Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[Raluca06]

În prealabil postat de onyx235

Raluca draga, si eu am avut cam aceeasi poveste ca si tine...aproximativ.. Duhovnicul meu, imi recomanda rabdare...multa rugaciune, si post...Ultima data cand am fost la el, mi-a dat binecuvantare sa citesc Psaltirea...mi-a zis ca e cea mai puternica rugaciune. Bineinteles, insotita de post, curatenie duhovniceasca si trupeasca. Cate 3 catisme, si dc se poate, sa o citesc noaptea intre 3-4...

Eu zic sa iti cauti duhovnicul. Nu cauta raspunsuri in oameni, te vor bulversa si mai rau.

Doamne ajuta!

Da cred ca ai dreptate, oamenii te bulverseaza. Incerc sa am rabdare, desi pentru mine asta e o virtute pe care mi-am dorit-o tot timpul si n-am avut-o niciodata. Sper ca si la tine ca si la mine lucrurile vor lua calea cea dreapta, oricare ar fi aia. Pentru prima data de cand ma stiu, ma sperie viitorul, dar sper totusi ca o sa fie bine.
Multumesc :)

[onyx235]

ohoo, stai linistita...Pt mine pana acum, nu exista cuvantul rabdare. Te inteleg perfect. Poate d-astea ni se si intampla astea, sa invatam sa avem rabdare.

Rugaciune multa catre Maica. Si eu, una iti mai recomand Sf Nectarie, pe mine ma intarit ff mult.

[glykys]

Raluca, sa te intareasca Dumnezeu si o sa fie bine! Eu cred ca ar mai trebui sa incerci o data sa mergi la parintele acela, sa te spovedesti si sa ii explici situatia in cadrul spovedaniei. Cred ca ai indurat destule pana acum ca sa te afecteze o eventuala atitudine negativa din partea lui. Ai curaj, roaga-te la Dumnezeu să te lumineze si pe tine, si pe el, si pe prietenul tau si sa dobandim cu totii sfanta rabdare...

[cristina2012]

Raluca, eu inteleg ca acel calugar te-a alungat. Daca voi voiati sa va spovediti, iar el v-a zis "plecati din fata mea" cam ce s-ar putea intelge de aici? Pe de alta parte, a zis plecati din fata mea desfranatilor", poate desfraul era motivul alungarii, ca nu prea avea ce sa faca cu voi daca va spovedeati de ceva ce oricum era in practica... Poate lipsa desfraului l-ar indupleca. Mi-e greu sa cred ca un duhovnic alunga pe cineva care vrea sa se lepede de un pacat. Spovada presupune regretul si dorinta sincera de a nu mai repeta pacatul. Daca acesta crezi si tu ca este motivul, gandeste-te bine, schimba-ti tu atitudinea si reintoarce-te la parinte.
Eu una as merge totusi din nou la el, macar sa fiu sigura ca m-a alungat si sa ma pot duce cu inima impacata la alt duhovnic. Stiind cam ce se poate intampla, nu o sa iti mai fie la fel de greu. Mai rau decat sa auzi cuvinte dure nu are ce ti se intampla, dar vei fi cu inima impacata.

[Raluca06]

Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.

S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Raluca06

Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.

S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?

Felicitari pentru examenele trecute cu bine! Inseamna ca esti o femeie puternica si ca te vei vindeca de aceste sentimente in timp.
Nu cred ca faci bine recurgand la comparatii intre tine si Ea...
Poate ca intr-adevar ceva i-a dat de gandit ca nu sunteti potriviti si ca ar face bine daca ar iesi din viata ta...

Eu una nu sunt de acord cu sacrificiul pentru omul iubit, mai ales ca nu sunteti nici casatoriti, nu exista promisiuni intre voi ( sau mai bine zis au fost anulate in contextul actual) si nici nu se stie ce va fi. Cred ca nu iti dai seama ca nu se merita de fapt sa te sacrifici pentru cinvea care te-a inlocuit deja...si nici un om indragostit nu face asa ceva. Incearca sa nu iti pierzi demnitatea, si sa analizezi situatia la rece...exista 2 oameni care te compatimesc pentru faptul ca nu intelegi ca au luat o decizie.

Asta e parerea mea....si la modul cum sunt eu nici daca murea inima in mine nu as mai fi vrut nici intr-o mie de ani sa mai accept un om care m-a inlocuit cu altcineva...mie imi este clar ca aici intervine si demnitatea de care nu trebuie sa uitam orice ar fi. Sper sa poti reusi sa faci eforturi mai mari in a te detasa de aceste ganduri si cu siguranta iti va fi tie mai bine in primul rand pentru ca vei lasa viata sa isi urmeze cursul ei.

