Mitropolitul Ucrainei acuza Biserica Ortodoxa Romana

[malmo]

Originile latine ale Moldovei se trag din perioada de ocupaţie romană a Daciei si litoralului Pontic pâna la Olbia (în zilele noastre România, Bulgaria si Ucraina de sud-vest pe care s-a format o nouă cultură prin romanizarea de către coloniştii romani a populaţiei locale).

După ce Imperiul Roman s-a retras de pe o parte din teritoriu, iar trupele sale au părăsit regiunea în 271 d.Hr., o multime de popoare migratoare au trecut prin această regiune, ca: hunii, goţii, slavii şi maghiarii.

În secolul XIII, Ungaria şi-a extins influenţa în această zonă şi a creat nişte fortificaţii în apropierea râului Trotuş (în România de azi) şi în zona Neamţului (Baia sau Můlda) din cauza deselor invazii tătare. În urma acţiunii voievodului Dragoş, venit din Maramureş, regiunea a intrat sub influenţa ungurească, până ce a venit Bogdan I în 1359- 1363, tot din Maramureş, şi i-a inlaturat pe urmaşii lui Dragoş.

Moldova în cea mai mare întindere a ei (sec. XV), era cuprinsă între: Munţii Carpaţi (hotarul cu Transilvania), Nistru (la nord şi est), Marea Neagră, Dunăre, Siret şi Milcov (hotarul cu Muntenia sau Ţara Rumânească de mai târziu). Pe vremea lui Bogdan I, Moldova nu depăşea ţinutul dintre râurile Moldova şi Siret.

Urmaşii săi şi-au întins stăpânirea mai ales spre sud şi est, astfel încât Roman I, se putea intitula „Domn de la munte până la mare”[3]. Alexandru cel Bun a stăpânit ţara întreagă, cu excepţia sudului Basarabiei de la Dunăre cu Chilia şi partea de dincolo de Trotuş, dar şi a Ţinutul Putnei, pe care le va lua Ştefan cel Mare de la regatul Ungar si Muntenia.

Sub Ştefan cel Mare, nepot al lui Alexandru cel Bun dar şi văr al lui Vlad Ţepeş din Muntenia, Moldova a ajuns la întinderea şi puterea ei maximă. Cel mai cunoscut domnitor moldovean, Ştefan cel Mare, împreună cu armata sa de boieri şi răzeşi a luptat împotriva invaziilor turceşti, Regatelor ungar si polonez, ca şi celor tătare.

Ştefan a luptat în 36 de bătălii majore, terminând doar două, nedecis (Ştefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit ţara cu pierderi foarte mari.

De altfel, în evul mediu, atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria ţară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare, şi pleca în pribegie).

La sfârşitul domniei sale, independenţa Moldovei era nesigură. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puţin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut şi a sărăcit.


În aceste condiţii, Moldova a căzut sub influenţa puterii otomane în 1512, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman şi mai apoi intervenţia în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităţilor otomane, Moldova a trebuit să sufere şi numeroase invazii turceşti, tătăreşti, şi ruseşti.

[malmo]

Draga hmiron ajung la concluzia ta si se confirma prin aceasta spusele Dr. Napoleon Savescu, care afirma ca:

Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi vine altcineva ii va scrie alte carti ii va da alta religie, alta cultura ii va inventa o alta istorie.

Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decit un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tirziu, va muri de moarte naturala.

Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramine undeva la etaj inferior al cunoasterii, numai citeva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent.

Formele vechi care cindva, au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functiile “noului popor” asa cum s-a intimplat cu noi.

[hmiron]

În prealabil postat de malmo

Draga hmiron ajung la concluzia ta si se confirma prin aceasta spusele Dr. Napoleon Savescu, care afirma ca:

Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi vine altcineva ii va scrie alte carti ii va da alta religie, alta cultura ii va inventa o alta istorie.

Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decit un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tirziu, va muri de moarte naturala.

Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramine undeva la etaj inferior al cunoasterii, numai citeva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent.

Formele vechi care cindva, au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functiile “noului popor” asa cum s-a intimplat cu noi.

Tu o spui ca si cum ar fi exclusiv un lucru rau, insa uita-te la orice limba: este un organism viu care se modifica constant, prin adaugiri, stergeri, schimonosiri ale pronuntiei, contacte cu culturi straine s.a.m.d. Limba creste si infloreste din cauza acestui proces evolutiv - noi modalitati de exprimare sunt descoperite de poeti dar si de oameni de rand. Peste sute de ani lingvistii se chinuie sa vina cu tot felul de teorii in ceea ce priveste originea unor cuvinte si nu reusesc de fiecare data.

Istoria, pana la urma, este si ea un organism viu, pentru ca oamenii o consemneaza. Evenimentele care au avut loc, au avut loc, in mod obiectiv, dar nu exista cronicar obiectiv. Pentru unii anumite evenimente sunt importante si, in consecinta, consemnate, pentru altii din contra. Exista mereu teorii alternative in istorie dar marele public are tendinta de a crede ca istoria care s-a predat in scoala e solida si de neclintit - uitand ca mereu se fac descoperiri arheologice care pot schimba ce e cunoscut.

