Tristetea se vindeca prin rugaciune.

[laraG]

...si aveti toti trei, cei de mai sus, multa drepate.Eu , ca una ce din mila Domnului am ajuns la 66 de ani va marturisesc din experienta multor ani de necazuri si tristeti ca numai prin rugaciune indelungata ,post, marturisire periodica urmata de impartasirea cu Sfintele Taine , am simtit lucrarea Sfantului Duh in suflet si bucuria de nedescris ce mi-a inundat toata fiinta.Grija mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare, data fiind viata plina de ispite, de tulburari, de nelinisti care vin asupra noastra cu sau fara voia noastra.Nadejdea in Bunul Dumnezeu, in Pronia Sa Divina asupra tuturor celor care doresc sa-L aiba aproape si chiar in inimi si in suflete.Doamne, ajuta-ne!

[costel]

Sfintii Parinti marturisesc ca nu trebuie sa fim tristi atunci cand suntem vorbiti de rau, ci atunci cand vorbim pe cineva de rau. Iar ca sa vorbim nepatimas, e nevoie de rugaciune. Asa ca bine s-a spus ca rugaciunea vindeca tristetea.

[Bautar]

-Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, în care îi spui cele mai ascunse tristeţi sau cele mai strălucitoare bucurii, în care te plângi Lui pentru o nedreptate sau te rogi ca cei dragi să fie feriţi de orice primejdii; în rugăciune îi spui de cine ţi-e dor şi chemi ajutorul îngerilor pentru cei aflaţi în impas. Lui îi spui toate grijile tale, toate dorinţele şi speranţele, Lui îi vorbeşti ca unui părinte drag şi Atotputernic, ca celui mai bun prieten. Ca un copil care, întorcându-se de la grădiniţă, spune dintr-o răsuflare tot ce a făcut în ziua aceea, tot astfel vino ca un copil în faţa Tatălui Ceresc şi, după ce spui rugăciunea Tatăl Nostru, continuă să vorbeşti cu El, povestindu-i despre tine, cerându-i ajutorul, protecţia şi rugându-L să te înveţe cum să te rogi cu adevărat. Când te rogi şi vorbeşti cu El, nu te mai gândi la nimic altceva, ca şi cum atunci exişti pe lume, doar tu şi Dumnezeu. Fii convins până în adâncul fiinţei tale că El ascultă fiecare rugăciune şi te iubeşte nespus de mult.
-Roagă-te cu adevărat şi cu stăruinţă. Dumnezeu revarsă harul şi pacea unei fericiri cereşti peste sufletul şi peste viaţa celor care se roagă. Rugăciunea nu este o teorie, ci viaţă practică, aducătoare de nesfârşită bucurie, în care ne asemănăm îngerilor şi sfinţilor

[Bautar]

"Daca tu faci un pas catre Dumnezeu ,El face zece catre tine"
NADEJDEA MEA ESTE TATAL,
SCAPAREA MEA ESTE FIUL,
ACOPERAMANTUL MEU DUHUL SFANT
TREIME SFANTA MARIRE TIE.
AMIN.

[icamilin]

În prealabil postat de Bautar

"Daca tu faci un pas catre Dumnezeu ,El face zece catre tine"
NADEJDEA MEA ESTE TATAL,
SCAPAREA MEA ESTE FIUL,
ACOPERAMANTUL MEU DUHUL SFANT
TREIME SFANTA MARIRE TIE.
AMIN.

O discutie intre Sfantul Macarie si Inger:

" Ma rog Sfinte Ingere, spune-mi si aceasta: care rugaciune este mai primita la Dumnezeu? "
Ingerul i-a raspuns: " De va fi carturar, sa citeasca psalmii imparatului-Proroc David, cu atentie, ca si cu mintea sa priceapa si sa inteleaga: iar care va fi nestiutor de carte, neputand citi, sa aiba in gura, pururea aceste cuvinte, adica : " Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul ( pacatoasa )".......

