atei

[eclat_de_lune]

În prealabil postat de getagrip

Deci, ca sa inteleg si eu, ateul.

Dumnezeu a creat omul.

Scopul omului in viata este sa-l slujeasca si sa-l preamareasca pe Dumnezeu. (Cam ciudat motiv pentru a creea ceva. Mi se pare destul de egoist, dar, in fine, sa trecem peste.)

Totusi, Dumnezeu nu intervine direct. Il lasa pe om sa aleaga singur si sa-si traiasca viata cum considera de cuvinta. Pentru ajutor, ii mai da diferite indicii si semne din cand in cand, aici depinde de capacitatile fiecaruia de recunoastere si analizare a semnelor. In antichitate semnele erau mult mai dese, acum stim ca multe sunt fenomene naturale (furtuna nu inseamna ca zeii sunt maniosi), asa ca s-au cam rarit, dar inca apar. Pentru ajutor suplimentar, au fost lasati pe Pamant reprezentanti - preotii - care cunosc si iti spun regulile jocului daca nu te descurci.

Desi e evident ca majoritatea oamenilor nu se prea descurca (chiar si cei mai credinciosi oameni mai au scapari), Dumnezeu se incapataneaza sa dea vreo dovada clara a existentei sale. (De exemplu, sa zicem, o aparitie intr-un sfarsit de saptamana ar fi de ajuns pentru a aduce intreaga omenire pe calea cea dreapta. Nici chiar Bin Laden nu ar ramane impasibil dupa plimbare prin Paradis si o sueta cu Dumnezeu, deci nu-mi spuneti ca tot vor exista oameni care sa nu creada.) Ideea de baza e sa rezisti tentatiilor si sa CREZI fara incetare.

Bolile, razboaiele, crimele, nedreptatile ar putea fi oprite de Dumnezeu la orice ora, dar el nu vrea sa faca asta, pentru ca este de parere ca oamenii trebuie sa gaseasca singuri drumul bun in viata, cel care va opri tot raul din lume.

Pana la urma murim si ajungem la Judecata de Apoi, unde Dumnezeu stabileste un verdict, in functie de mai multe chestii. Aici omul nu mai are libertatea de a alege. Vrei, nu vrei, faci ce zice Dumnezeu. O parte merg in rai, altii in iad. Cei care merg in iad sufera vesnic, cei care merg in rai vor fi vesnic fericiti. (Deci, se poate spune ca unii pierd, altii castiga.)

Am prins ideea cat de cat?

Ceea ce scriu aici e opinia unuia care nu cunoaste toate scrierile bisericesti, ci care crede ca traieste cat de cat ortodox. sper sa nu cad in amagire si sa nu amagesc pe altii.
Dumnezeu a creat pe om, de acord.
Dumnezeu a creat pe om nu ca sa primeasca slava de la acesta, ci pentru ca omul sa cunoasca desavarsirea...de aceea la creat dupa Chipul si asemanarea Sa, l-a facut pe om creator, i-a dat suflare de viata, ratiune si imaginatie, libertatea de a alege...Dumnezeu a creat omul ca sa mai exista o fiinta asemenea lui, din iubire. Asa cum fiecare dintre noi isi doreste pe cineva asemenea, asa cum sculptorul imaginandu-si iubita ideala o sculpteaza si ii da forma...numai ca Dumnezeu a dat omului si suflare de viata. scopul omului nu este de a da slava Domnului, ci este datoria sa de a-i da Acestuia marire si ascultare, asa cum copiii sunt datori fata de parinti, asa cum sunt datori ucenicii fata de maestrii. Sau putem sa numim recunostinta, iubire. E un amestec din toate acestea: respect, datorie, recunostinta, credinta si toate acestea purtand forma esenta a iubirii.
Cat despre semnele naturii- fenomenele naturii pot fi interpretate inca ca semne de la Creator, ca mesaje. Din nou, pentru cei care au ochi de vazut... ( imagineaza-ti cum un rasarit de soare iti poate aminti cat de minunat este Domnul si toata creatia Sa care mi-a lasat-o mie, cum o furtuna te poate face sa constientizezi cat de mica si neinsemnata si de slaba poate fi fiinta umana s.a.)
da, preotii cunosc "regulile jocului"- cu mentiunea: de cele mai multe ori. Sunt fiinte umane, care pot fi la fel de slabe ca oricare alta, insa au functie de simbol sau de mesager. Simbol al puterii si iubirii Lui Dumnezeu, mesager al Cuvantului Sau, pentru ca nu toata lumea aude, asculta si intelege Cuvantul Domnului.
Ideea de baza nu e sa rezisti tentatiilor, ci sa te lupti cu ele, si sa te descoperi pe tine, ca rezultat al creatiei divine, sa te vezi samanta buna, sa reajungi la suflarea Domnului, sa ii simti iubirea Lui aproape, in tine, sa iti regasesti esenta, esenta buna care se afla in fiecare dintre noi.
Partea cu minunile este pentru cei care iubesc senzationalul. Pentru aceia exista un anumit post de televiziune.
Dumnezeu are un discurs pentru fiecare epoca. Acum, invatatura sa se face prin Biserica.
Vreti sau nu vreti sa admiteti, discursul dumneavoastra, scepticismul si spiritul dumneavoastra critic- de altfel, fara esenta daca imi permiteti, si aceasta deoarece dumneavoastra aruncati numai samanta de cearta fara a fi adus vreun argument in sprijinul acuzatiilor pe care le faceti- sunt valori crestine pe care spiritul unei anumite epoci - undeva dupa Renastere- le-a transformat in valori laice impotriva unei Biserica care a avut un comportat "neetic" asa cum a declarat insusi, unul dintre reprezentantii sai. Cei care au promovat atitudinea pe care dumneavoastra incercati sa perfomati au fost oameni crescuti in medii religioase, in manastiri sau colegii iezuite- ca sa dam exemplu pe Descartes, dar, mai recent, pe fiul unui pios preot protestant, Nietzsche. Pacat ca unii nu citesc cartile sursa ale unor oameni ca cei mai recent mentionati, le scot din context cuvintele si se folosesc dupa bunul-plac, din plictis, poate.

referitor la Judecata de Apoi, iadul sau raiul e consecinta purtarii noastre pe pamant. Dumnezeu, ca orice judecator, nu face decat sa vegheze ca fiecare isi executa sentinta autoproclamata