De exemplu, seniorul Neagu Djuvara, marele istoric roman (cu un dar extraordinar al naratiunii) a publicat acum ceva timp o carte care venea cu o teorie fascinanta: ca romanii n-ar fi de fapt urmasii directi ai romanilor care au colonizat Dacia, ci niste slavi veniti de la sud de Dunare dar care au adoptat fara discutii limba latina vulgara. Teoria nu e chiar fantezista, pentru ca se bazeaza pe ceva, insa a creat mare valva la noi pentru ca multora li se pare o jignire cand cineva spune ca nu avem in noi sange latin. Aici a dus indoctrinarea comunista: un singur post de televiziune, o singura istorie oficiala.

Nu spune nimeni sa ne repezim si sa imbratisam teoria domnului Djuvara, dar o minte deschisa ar trebui sa pastram cu totii. Chiar si dumnealui recunoaste ca e foarte posibil sa se insele si ca abia peste doua, trei sute de ani se va dovedi daca a avut sau nu dreptate, insa spune ca si-a facut meseria de istoric, de om de stiinta. Si Neagu Djuvara nu e orice istoric, e un mare istoric, o personalitate marcanta. Daca as fi crestin m-as ruga la Dumnezeu sa-l tina in viata inca o suta de ani de acum inainte, pentru ca, in opinia mea, e o valoare vie de patrimoniu.

In scoala mi s-a spus ca Transilvania e de drept a noastra si am acceptat acest lucru fara sa-l contest. In mintea mea de copil credeam ca n-ar putea sa ma invete altceva decat adevarul adevarat. Apoi e de ajuns sa cresti cu ideile astea si sa stai de vorba cu cineva cu idei opuse - ai sa vezi ca are argumente la fel cum ai si tu, dar despre care n-ai auzit niciodata. Nu spun ca Transilvania nu e pamant romanesc, evident acum este parte din Romania, dar nimeni nu sta sa asculte argumentul celeilalte parti! Si uite asa se pierde adevarul, pentru ca nimeni nu e interesat de el.

[malmo]

Ocupatia tarista a Basarabiei a avut la baza; Tratatul de la Bucuresti din 1812, prin care imperiul ottoman ceda o parte a unei provincii care nu-I apartinea, deoarece, atunci când Moldova s-a supus suzeranitatii turce, Poarta acceptase sa respecte si integritatea teritoriala a tarii.

Puterea sovietica; dupa prabusirea Imperiului tarist a proclamat dreptul popoarelor din imperiu la autodeterminare.

Românii din Basarabia, ca urmare a hotarârii de independenta a Sfatului Tarii si în calitate de for supreme legislativ, au votat Unirea cu România. Statul ucrainean a surprins între guberniile sale Basarabia si a recunoscut Nistrul ca granita între România si statul ucrainean (26 iulie1919).
Rusia sovietica desi nu a recunoscut unirea României cu Basarabia, în calitate de stat succesor Imperiul tarist, a încheiat cu Turcia, în 1921, Tratatul prin care toate conventiile încheiate de fostele imperii între ele erau considerate “nule si abrogate”.

Prin urmare, statul sovietic a anulat Tratatul încheiat cu Poarta. Iar atunci când contra dreptului international URSS a dat ultimatumul României, pentru cedarea Basarabiei si a altor pãrti ale teritoriului românesc, URSS nu mai avea nici o alta justificare decât acapararea de teritorii straine.

Nordul Bucovinei nu a fost rapit ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, ci drept "despagubire" la asa-zisa "ocupatie romaneasca" a Basarabiei vreme de doua decenii si ceva, anexarea urmand sa dureze o perioada similara de timp. Numai ca marele vecin are probleme cu memoria, "uitand" de aceasta chestiune, la fel ca si cu Tezaurul. Iar acum, nu-i asa, Rusia se poate spala pe maini, caci nu mai are nimic de-a face cu teritoriile romanesti care azi sunt parte componenta a statului ucrainean.


Pe de alta parte, prevederile Tratatului de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947, care stabilea granita româno-sovietica pe baza unui acord sovieto-român inexistent, nu au avut nici o întemeiere juridica.

Desi Republica Moldova si-aproclamat independenta în urma desfiintarii URSS, teritoriile românesti, nordul Bucovinei,tinutul Herta si sudul Basarabiei,se afla în stapânirea Ucrainei, care astfel este beneficiarul câstigului expansionismului sovietic.

Asta e istoria adevarata si nu dupa cum o fabrica interesele altor popoare prietene!

[hmiron]

Da, dar actiunile URSS au avut la baza un pretext legislativ. Logica lor stricata nu a mai parut atat de stricata dupa cateva generatii, pentru ca li s-a spus de mici, din scoala, ca dreptatea este de partea lor.

Intocmai cum 50 de ani de comunism aproape ca ne-au transformat istoria intr-o parada de mari domnitori care de fapt au contat foarte putin pe harta Europei.

Nu spun ca rusii sau ungurii au dreptate, dar daca-i intrebi vor veni si ei cu teorii aparent la fel de solide care sa le sustina punctul de vedere. Si nu de putine ori diferenta hotaratoare e vreun eveniment despre care nu se stiu prea multe si care a fost interpretat de fiecare in interes propriu.

Toate statele deformeaza istoria, noi nu suntem exceptia.