot ! Iar dragostea sexuala, cu fatul in burta, il "pecetluieste" pe acesta inca din pantece cu predispozitii sexuale precoce, ori chiar deviatii sexuale la maturitate,...caci ce a simtit in burta mamei, aceea mosteneste si va face dupa o anumita varsta. Deci, doar iubirea materna e singura pe care trebuie sa o simta fatul, chiar si in perioada de alaptare.
Altfel avem de-a face cu acei "copiii nascuti in lanturi", de care ne vorbea parintele Arsenie Boca! Copii pecetluiti cu patimi-vicii inca din pantecele mamei si care cresc ca apoi pe la o anumita varsta sa o ia razna...Vai de sufletele lor...si ale parintilor care i-au nascut !
Cine isi iubeste cu adevarat familia, poate pt binele si sanatatea lor trupeasca si duhovniceasca sa se infraneze 1 an si chiar mai mult,... sa aibe rabdare, asta ca sa NU dea nastere unor copii predispusi la vicii...



.

[Fani71]

Dar de ce anume iubirea parintilor, chiar cea trupeasca, i-ar face rau unui copil nenascut, asta nu inteleg eu? Un copil daca simlte o iubire sincera si respectuasa nu are de ce sa sufere negativ. Mi se pare chiar dimpotriva.
Daca credeti ca e vorba de hormoni: daca exista dorinte care nu sunt implinite oate exista aceeasi revarsare de hormoni, decat cea din timpoul actului sexual...
Bineinteles ca asa cum zice ory se poate intampla sa simtim ca nu putem sa ne mai dedicam acestor lucruri in acea perioada, multe femei simt asta, si unii barbati, dar sa faci din asta o obligatie (NB dupa p. Boca trebuiesa te infranezi noua luni in timopul sarcinii si DOI ANI dupa nastere), cu argumente pseudostiintifice, este dupa parerea mea fals. Zice chiar 'se opreste cu asprime'. Asprimea in acest domeniu NU isi are locul,e ste la latitudinea sotilor nu a unui preot care priveste cuplul din afara sa hotarasca aceste lucruri.

[ory]

Ai dreptate Fani, ...astfel ajungem la subiectul mult disputat despre scrierile emise de cei care traiesc dincolo de viata sociala, despre aceasta viata...