Si cand simti ca nu mai poti...

[speranta]

si eu imi plang de mila...si am plans si probabil imi voi mai plange...dar am scos tot din mine ca pacate la spovedanie...cum ma simt acum?...in voia lui Dumnezeu sunt linistita... viata e o adevarata lupta si chiar de sunt femeie si neputincioasa, ma imbarbatez crezand ca adevarata viata nu va fi aici ...cele 10 porunci sa le respectam,e adevarat ca e greu cand esti tanar dar trebuie sa reusim...ca sa ajungem in Rai cu totii...
sa nu crezi ca Dumnezeu te-a uitat, El te iubeste...e singurul Tata ocrotitor, numai ca noi trebuie sa fim ascultatori de ceea ce ne spune El in constiinta noastra...El vrea sa infruntam necazul cu inima curata, fara "hasis"si fara pacat trupesc, doar atunci cand e binecuvantat de El...o sa fie greu sa te opresti din ceea ce ai facut pana acum ,dar Dumnezeu iti stie toata putinta ta si va fi multumit de cat vei putea face tu ptr El, chiar de pasii vor fi mici.
Dumnezeu sa te ajute sa fii tu insuti asa cum ai vrea sa fii....

[beliver]

Cred ca in primul rand ar fi bine sa mergi sa stai cateva zile intr-o manastire,sa participi la Sfanta Liturghie,si la rugaciuni.Apoi sa vorbesti cu preotul sa te ajute sa iesi din starea sufleteasca pe care o ai.Trebuie sa-ti doresti cu adevarat sa te apropii de Dumnezeu,si sa asculti tot ce ti se spune si sa urmezi intocmai chiar daca tu nu intelegi la inceput totul.Pentru ca tu nu numai pe tine trebuie sa te salvezi ci si pe ai tai,pentru care trebuie sa te rogi,sa tii post,dar in primul rand sa-i ierti.Este un drum lung si anevoios,dar la capatul lui te asteapta nimeni altul decat Dumnezeu,El este Cel care ti-a dat gand sa te ridici si El este Cel care o sa te ajute sa te ridici,trebuie doar sa vrei cu adevarat.Nu este usor dar merita efortul,iar cand o sa simti iubirea Lui o sa stii ca a meritat,nu se compara cu nici un alt sentiment.Vorbeste cu mama sa se spovedeasca si ea si incet cu rabdare in timp sa faceti sfestanie in casa.
Apoi o sa vedeti minuni petrecandu-se in viata voastra,adica lucruri bune la care nu v-ati asteptat dar pe care le-ati dorit.Vreu sa stii ca s-ar putea sa se afle despre pacatele tale,dar nici asta sa nu te descurajeze,pentru ca nu este important daca sunt spovedite,cel mai important este sa te curatesti de ele si sa nu le mai repeti.Dumnezeu sa-ti lumineze mintea,sa-ti curateasca trupul,sa-ti intareasca voia si sa-ti sfinteasca sufletul.

[sergiu]

Foarte trist ce descrii tu...

Eu vad doua solutii posibile, ambele nu sunt ceva laudabil dpdv crestinesc:

1) Fugi cat poti de acea casa si acel loc! De dorit la sute sau mii de km departare. Nu exista solutie pozitiva din ce descrii tu. Este o solutie lasha dar eu o vad ca ceva totusi valabil. Salveaza-te! Nu ai de ce sa platesti tu greselile mamei tale. Si asa ai platit mult. Daca te iubeste ar trebui sa te lase sa pleci chiar ea. Viata ei oricum e terminata, unicul lucru bun pt ea ar fi sa se roage si sa se pregateasca pentru intalnirea cu Dumnezeu.
Pentru tine - cu ajutorul unui preot bun, cu ajutorul rugaciunilor, postului, unui cerc de prieteni, eventual colegi de facultate poate ai putea sa-ti vindeci incet-incet sufletul si sa revii la o viata normala, cu minime bucurii.
2) Cealalta solutie vine in combinatie cu prima. Internati-l pe tatal tau la un spital de psihiatrie pentru urmatoarele motive: primul - sansa este mare ca o va omora pe maica-ta, doi - are oricum nevoie de ajutor inclusiv pt a-l spala si a avea o viata cat de cat normala, trei - vei putea pleca linistit lasand-o pe maica-ta sa se vindece poate si ea si sa se reculeaga in singuratate si liniste.

