lumea in care traim

Stiu ca suna ca o "muzica veche" dar risc sa-ti spun ceea ce simt. Nu-i iubi giovana daca nu poti dar nici nu-i ura. Nu ii privi nicicum, nici nu vorbi cu ei dar..daca privirea ta cade asupra unuia zambeste-i deschis. Atat. Nu pot sa nu imi amintesc povestea unei fete care dadea bani zilnic unui alcolist. Il fugarise familia si venea zilnic la ea la serviciu dupa bani. Intr-o buna zi cand a venit betivul fata a spus. Taica astia mi-s ultmii bani..am vrut sa-mi cumpar macare dar ti-i dau. Stiu ca nu te poti lasa de baut si daca nu ti-i dau eu cine stie cui dai in cap ptr ei. I-a luat taica cersetor si a plecat. O perioada nu l-a mai vazut..dar dupa cateva luni a aflat intamplator ca a cerut sa fie dus la dezalcolizare. Nu spun sa ne purtam ca niste oi proaste, nici sa fim precum crestinii fatarnici (ca se va scarbi lumea de noi) ci spun sa incercam sa-L purtam cu adevarat pe Hristos un noi. Daca IL vom purta este imposibil ca cel ce ne atinge sa nu se "murdareasca" de El.

[giovaninnaa]

pfuuu deci treaba asta cu zambitul deschis este chiar cea mai profunda, cea mai grea, si practic cel mai bun lucru pe care il putem facem. pentru noi insine, si pentru ceilalti.... adevarul este ca daca ne-am aminti sa zambim mai des, cat mai des, daca ne-am aminti, toti, si noi, si "ceilalti", sa fim veseli, haiosi, cu zambetul pe chip... ooo ce mare lucru ar fi!!!! cu un zambet sincer, aducator de bunatate... dar ce greu este sa facem asta.. ce lucruri profunde si grele presupune asta.... voi adormi in seara asta cu gandul acesta frumos in minte, ma voi trezi maine cu dorinta de a zambi, sincer, din suflet, si da, cred ca ar trebui sa facem din zambetul deschis si sincer un manifest! zambetul care vine din faptul ca-l purtam pe Hristos in noi cu noi mereu... ce ziceti? haideti sa incercam!

p.s. cred ca e un punct de pornire si pentru mine, care imi doresc de ceva timp sa fiu, in general - nu numai in contact cu cei care ma supara - " buna blanda calma calda" - si nu imi iese asa cum vreau... cred ca zambetul acesta din suflet imi lipseste... ce mi-ar placea sa-l am mereu pe chip.. si cat sunt de incruntata... of.

[Anna]

Eram cu o verisoara ziua in amiaza mare pe strada, langa o banca, imbracate NORMAL, acoperite total, doar ca verisoara mea e asa mai "cu forme". Si s-a legat un tip de verisoara mea (urat de tot), am vrut sa intram in banca cand colo tocmai atunci ieseau cei de la banca si inchideau si le-am zis ca nu ne lasa asta in pace si asa s-au uitat la noi zici ca noi eram vinovate si ne-au intors spatele Ce sa mai zic ca am sunat la politie si aia nu ne-a prea luat in serios a trebuit sa-i tot dau explicatii 5 minute. Pana am tot cerut noi ajutor s-a plictisit si tipu si s-a dus. Ce sa zic...mereu mentalitatea asta ca fetele sunt vinovate, naspa...

[costel]

Anna acesta nu e doar un semn ca am ajuns indiferenti unii fata de altii, e si semn de teama. Marturisesc ca si eu am asistat neputincios cum se taia o geanta in autobuz. Am vazut si am tacut. Nu eram multi si chiar daca eram, cred ca nu eram "auzit" de ceilalti, tinand seama ca erau 6 persoane cat muntele.

[Anna]

Nu-i vorba ca n-au facut nimic, ci privirea ce ne-au dat-o, cum ca noi am fi vinovate. Si politia??? come on...pentru ce e politia????

[costel]

Offf, ma aventurez in discutii care nu ma definesc. Politia. Pai o fi ea si incompetenta, dar mai are si oameni competenti. Imi vine in minte un caz in care cateva persoane depun tot efortul ca sa prinda un infractor, ca in cele din urma procurorul sa-i dea dreptul acestuia sa fie cercetat in libertate. Adica? Sa-i dea dreptul sa-mi bata la usa, sa-mi agreseze sotia, copilul... Asa ca dincolo de faptul ca politistii sunt de multe ori doar ca sa imputineze oxigenul, mai sunt si cazuri intemeiate. Stiu, daca ii e teama, atunci sa nu devina politist. Dar avem oare oameni lipsiti intru totul de teama si care pe deasupra sa fie si dornici de a fi politisti?