Oastea Domnului

[teatru-copii]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Oastea Domnului este o mişcarea din cadrul Bisericii ortodoxe romane, care a luat fiinţă în anul 1923, la iniţiativa Preotului Iosif Trifa.
După definiţia pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.
După 1948 mişcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Medalia Oastei Domnului


În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie şi tipografie proprie. Aici se tipăreşte, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.
Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frăţesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanţi ai zonelor.
Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar şi dincolo de graniţele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază aşa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mişcare fac parte şi numeroşi clerici.
Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frăţeşti, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învăţătură şi de mărturisire duhovnicească, cateheze şi activităţi pentru copii şi tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, aşezăminte sociale şi umanitare.
Pr. Ioan Bria, reputat profesor şi teolog, cunoscând şi apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.
"Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii.
Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata fiinţa, regulile existente ale Bisericii..." - fragment din Moţiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament şi hotărîre în legătură cu poziţia şi rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

O.D. a aparut ca reactie a libertinajului, alcoolismului, hulei, care au luat amploare dupa primul razboi si Marea Unire. Este fondata de un preot - Iosif Trifa - la chemarea mitropolitului Nicolae Balan al Ardealului- chemarea la lupta pentru Hristos si pentru Evanghelie. Apare ca un brat ajutator al bisericii, care sa patrunda adanc in popor pentru "Vestirea si aflarea lui Iisus".

In plan civil si politic, se constituie cu acelasi scop, miscare paralela - Miscarea Legionara.

Contextul istoric, politic, produce conflict intre BOR si OD.

Ce se intampla acum?

Ca in orice organizatie, duhul rau produce "aripi". Acolo unde exista preoti, in general se tin in frau, dar unde nu sunt preoti sunt devieri de la dogma bisericeasca si ortodoxa.
Fratele a evitat sa spuna un lucru pe care eu consider ca nu trebuie ocolit.

E vorba de fractiunea de la Oradea, grupata in jurul revistei "Oastea Domnului". Aceasta grupare are ca centru de greutate cateva familii apropiate ultimului conducator in vremuri de prigoana, care au si mostenit o parte a tezaurului manuscriptic - poetul Traian Dorz - considerat de multi cel mai mare poet al bisericii neamului - un al doilea poet national dupa Eminescu, nascut si trait la Beius, cu 17 ani in temnite.

Exista influente neoprotestante. Insa nu trebuie sa aruncam si pruncul odata cu albia. Aceste influente le gasim si printre credinciosii obisnuiti ai bisericii.

Sunt frati care nu realizaeza ca harul vorbirii e dat de Dumnezeu, nu ti-l insusesti singur, asa ca se mai spun si prostii.

Mi-a fost dat sa vad la o adunare de Buna Vestire, ca nu s-a cantat nimic pentru Maica Domnului. Parerea mea e ca acolo unde nu sunt preoti, sunt turme fara pastori, si pot duce oriunde, in afara de rai.

Ar fi necesara o organizare mai temeinica. Biserica are nevoie de un voluntariat laic - aceasta ar fi principala menire dar si de mijlocitori. Insa numai cu preotii din parohii.

In privinta celor povestite cu parintele Cleopa, sigur unii ostasi se cred "mai sfinti decat sfintii" zicea parintele Sabau, cunoscut ostasilor. Ei nu pricep ca mai sus si mai sfant decat preotia, nu exista altceva. Ceea ce a initiat parintele Trifa ca "legamant"- adica marturisire a lui Hristos si lepadare de vicii (bautura, sudalma, desfranare), schimbarea vietii, cauta sa impuna preotilor - totalmente aiurea!


Dumnezeu lucreaza in aceasta miscare, mie cel putin mi-a aratat in mod expres acest lucru.
Iata cum:
Mi se cerea sa lucrez pentru Biserica, pentru Hristos si voiam sa fac acest lucru si nu stiam de unde sa incep, cum.
Aveam la cor o colega care ma invita la adunari. Am mers de 2-3 ori si ma invita sa mergem la o comemorare a poetului Traian Dorz. Din anumite motive, nu exista mijloc de transport, iar eu lucram la o firma de profil. Cu doua ore inainte de plecare am aflat acest lucru si am reusit sa comand pe numele meu un autobuz cu care am facut acea deplasare. Mi-am dat seama ca Dumnezeu imi arata ceva. Cel mai mult mi-au folosit piesele religioase care se prezinta la unele adunari. Cand mi s-a cerut de catre preoti si dascali sa fac piese pentru copii, am avut un punct de plecare.
Si se saluta frumos:
Slavit sa fie Domnul!