Multi carturari au lasat alte invataturi si numai pe aceasta au rostit-o si s-au mantuit.
Aceasta rugaciune, ori care vor vrea de o vor zice in duh si adevar, cu toata inima, se vor mantui.

[Bautar]

Aveti dreptate icamilin.Eu am citit toate cartile Parintelui Cleopa ,in care apare aceasta rugaciune zisa de d-voastra.Si nu ezit niciodata sa o rostesc si sa ma rog.
Multumesc!
Intotdeauna si daca iti faci Sfanta Cruce si sa zici Doamne ajutama ,daca ii spusa din inima are ajutor din partea lui Bunul Dumnezeu.Si cand ma rog la Maica Sfanta :"Maicuta Sfanta pazeste-ma sub acoperamantul tau."
Amin.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Bautar

"Daca tu faci un pas catre Dumnezeu ,El face zece catre tine"
NADEJDEA MEA ESTE TATAL,
SCAPAREA MEA ESTE FIUL,
ACOPERAMANTUL MEU DUHUL SFANT
TREIME SFANTA MARIRE TIE.
AMIN.

Aşa este ! Trebuie să înţelegem că Dumnezeu acţionează asupra lumii în funcţie de fapta noastră, El răspunde la căutarea omului, nu încalcă libertatea creaţie. Ai spus foarte bine, un pas al nostru va avea răsplată înzecită şi va primi ajutorul de care avem toţi nevoie. Lucrarea lui Dumnezeu corectează şi avertizează, îndeamnă , dar niciodată nu forţează. Dar, atunci când omul doreşte mult să se schimbe, dar simte că nu poate face nimib prin propriile puteri, Dumnezeu intervine. Te rog să citeşti Romani 11 , 13-24 şi mai ales să desluşeşti cu atenţie versetele 23 şi 24 unde avem poate cea mai profundă descriere a efectelor pocăinţei. Nu dau eu citatul aici, pentru că , iertare, simt o mare lenevire a multora de a mai deschide Sf. Scriptură. Deci în omul care doreşte schimbarea, Dumnezeu poate corecta şi naturalul, cultivat într-o anumită direcţie . Nimeni nu altoieşte într un măslin bun ramuri sălbatice. Ar fi lipsit de sens !

[cristiboss56]

Iată ce scrie un copil, un copil obişnuit ce -n ochii lui nu vei vedea tristeţea niciodată. De ce ? Pentru că realmente Hristos este cel mai bun prieten al ei, al ei pentru că o cheamă Anca. Iată deci : " Este Prietenul Care văzându-te întristat îţi întinde mâna şi te invită la bucuria Sa. / Este Doctorul Care văzându-te orb îţi redă vederea, / Este Milostivul Care văzându-te sărac îţi dăruieşte avuţia Sa. / Este Mirele Care văzându-ţi goliciunea te îmbracă cu haina de nuntă. / Este Iubitul Care pentru a-şi recâştiga a Sa fecioară se pogoară în mizeria şi în focul cel veşnic. / Este Calea celor rătăciţi / Este Flacăra ce mistuie piepturile celor ce-l iubes."

În prealabil postat de laraG

...si aveti toti trei, cei de mai sus, multa drepate.Eu , ca una ce din mila Domnului am ajuns la 66 de ani va marturisesc din experienta multor ani de necazuri si tristeti ca numai prin rugaciune indelungata ,post, marturisire periodica urmata de impartasirea cu Sfintele Taine , am simtit lucrarea Sfantului Duh in suflet si bucuria de nedescris ce mi-a inundat toata fiinta.Grija mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare, data fiind viata plina de ispite, de tulburari, de nelinisti care vin asupra noastra cu sau fara voia noastra.Nadejdea in Bunul Dumnezeu, in Pronia Sa Divina asupra tuturor celor care doresc sa-L aiba aproape si chiar in inimi si in suflete.Doamne, ajuta-ne!