Doamne ajuta!

[Raluca06]

DA, nici eu nu uitam la un moment dat de mandrie. De data asta, am trecut peste mine! Nu ma intreba de ce, pentru ca in mod logic nu as fi facut asta pentru nimeni. Uite ca am facut-o.. si culmea persist in ea. Cum inlocuiesc sentimentul ca il vreau inapoi? Cum trec peste? Cum fac ca zilele mele sa fie mai bune si sa ma bucur de ele? Am inceput sa ma implic in orice, numai ca sa treaca timpul, dar la orice moment liber am un gol in suflet imens. Si din nou durerea revine si durerea creste cand stiu ca el e cu altcineva.
Daca as fi facut un sacrificiu, nu l-as fi facut numai pt el, l-as fi facut cu cap si in asa fel incat sa ne afecteze pe amandoi cat mai putin posibil.

Atat de mult m-a dat toata chestia asta peste cap incat nu stiu cine mai sunt eu.

[anna21]

În prealabil postat de Raluca06

Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.

S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?

Raluca, ma doare ceea ce scrii.
Nu sunt in locul tau, nu avem aceeasi experienta de viata, dar poate te ajuta ceea ce as putea spune (am o idee despre cum te simti).
Cred ca gresesti cand spui despre el ca era asa si pe dincolo. Nu poti cunoaste un om deplin nici dupa multi ani. Eu eram impreuna cu un barbat de aproape 6 ani, eram convinsa ca este intruchiparea perfectiunii, aveam incredere orbeasca in el, pana cand (eu fiind ocupata cu examenele de licenta) el a invitat alta femeie in oras. Pana atunci eu am crezut ca nu se uita nici in dreapta, nici in stanga... cu asta m-a facut knock-out pentru ca pana azi nu am inteles de ce a facut asta. (Eu l-am iertat, adica am ignorat ceea ce era clar un avertisment si m-am casatorit cu el dupa o vreme... asta asa, sa stii restul povestii.)

Eu invat foarte greu sa spun "faca-se voia Ta!". Foarte greu imi vine, parca ma rup in doua cand eu cer asta, dar crede-ma ca este cel mai bun lucru de cerut in rugaciune.

Metanoia a scris f bine, parerea mea, barbatii nu cauta femei "cuminti", ci femei care le scapa printre degete, femei "interesante". Nu cere sa se intoarca la tine, nu ai habar cat vei suferi daca nu te iubeste cu adevarat. Fa un exercitiu de imaginatie si gandeste cum ar fi sa traiesti cu un om care nu te iubeste: va fi plin de frustrari si resentimente, se va ascunde de tine, iti va face reprosuri neintemeiate.. si va cauta "intelegere" in alta parte.
Tu spui ca te iubeste? Atunci ce cauta in casa alteia? Chiar daca nu ar fi vrut sa fie cu colega lui.. ceea ce a facut (s-a mutat la ea) dovedeste lipsa de demnitate.

Nu stiu daca acest sfat ti se potriveste, dar as spune sa-ti asumi durerea (nu sa fugi de ea, ca oricum nu ai cum), sa o accepti ca-ti este data cu un scop, iar in timp va trece.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Metanoia a scris f bine, parerea mea, barbatii nu cauta femei "cuminti", ci femei care le scapa printre degete, femei "interesante".

Pai chiar spune foarte bine...si care-i problema aici???.... nu poti fi cuminte, interesanta si care scapa barbatilor printre degete????

Problema intervine in momentul in care o femeie se incapataneaza si se tine cu dintii de genul de barbat care vrea femei" interesante"...pentru ca e clar ca acel om e inca in cautarea unui ideal. Nu inseamna nicidecum ca toti barbatii sunt neseriosi pentru ca sunt atrasi de femei " interesante" ci chiar faptul ca nu au langa ei femeia care sa le capteze atentia integral...si nimeni in lumea asta nu poate sugera ca trebuie sa faci eforturi sa stai langa o persoana care " nu iti spune prea multe".

O femeie care nu e interesanta, inseamna automat ca are un caracter slab, nu stie ce vrea, devine umbra barbatului de care se indragosteste, se poarta prosteste desi vede si simte ca nu e foarte atras de ea, face sacrificii nebanuite in numele iubirii, suporta multe, trece cu vederea multe si sta langa un tip sperand ca se va schimba desi nici un om nu ar trebui sa se schimbe pentru altcineva...iar asta nu inseamna decat ca unii nu au cum sa fie atrasi de genul de persoane care nu au principii clare de viata si de asemenea nici demnitate