Referitor la sfestanie, nu cred ca pentru preotul care vine conteaza prea tare ca casa voastra nu arata bine si poate miroase urat acolo. Mai mult, daca-i povestesti un pic despre situatia ta, s-ar putea sa vina chiar cu si mai multa ravna pt ca intelege ca acolo e boala sufleteasca, durere.
La situatia in care te afli prea multe mandrii, rusini etc nu-si au loc.
Si in joc e viata ta, salveaza-te cat mai poti.
Si in primul rand incearca sa te rogi mult si sa ceri de la Dumnezeu un raspuns la aceste probleme ale tale. Doamne ajuta!

[Traditie1]

Impresionantă povestea ta. Cred că va veni și pentru tine momentul fericirii, dacă nu pe lumea asta pe lumea cealaltă, unde Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.

M-a mișcat și dorința ta de a deveni hetero și a-ți întemeia o familie. Nu știu ce sfat să-ți dau, poate că nu vei simți multă vreme atracție față de femei dar ceea ce poți să faci e să te comporți ca și cum ai fi hetero.


Toate cele bune!

[vasilik]

Scriu aici pentru ca singura speranta care mi-a ramas este Dumnezeu impreuna cu Sfintii Lui! Imi iubesc parintii foarte mult de aceea am incercat sa nu ii supar niciodata si sa ii fac sa se simta mandra de mine. Bunicii din partea mamei a fost o a doua pereche de parinti pe care mi i-a dat Dumnezeu in vremea copilariei mele care a fost cea mai frumoasa parte a vietii mele si dupa care acum tanjesc. Nu prea am fost o eleva buna la scoala, toate temele care le aveam de facut pe adoua zi le rezolvam in 2 ora inclusiv teoria pe care o aveam de invatat. La varsta de 14 ani, bunicii mei s-au stins din viata iar singura dorinta a lor a fost ca eu sa invat si sa urmez o facultate si conform spuselor bunicului sa ajung o "mare directoare". Si uitati-ma, m-am zbatut in viata si am reusit sa dau la o facultate, sa o termin dar...............ESEC TOTAL!!!! Vinerea trecuta am primit vestea ca nu imi pot sustine examenul de licenta din cauza unui examen la care nu am obtinut o nota minima de trecere. Am vazut negru in fata ochilor si am simtit in acel moment ca Dumnezeu m-a parasit, avand in vedere cat m-am chinuit in realizarea lucrarii de licenta (Valentina-membra acestui forum stie cat m-am chinuit si nu vreau decat sa ii multumesc din tot sufletul ca mi-a fost alaturi si m-a ajutat) iar cand am finalizat-o....surpriza... trebuie sa astept anul urmator pentru a o putea sustine. Nu am fost o studenta stralucita dar mi-a placut sa invat astfel incat sa nu mi se reproseze ca am trecut prin facultate "ca gasca prin apa". Parintii mei au fost foarte mandrii de mine cand am venit acasa si le-am spus ca am terminat de lucrat la licenta iar profesorul indrumator mi-a spus ca este buna, numai ca ieri le-am spus ca nu o mai pot sustine anul acesta. Si acum imi vin in minte cuvintele mamei care au sunat cam asa: "Cum Vasilica sa nu o mai poti da? Si cat m-am zbatut ca sa faci o facultate si acum la urma .....trebuie sa mai astepti un an!!!!!". In acel moment simteam ca am omorat un om, stiind cate sacrificii financiare a facut mama mea astfel incat sa reusesc sa platesc taxele de scolarizare. Rusinea pe care o am fata de tatal meu este si mai mare avand in vedere faptul ca se trezea la ora 4.30 dimineata si pleca la servici si se intorcea seara la ora 19.00 doar ca sa castige un ban in plus pentru ca mie sa nu imi lipseasca nimic pe perioada facultatii. In momentul de fata ma simt ca un parazit, ca un obiect care ocup locul degeaba in aceasta viata. Poate exagerez dar o parte din mine s-a rupt. Ultimul semestru din perioada facultatii l-am dedicat special realizarii licentei si ca sa demonstrez ca nu va mint o sa va spun un singur lucru: atat de mult m-am dedicat realizarii acestei lucrari si atat de mult m-a afectat neputinta sustinerii ei incat aseara cand m-am asezat in pat ca sa ma uit la un film nu stiam care este "procesul tehnologic" pentru a viziona acel film si anume, uitasem ca eu ca sa inteleg acel film trebuie sa ii citesc si subtitrarea. Ma simteam si ma simt ca o intrusa in continuare si efectiv imi este scarba de mine pentru ca nu am fost in stare sa termin o facultate. Ma simt uitata de toata lumea si de Dumnezeu inclusiv, dar e si normal sa ma uite la cat de multe rele fac si la cat de pacatoasa sunt. Un sfat din partea dumneavoastra ar fi binevenit deoarece acesta m-ar putea ajuta sa ma ridic din prapastia in care ma aflu. Mi-e jena sa ma rog si lui Dumnezeu, imi este rusine de mine, mi-e frica ca El nu o sa ma asculte in continuare deoarece nu merit ajutorul Lui. As vrea sa am puterea sa consider acest necaz ca o incercare din partea Lui. Oare asa sa fie? Voi ce parere aveti?