Ati rostit in cele scrise de dvs una dintre cele mai MARI si GRELE de indeplinit si...la fel de ADEVARATA si-anume:...''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Bucurie de nedescris am trait si eu si nu o data ci de 4 ori,si intotdeauna am ales drumul campului/naturii pe care am umblat singur,in timp ce toata fiinta mea era inundata de acea bucurie.Nu a fost o cauza sau altceva...pur si simplu ea a ''venit'' de nicaieri,din senin si nu am/exista cuvinte de a o descrie,stiu insa ca nu a venit ca urmare a gindurilor (cind am ginduri,acestea sint orientate spre Dumnezeu si spre cum pot sa implinesc ) dar stiu un lucru si-anume ca...am pierdut acea bucurie imensa ca urmare a gindurilor ''care o fi cauza''
..de 4 ori a fost,de 4 ori am cautat o cauza,de 4 ori a disparut...de aceia sint total de aceasta parere :..''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Si sincer sa fiu,va invidiez pentru ce 66 de ani ai dvs caci eu,pina la acea virsta,pe calea aceasta,intuiesc o multime de pericole care trag de mine sa parasesc DRUMUL.
Amin.

[laraG]

În prealabil postat de archanghel

Ati rostit in cele scrise de dvs una dintre cele mai MARI si GRELE de indeplinit si...la fel de ADEVARATA si-anume:...''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Bucurie de nedescris am trait si eu si nu o data ci de 4 ori,si intotdeauna am ales drumul campului/naturii pe care am umblat singur,in timp ce toata fiinta mea era inundata de acea bucurie.Nu a fost o cauza sau altceva...pur si simplu ea a ''venit'' de nicaieri,din senin si nu am/exista cuvinte de a o descrie,stiu insa ca nu a venit ca urmare a gindurilor (cind am ginduri,acestea sint orientate spre Dumnezeu si spre cum pot sa implinesc ) dar stiu un lucru si-anume ca...am pierdut acea bucurie imensa ca urmare a gindurilor ''care o fi cauza''
..de 4 ori a fost,de 4 ori am cautat o cauza,de 4 ori a disparut...de aceia sint total de aceasta parere :..''grije mare trebuie insa sa avem pentru a ne pastra in aceasta stare''
Si sincer sa fiu,va invidiez pentru ce 66 de ani ai dvs caci eu,pina la acea virsta,pe calea aceasta,intuiesc o multime de pericole care trag de mine sa parasesc DRUMUL.
Amin.

Drumul , draga frate,a fost anevoios si foarte lung , as putea spune ca masurat in timp, a durat chiar o jumatate de veac. In ceea ce priveste gandurile , se cade a cugeta asupra fortei inimaginabile a gandului , tocmai ca prin gand suntem buni sau dimpotriva.E de ajuns un singur gand rau si omul socotit intotdeauna bun, devine prin acel gand, RAU;dupa cum la fel , un singur gand bun poate salva un om de la un mare necaz..Citez din memorie ce spunea un parinte:gandurile noastre sunt ca o turma de oi pazite de minte.Daca unul din aceste ganduri rataceste, sa se stie ca o fiara salbatica vrea sa-l piarda.Ce ar trebui sa facem noi?Sa-I urmam si aici Domnului Iisus Hristos, Pastorul cel Bun, anume: sa lasam cele nouazecisi noua de ganduri ca pe niste oi cuminti si sa alergam dupa gandul (oaia)ratacit sa-l scoatem din coltii fiarei , adica de la drumul pierzarii si sa-l readucem la turma , la celelalte ganduri bune si sa-l pazim si sa-l hranim la pasunea aleasa a Sfintelor Scripturi, a scrierilor si invataturilor Sfintilor Parinti si a Bisericii noastre ortodoxe.Tristetea vine si de la aceste ganduri ratacite.Doamne, ajuta-ne sa-Ti urmam Tie!