Mantuirea - numai la ortodocsi?!

Ce am vrut sa spun? Simplu: nimic pentru "indobitocirea omului", ci doar ca un om nesmerit care cerceteaza de capul lui Sfintele Scripturi, folosindu-si mintea intinata de pacatele zilnice si care lui i se par "normalitate" ajunge neasteptat", ajunge neasteptat de repede pe calea inselarii.

Oare nu este scris in Sfanta Psaltire [Psalmii lui David]?
Psalmul 72, 20-23:

"20. Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea ta chipul lor de nimic l-ai facut.

21. De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.

22. Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu tine.

23. Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta. Cu sfatul tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit."

Deci, inaintea Domnului suntem in orisice moment niste dobitoace proaste. In zadar ne folosim mintea daca nu-L avem pe Domnul in inima noastra iar ca si calauzitor in intelegerea Sfintei Scripturi pe Duhul Sfant, Mangaietorul, A Treia Persoana a Dumnezeirii. Ca urmare, inainte de a incerca sa intelegem cu propria minte Sfanta Scriptura e absolut necesar sa ne rugam cu smerenie Domnului pentru aceasta [intelegerea Sfintei Scripturii, insa nu cu propria minte, ci sub inspiratia Duhului Sfant, caci propria noastra minte este un MARE ZEROU BARAT in intelegerea lucrurilor dumnezeiesti]. Totusi, a insista pe cale rationala, adica a-ti folosi mintea pentru a incerca sa intelegi Sfanta Scriptura, fara sa ai povatuirea Sfantului Duh, inseamna o cale facila pentru a ajunge pe calea inselarii diavolesti, faptul fiind inspirat de mandria personala si de nimic altceva.

Citat: "Inca o pledoarie (sub alta forma) pentru indobitocirea omului."

Oare aceasta constatare nu denota ea insasi mandrie din partea ta. Nu arata ea ca nu vrei sa te smeresti si sa consideri ca nu esti un nimeni/ un dobitoc nestiutor in fata Domnului ?

[Litanu]

În prealabil postat de razvan_m

In zadar ne folosim mintea daca nu-L avem pe Domnul in inima noastra iar ca si calauzitor in intelegerea Sfintei Scripturi pe Duhul Sfant, Mangaietorul, A Treia Persoana a Dumnezeirii. Ca urmare, inainte de a incerca sa intelegem cu propria minte Sfanta Scriptura e absolut necesar sa ne rugam cu smerenie Domnului pentru aceasta [intelegerea Sfintei Scripturii, insa nu cu propria minte, ci sub inspiratia Duhului Sfant, caci propria noastra minte este un MARE ZEROU BARAT in intelegerea lucrurilor dumnezeiesti]. Totusi, a insista pe cale rationala, adica a-ti folosi mintea pentru a incerca sa intelegi Sfanta Scriptura, fara sa ai povatuirea Sfantului Duh, inseamna o cale facila pentru a ajunge pe calea inselarii diavolesti, faptul fiind inspirat de mandria personala si de nimic altceva.

Cred ca ne-am inteles gresit unul pe altul. Pana la urma, sunt de aceeasi parere cu dvs. Este necesara cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu, sub calauzirea Duhului Sfant. Sper ca nu ati inteles, din postarile mele, ca promovez un studiu la Sfintelor Scripturi, de tip pur rational, sec.

Nu am inteles ce ati vrut sa spuneti prin: "nu trebuie sa-ti folosesti mintea mai mult decat strictul necesar". Eu sunt de parere ca trebie sa ne folosim mintea la maximum, in orice imprejurare. Asta nu ne incurca cu nimic in viata de credinta si-n acceptarea calauzirii Duhului Sfant. Pana unde credeti ca pot eu merge cu mintea mea? Pana la un punct, pentru ca sunt limitat. Mai departe, merg prin credinta. Pentru mine, ratiunea si credinta sunt pe aceeasi linie. Dar, credinta este cea care ma duce mai departe.

