pomenirea la psaltire

[costel]

Cand incepi sa calatoresti e firesc sa apara si oboseala, foamea, setea. Asa ca e bine sa ai la tine tot ce iti trebuie pentru a duce la bun sfarsit calatoria. Asa se intampla si cu rugaciunea. Atat timp cat nu te rogi, nu esti o persoana de luat in seama pentru diavol. Dar cu cat te rogi mai mult, cu atat va veni sa te ispiteasca mai mult pentru a te intoarce din drum. De aceea nu e de ajuns sa ne multumim cu faptul ca cineva se roaga pentru noi, ci sa depunem si noi efortul sa ne rugam - atat pentru noi, cat si pentru altii.

Nu citirea Psaltirii face rau, ci faptul ca de multe ori citim Psaltirea dar traim in continuare in pacat. Orice citire, orice rugaciune trebuie sa fie ca o dimineata pentru noi. Din pacate de multe ori pentru noi e o noapte, facem o rugaciune si ne punem pe "somn" - pe lenevire.