[sia]

Fata draga , capul sus - ochii si inima spre cer !

Ai 25 de ani ...atat de tanara si crezi ca amanarea licentei este un capat de tara ? nicidecum ! Iti inteleg amaraciunea dar , asta e .

Multumeste Domnului ca esti sanatoasa , ca ai o familie care te-a sustinut si ..mergi mai departe. Nu-ti spun vorbe goale ,
sunt mama , am puiul cel mare de 29 de ani , peste trei luni voi fi bunica asa ca , stiu ,, multe ,, ca sunt batrana !!
Si de-ai fi fata mea , tot asa ti-as spune .
Nu poti sa-ti dai licenta -Doamne ajuta ! - asta-i necaz ? nimica toata !

Incercarile vietii vin si trec si noi , cu credinta si speranta in ajutorul lui Dumnezeu , trebuie sa le facem fata.
Vei lua acel examen , intre timp cauti de lucru ca doar nu o sa stai acasa si la anul cand va fi vremea , dai licenta !
vezi ce simplu e...
de maine , cauti ceva de lucru ... sa nu te mai simti ,,parazit ,, ( ce cuvant urat ! )
Trebuie sa gasesti ceva ! si , mai vb dupa aceea .
Pana atunci , toate bune si ... peste un an ,,necazul ,, asta o sa-ti para un ..ne vei spune tu , ce .

Doamne -ajuta!

P.s. ai citit ce-a scris cer_indurare ? acolo necaz , mare de tot ..si nici acolo ! Totul are o rezolvare ..

[vasilik]

În prealabil postat de sia

Fata draga , capul sus - ochii si inima spre cer !

Ai 25 de ani ...atat de tanara si crezi ca amanarea licentei este un capat de tara ? nicidecum ! Iti inteleg amaraciunea dar , asta e .

Multumeste Domnului ca esti sanatoasa , ca ai o familie care te-a sustinut si ..mergi mai departe. Nu-ti spun vorbe goale ,
sunt mama , am puiul cel mare de 29 de ani , peste trei luni voi fi bunica asa ca , stiu ,, multe ,, ca sunt batrana !!
Si de-ai fi fata mea , tot asa ti-as spune .
Nu poti sa-ti dai licenta -Doamne ajuta ! - asta-i necaz ? nimica toata !

