Ce sa mai fac? sunt disperat.

[Anna]

În prealabil postat de KAISERELVIS

buna am si io o problema foarte mare si va rog sau io stiu ...... cineva care se pricepe sa ma ajute si pe mine
problema aceasta a inceput acum 1 an si jumatate inainte sa plec cu echipa de rugby in frata mama mea si tatal meu sau despartit acuma 16 ani si anul trebut inainte de a pleca in franta trebuia sa fac un document prin care trebuia sa semneze si tatal meu ( ...in fine am facut actul am plecat in franta si cand mam intors mama mea era schimbata radical si cu vorbea si cum arata totul era schimbat la ea si am fost la preoti la maramures acuma 2 saptamani si miazis ca e posedatade draci sau asa zisul satana si nu sitiu cum sa fac ce sa mai fac ca sa ii treaca posedarea asta cine nu ma crede va IMPLOR INTRATI PE ADRESA MEA DE YAHOO MESSENGER silviuadrian18 VA IMPLOR AJ|UTATIMA VAM SPUS POVESTEA ASTA PE LARG MA NUMEESC KAISER ELVIS RAYMOND AM 16 ANI JUMATE VA IMPLOR AJUTATI SAU DATIMI CATEVA SFATURI CA IMPLOR SUNT DIN TIMISOARA VA IMPLOR AJUTATIMA!!!!

Calmeaza-te, nu dispera. Tu iti iubesti mama si roaga-te pentru ea din inima. Dumnezeu te aude, pentru ca esti fiul ei. Dar roaga-te mereu. Nu dispera, totul va fi bine, asculta-ma

[Traditie1]

Victor, nu mai acorda atâta importanta propriilor stari.
Tu te alarmezi ca esti trist si asta te face si mai trist.

În viata sunt si perioade de tristete si de bucurie.


Si în legatura cu mersul la psihiatru: chiar daca mergi, chiar daca urmezi acel tratament medicamentos, nu accepta ceea ce îti spune el, cum ca ai avea o problema. Nu trebuie sa crezi ce-ti spune un om, chiar daca are autoritatea de care se bucura aceasta stiinta, psihiatria, autoritate care poate sa fie nemeritata. Pentru ca în clipa în care crezi ce ti se spune, tu nu mai gândesti prin propria minte, devii o leguma.

Sunt si sfaturi bune, însa acelea vin de la oamenii care traiesc în virtute, calugari si credinciosi îmbunatatiti iar acele sfaturi te ajuta fara ca sa fie nevoie sa le accepti fiindca îti descopera niste perspective a caror valoare o recunosti spontan, nu prin luarea unei decizii.

Daca vrei sa beneficiezi de descoperirile psihiatriei, cel mai bun lucru e sa studiezi tu însuti lucrarile de specialitate. Eu cred ca ai gasi folos dintr-un astfel de studiu, el te-ar face mai constient de relativitatea propriilor trairi, mai putin influentabil, mai controlat.

[ory]

În prealabil postat de Traditie1

Victor, nu mai acorda atâta importanta propriilor stari.
Tu te alarmezi ca esti trist si asta te face si mai trist.

În viata sunt si perioade de tristete si de bucurie.


Si în legatura cu mersul la psihiatru: chiar daca mergi, chiar daca urmezi acel tratament medicamentos, nu accepta ceea ce îti spune el, cum ca ai avea o problema. Nu trebuie sa crezi ce-ti spune un om, chiar daca are autoritatea de care se bucura aceasta stiinta, psihiatria, autoritate care poate sa fie nemeritata. Pentru ca în clipa în care crezi ce ti se spune, tu nu mai gândesti prin propria minte, devii o leguma.

Sunt si sfaturi bune, însa acelea vin de la oamenii care traiesc în virtute, calugari si credinciosi îmbunatatiti iar acele sfaturi te ajuta fara ca sa fie nevoie sa le accepti fiindca îti descopera niste perspective a caror valoare o recunosti spontan, nu prin luarea unei decizii.

Daca vrei sa beneficiezi de descoperirile psihiatriei, cel mai bun lucru e sa studiezi tu însuti lucrarile de specialitate. Eu cred ca ai gasi folos dintr-un astfel de studiu, el te-ar face mai constient de relativitatea propriilor trairi, mai putin influentabil, mai controlat.

Mi-a plcut foarte mult acest raspuns....acesta te face sa constientizezi mai bine ceea ce esti, simti si traiesti cu adevarat TU, inainte de orice indrumare sau, chiar manipulare psihica, exact cum spunea Traditie. Pana la urma, poate fi vorba si de o manipulare nedreapta si risti sa te afunzi si mai mult in neputinta puindu-ti-se in frunte emblema " bolnav " . Nu trebuie sa gandim asa, fiindca sunt multi asazisi bolnavi printre noi, care lupta, care incearca sa-si constientizeze temerile, dar, care nu au acceptat sa li se puna aceasta emblema pe frunte si, astfel sunt mai fericiti si mai " sanatosi ", care au si o viata sociala mai buna, nu marginalizata printr-un diagnostic, uneori, parca impus si nedrept.