Credinta in care ratiunea este redusa spre minim, este de tip pagan. Paganii cred in fel si fel de zeitati, fara sa caute sa le cunoasca (nici nu au cum). Se multumesc sa se uite-n gura vracilor sau a vrajitorilor. Dumnezeul nostru ni se dezvaluie si vrea sa fie cunoscut. Pentru asta avem nevoie de ratiune si credinta (care se armonizeaza si se completeaza perfect).

In concluzie: cercetati la maxim, cugetati la maxim, credeti la maxim si, mai presus de toate, traiti-va credinta spre slava lui Dumnezeu.

Referitor la smerenie: se pare ca dvs. nu promovati smerenia fata de Dumnezeu (poate fata de anumite persoane). Unde vedeti lipsa de smerenie in dorinta mea de a cunoaste, atat cat ma duce mintea?

[/quote]

Pe primul plan trebuie pusa credinta, apoi cercetarea rationala, nu invers, cerceteaza intai cu mintea limitata si dupa, crede in ceea ce nu poti intelege. Crezand mai intai, dar crezand din toata inima si din tot sufletul tau, ti se va lumina cu mult mai mult mintea spre a putea patrunde profunzimi altfel de nepatruns, cele ale Sfintei Scripturi [ei, si nu am ajuns si la cugetarea "nu-ti folosi mintea [pe cale STRICT RATIONALA] mai mult decat ar fi cazul, caci gandirea pur rationala, folosita la maximum si neimpletita cu calauzire din partea Duhului Sfant il intuneca si mai mult pe om din pricina propriei ei intunecari, cu gandurile si cugetarile cele pacatoase.
Repet: credinta trebuie pusa pe primul plan, apoi imediat dupa, mintea/ratiunea, nu lasata in voia ei, ci numai calauzita de o traire intensa a credintei, sub povatuirea Duhului Sfant.

[Litanu]

În prealabil postat de razvan_m

Pe primul plan trebuie pusa credinta, apoi cercetarea rationala, .

Si ce trebuie sa cred daca nu cunosc nimic?

Sfintii Apostoli ne invata ca mai inainte trebuie sa citim sau sa auzim si apoi sa credem:

"Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi sa credeti ca Iisus este Hristosul" (Ioan 20:31)

"Sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada" (Fapte 15:7)

"Cum vor crede despre acela despre care n-au auzit?" (Romani 10:14)

"Credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos" (Romani 10:17).

Observati legatura dintre cunoasterea Cuvantului si credinta? Altfel, ce vreti sa creada oamenii? Povestile babesti cu care li se umple capul? Stau de vorba cu multi ortodocsi si-mi pare rau cand vad cat de putin cunosc despre Dumnezeu. Ce sa-i mai intrebi de credinta? Iar de vina pentru aceasta, sunt cei ca dvs., care vin cu teorii care stau in calea cresterii in credinta.

Credinta mea a aparut, cu adevarat, in urma auzirii (citirii) Cuvantului. Lucru pe care il doresc la cat mai multi. Nimic nu a reusit sa-mi trezeasca dragostea si credinta pentru Dumnezeu, asa cum mi-a trezit-o Cuvantul Sau (Sfanta Scriptura) si lucrarea Duhului Sfant in viata mea.

Si cand nu erau Sfinte Scripturi tiparite de unde puteau citi oamenii Cuvantul Domnului? Nu Il auzeau oare din Biserici, din gura preotilor? Ar fi culmea sa iei la o adica de bun cuvantul babelor/femeilor barfitoare. Iar pe atunci (vorbesc de vremurile in care nu ajunsese Sfanta Scriptura sa fie tiparita) nici macar nu exista protestantismul. Tu chiar vrei sa ma faci sa iau de buna ultima si cea mai tanara [si evident si cea mai departata de Adevar] denominatiune asa-zis crestina, protestantismul sau neo-protestantismul? Multumesc frumos, insa nu-i cu putinta a merge pe calea inselarii neo-protestante.