Esti un om fericit!
Poate va parea ciudat, dar ceea ce ti se intampla este un lucru minunat! Toate aceste stari sunt semne ca Dumnezeu te cheama la o pocainta adevarata (ai spus la un moment dat in mesaj ca dupa o perioada te-ai reintors la pacat, ceea ce inseamna ca fusese vorba de o renuntare la pacat in perioada premergatoare). Adevarata pocainta se castiga mai greu si nu consta doar in marturisirea verbala (rationala) a pacatului, ci si in cea facuta cu inima. Pe aceasta Dumnezeu o da omului atunci cand vede ca el o doreste, dar nu o poate avea din cauza neputintei care caracterizeaza omul in general. Reintorcandu-ma la afirmatia mea dintru inceput, vreau sa te incurajez: gandeste-te in general la oameni...multi traiesc intr-o stare de complacere, fara sa se sinchiseasca de probleme care tin de viata. Acestia refuza orice lucru care tine de profunzimile sufletului omenesc, etichetand-o ca pe o filozofie, idee invechita, prejudecata etc. Cel mult ei isi creeaza propria ,,filozofie de viata'', in care se ancoreaza cu strasnicie. Dar tu nu ai facut asa, pe tine te framanta ceva, tu nu te complaci ! Si asta nu pentru ca ai ales modul acesta de a fi, ci pentru ca Domnul vrea ceva de la tine! El te vrea, pentru varii motive, fie ca poti deveni vas lucrator al Sau, fie ca cineva se roaga puternic pentru tine etc. Gandeste-te la Sfantul Apostol Pavel, care era mare prigonitor al cestinilor. Pentru ca in esenta era un vas extrem de lucrator al lui Dumnezeu, Hristos, cum sa spun, nu l-a lasat in pace...l-a zgandarit! Adica, desi putea sa ii dea o pedeapsa ca sa il potoleasca din prigonirile sale, l-a inspaimantat prin acea vedenie, cand i-a fost luata vederea si i-a intors inima spre a lucra poruncile lui Dumnezeu si a raspandi Evanghelia! Acesta este doar un exemplu, sunt numeroase personalitati in istorie care au trecut prin multe framantari, pentru a se dovedi ca acestea nu erau decat chemari ale lui Dumnezeu. Personal, ii compatimesc pe cei care traiesc linistiti, departe de Evanghelia lui Hristos, si,cand ii intrebi cum o duc, se grabesc sa afirme ca totul merge bine, ca nu au nicio problema (ai vazut ca si ceilalti participanti la discutie spuneau de astfel de cazuri ). Tu ai niste framantari prea mari (sau prea acute) ca sa te comporti ca si cum totul merge bine, deci inevitabil trebuie sa faci ceva in sensul asta. Te rog sa urmezi sfatul membrei ,,pacatoasa'' de a-ti alege un duhovnic si de a te spovedi, deoarece spovedania este primul pas spre mantuire. Spovedania este un tratament miraculos, nu mai este nicio indoiala pentru nimeni ca dupa o spovedanie sincera te simti altfel, deci nu ai motive sa te indoiesti de acest ajutor. Si foarte important este sa incepi sa te rogi - roaga-te cum poti, nu cauta cuvinte elevate, du-te la Domnul, asaza-te in genunchi in fata icoanei Lui si spune-i ca unui medic/tata/prieten, cum vrei tu, spune-i ce te doare, cu cele mai simple cuvinte. Deschide-te Lui, fii simplu ca un copil si ai sa vezi harul pe care il va revarsa asupra ta! Iti spune asta un om obisnuit, fara nicio pretentie de inteligenta sau educatie. Am facut asta si astazi multumesc lui Dumnezeu ca si-a facut mila cu mine, ajutandu-ma in orisice nevoie!
Fa acestea si vei vedea mila Lui, iar noi cei care am pus o vorba aici pe forum pentru necazul tau, fii sigur ca am pus si o rugaciune, caci in aceasta sta mantuirea, sa ne fim unii altora de folos si sa ne mantuim in comuniune. Frate, sa-ti ajute Bunul Dumnezeu, caci crede-ma El te vrea, de aceea te cheama, vino spre El si El va veni cu totul spre tine! Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul!
|