Ce este preotul?

[Fani71]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mare adevăr ai grăit în ultima frază!
Îmi amintesc o frază a părintelui Cleopa care spune "preoţii de mir îl răstignesc aproape zilnic pe Hristos pentru familiile lor"(am citat aprox)
Sunt preoţi foarte buni dar care datorită faptului că preoteasa se amestecă mereu în treburile parohiei şi care judecă pe anumiţi enoriaşi prin prisma bârfelor pe care le ascultă de la unii şi de la alţii aceasta hotărând cine se ocupă de biserică,cine este bun şi cine nu ca şi cum ea sau familia ar fi cei care la taina spovedaniei cunosc sufletul fiecăruia.

Asta nu inseamna ca ar fi mai bine ca sa nu fie facuti preoti decat oamenii necasatoriti, nu? ;-) Inseamna ca viitorul preot trebuie sa-si aleaga cu grija nevasta.
Eu cunosc exemple foarte frumoase de preotese care au o mare discretie si delicatete, asuma pentru familie tot ce sotul lor nu poate asuma..

În prealabil postat de Fani71

Asta nu inseamna ca ar fi mai bine ca sa nu fie facuti preoti decat oamenii necasatoriti, nu? ;-) Inseamna ca viitorul preot trebuie sa-si aleaga cu grija nevasta.
Eu cunosc exemple foarte frumoase de preotese care au o mare discretie si delicatete, asuma pentru familie tot ce sotul lor nu poate asuma..

Şi eu cunosc şi exemple frumoase dar din păcate am trăit şi experienţe neplăcute.

[sophia]

Preotii celibatari din ortodoxie sunt aceia din manastire, ei nu lucreaza cu mireni, cu enoriasi, ci numai cu calugarii, deci este o diferenta.
Da, un preot trebuie sa-si aleaga sotia potrivita, dar nu este usor.
Mai intai ca este obligat sa se casatoreasca f.devreme pentru un barbat ( se stie ca barbatii se coc mai tarziu), pe urma nu au asa mult timp la dispozitie si nici de unde alege.
Ei trebuie sa insoare pana la hirotonisire, iar mai inainte au de invatat.
Pe urma nu multe femei doresc sa devina preotese.
Si in fine, daca el ca om are niste probleme, ce va fi in familia lui.
Da, exista preotese si preotese. Ca ele amesteca asa mult si fac ce spune dorina, nu stiu.
Un preot de mir fara sotie (vaduv sau divortat) are de infruntat in schimb alte "barfe" si ispite care influenteaza munca lui.
Un preot se afla mereu "in luminile rampei", in ochii si gura lumii. Si asta nu este usor.

În prealabil postat de sophia

Preotii celibatari din ortodoxie sunt aceia din manastire, [COLOR=red]ei nu lucreaza cu mireni, cu enoriasi[/COLOR], ci numai cu calugarii, deci este o diferenta.
.

DE unde le scoti? Am avut vreo 2 ani unul din acesta.

[Fani71]

În prealabil postat de bmd

DE unde le scoti? Am avut vreo 2 ani unul din acesta.

Asa era pe vremuri. Daca nu ma insel asa zic canoanele. Dar in zilele noastre exista si preoti necasatporiti care nu traiesc in manastire, mai ales in occident unde nu prea sunt nici preoti nici manastiri destule.

A propos canoane, iar altul care nu se respecta si nu i-am auzit pe canonistii nostri sa protesteze (ar cam trebui sa se respecte, macar sa se tina seama mai mult de el) este ca barbatii nu ar trebui hirotoniti inainte de 30 de ani - adica sa fie matur si sa fi avut timp sa-si gaseasca sotie.

Sint cu siguranta si in tara (cel putin eu cunosc unul)

[windorin]

[COLOR=darkred]Preotii celibatari exista si in Biserica de Rasarit[/COLOR], insa sunt cazuri rare, in care dupa multa cercetare se da binecuvantarea, de catre episcop, la un astfel de mod de vietuire. Ei slujesc in biserici ori ca preoti misionari, deci in nici un caz in manastire, caci nu sunt calugari, nu au voturile depuse, care i'ar lega de un loc si de un staret.

[COLOR=darkred]Preotul este un om al tuturor ! [/COLOR][COLOR=black]El este omul care trebuie sa se faca tututor toate, dupa cum il indeamna Sfantul Apostol Pavel. Deci dragostea cu durere pentru caderile tuturor celor ce ii vin in fata trebuie sa umple inima unui preot. Sa nadajduim ca preotii vor avea intotdeuna printre ei astfel de modele, spre a se privi in oglinda si a'i urma. Oglinda tuturor ramane insa Hristos.[/COLOR]

[sophia]

Bmd, eu asa stiu, asa am auzit.
Preotii care slujesc la manastiri sunt din randul calugarilor sau/si nu sunt insurati. Mai multe nu stiu.
Daca exista si au voie in BO preoti celibatari, deci care n-au fost casatoriti vreodata, nu stiu.
Exista vaduvi si divortati.
Mai multe nu stiu.
Da, poate ar trebui sa-i lase pe preoti sa se insoare mai tarziu. Nu stiu.
Si in timpul acela, pana la hirotonie ar putea face ucenicie pe langa preoti cu har, sa vad cum este si cum trebuie sa fie si sa invete mai multe (cum fac medicii, avocatii, notarii, etc.). Si poate chiar sa inteleaga daca si-au ales calea potrivita. Facultatea te invata f.putine lucruri din cele care ai nevoie mai tarziu in profesie. Teoria prea putin foloseste.
Eu m-am lovit de asta. Primul lucru de care m-am lovit cand am intrat in profesie a fost ceva ce nu se invata (inca) in facultate: sa lucrezi/comunici cu oamenii, mai ales cu cei pe care trebuie sa-i coordonezi/conduci (in firma, fabrica etc.).
Daca preotii invata asta n-am inteles. Am intrebat, dar nu mi s-a raspuns.

Legat de asta ma mai gandesc la ceva: un mirean, cel putin in alte tari, ca in tara n-am auzit sa se faca asa inca, poti sa faci dupa terminarea scolii practica in unele domenii ca sa vezi daca esti potrivit si ti-ar place profesia/domeniul respectiv. Si un mirean poate sa mai renunte si pe parcurs daca vede ca totusi nu-i place, nu-i pe sufletul lui.
Am fost generatii intregi care nu stiam ce ne asteapta de fapt dupa studii si aveam o imagine idealizata a profesiei respective. Trebuia sa avem o diploma si atat.
Un preot nu are cale de intoarcere chiar daca ar vrea, daca ar vedea ca nu este potrivit pentru el.

Si ce intelegeti prin preot misionar in B.O? Exista asa ceva?

Costel - f.frumos si bine spus.

[fallen]

În prealabil postat de sophia

Bmd, eu asa stiu, asa am auzit.
Preotii care slujesc la manastiri sunt din randul calugarilor sau/si nu sunt insurati. Mai multe nu stiu.
Daca exista si au voie in BO preoti celibatari, deci care n-au fost casatoriti vreodata, nu stiu.
Exista vaduvi si divortati.
Mai multe nu stiu.
Da, poate ar trebui sa-i lase pe preoti sa se insoare mai tarziu. Nu stiu.
Si in timpul acela, pana la hirotonie ar putea face ucenicie pe langa preoti cu har, sa vad cum este si cum trebuie sa fie si sa invete mai multe (cum fac medicii, avocatii, notarii, etc.). Si poate chiar sa inteleaga daca si-au ales calea potrivita. Facultatea te invata f.putine lucruri din cele care ai nevoie mai tarziu in profesie. Teoria prea putin foloseste.
Eu m-am lovit de asta. Primul lucru de care m-am lovit cand am intrat in profesie a fost ceva ce nu se invata (inca) in facultate: sa lucrezi/comunici cu oamenii, mai ales cu cei pe care trebuie sa-i coordonezi/conduci (in firma, fabrica etc.).
Daca preotii invata asta n-am inteles. Am intrebat, dar nu mi s-a raspuns.

Legat de asta ma mai gandesc la ceva: un mirean, cel putin in alte tari, ca in tara n-am auzit sa se faca asa inca, poti sa faci dupa terminarea scolii practica in unele domenii ca sa vezi daca esti potrivit si ti-ar place profesia/domeniul respectiv. Si un mirean poate sa mai renunte si pe parcurs daca vede ca totusi nu-i place, nu-i pe sufletul lui.
Am fost generatii intregi care nu stiam ce ne asteapta de fapt dupa studii si aveam o imagine idealizata a profesiei respective. Trebuia sa avem o diploma si atat.
Un preot nu are cale de intoarcere chiar daca ar vrea, daca ar vedea ca nu este potrivit pentru el.

Si ce intelegeti prin preot misionar in B.O? Exista asa ceva?

Costel - f.frumos si bine spus.

E foarte adevarat ceea ce spuneti despre alegerea profesiei....multi dintre noi ne asteptam la cu totul altceva decat gasim in realitate. Apoi mai intervin si alte fenomene : pe langa dorinta noastra nemasurata de a face bine omenirii, mai apar si nevoile materiale, foamea, necesitatea unei locuinte, cresterea copiilor... si pentru asta din pacate suntem siliti sa facem si compromisuri, chiar "sa-l rastignim pe Hristos", cum a spus cineva mai devreme. Si din cate am auzit, asta se poate intamla chiar si in familiile preotilor. Desigur, putem sa nu le facem, dar pentru asta trebuie sa avem o credinta "beton armat", si daca alegi sa duci o astfel de existenta ascetica, e mult mai usor atunci cand nu ai familie (chiar daca ai, risti sa o pierzi).

În prealabil postat de fallen

Desigur, putem sa nu le facem, dar pentru asta trebuie sa avem o credinta "beton armat", si daca alegi sa duci o astfel de existenta ascetica, e mult mai usor atunci cand nu ai familie (chiar daca ai, risti sa o pierzi).

Uneori apare un conflict între dragostea de familie şi dragostea de Dumnezeu, pentru că urmarea lui Hristos poate însemna jertfă de sine, pe care nu o poţi despărţi de jertfirea bunăstării propriei familii. E conflictul dintre duh şi lume, dintre Dumnezeu şi Mamona; nu demonizând familia, Doamne fereşte, ci în înţelesul că familia e din lumea aceasta trecătoare şi are rosturi tot trecătoare.
Din pricina asta, te poţi afla uneori într-o sfâşiere lăuntrică, mai ales dacă nu înţelegi bine care e voia lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii tale. Dar dacă înţelegi, nu există decât o alegere bună.