Incercarile vietii vin si trec si noi , cu credinta si speranta in ajutorul lui Dumnezeu , trebuie sa le facem fata.
Vei lua acel examen , intre timp cauti de lucru ca doar nu o sa stai acasa si la anul cand va fi vremea , dai licenta !
vezi ce simplu e...
de maine , cauti ceva de lucru ... sa nu te mai simti ,,parazit ,, ( ce cuvant urat ! )
Trebuie sa gasesti ceva ! si , mai vb dupa aceea .
Pana atunci , toate bune si ... peste un an ,,necazul ,, asta o sa-ti para un ..ne vei spune tu , ce .

Doamne -ajuta!

P.s. ai citit ce-a scris cer_indurare ? acolo necaz , mare de tot ..si nici acolo ! Totul are o rezolvare ..

Va multumesc din tot sufletul pentru incurajari!!!!!!!! Este singurul lucru de care am nevoie acum si de putere de la Dumnezeu ca sa ma ridic. Dumnezeu sa va dea sanatate.

[Andreea25cb]

Cand simti ca nu mai poti, la mine de intampla la celmult 3 zile.Acelasi prbl,serviciu stabil-da,putini bani, f putini, datorii la scoala, incapacitatea de a simti gandurile optimiste cum ma inunda, comparatia permanenta cu altii, incapacitatea de a avea rel.interumane sanatoase, cred in oricine,,sunt dezamagita si urasc apoi pe cei in care au crezut.
Gandesc ok, 2-3 zile apoi ma gandesc de ce cred ca ar putea fi bine daca sunt aceiasi de ieri?
Ce am eu sa mi s schimbe viata?Pana acum nu am avut noroc si ce am vrut f rar s-a intamplat, de ce as crede ca se poate acum.
Cand simt ca vreau s cedez, ca nu am pentru ce sa mai lupt sau mai bine zis ca nu am resursele necesare sa lupt, gandesc negativ si atrag numai mizerii si daca gandesc pozitiv, imi amintesc de substratul meu (relatii bolnavicioase,nu amoroase, ci colegiale, incapacitatea de a vedea un viitor ok, de a crede ca pot schimba ceva etc) si ma inrreb cum sa gandesc bine cu atatea incapacitati.
Vreau s imi fie bine, dar nu gasesc solutii pentru prbl mele si ma simt prea putin din ce vreau sa fiu si nimic din ce ar trebui sa am.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Andreea25cb

Cand simti ca nu mai poti, la mine de intampla la celmult 3 zile.Acelasi prbl,serviciu stabil-da,putini bani, f putini, datorii la scoala,

Dacă aveţi un serviciu stabil, deja staţi mai bine decât mulţi care şi-ar dori acest lucru. Nu îmi e clar ce înseamnă "datorii la şcoală", dar una dintre chestiile care mi-au rămas bine înşurubate în cap de la bunicul meu, un preot cu gândire sănătoasă, de ţăran, este că a avea datorii înseamnă a te împrumuta de la viitor. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am datorii.

incapacitatea de a simti gandurile optimiste cum ma inunda,

Dar cine spune că ar trebui să fim inundaţi de gânduri optimiste ?

comparatia permanenta cu altii,

Este foarte bine să ne comparăm cu alţii (nu ştiu dacă permanent). Comparându-ne cu alţii, vom vedea, pe de o parte, cât de mult a făcut Dumnezeu pentru noi, dându-ne tot felul de daruri şi de ocazii bune, iar pe de altă parte cât de puţin profit am tras din ele. Când văd atâţia oameni amărâţi: unii săraci lipiţi, alţii ciungi, şciopi sau chiori, când văd atâţia bolnavi care îşi perindă bolile prin faţa mea, mă compar cu ei şi mă gândesc cât de bun este Domnul care m-a ferit de asemenea lucruri. Când văd că episcopul meu, care este mai tânăr decât mine, cunoaşte Scripturile mai bine decât mine, dând un sens nou, la fiecare predică, sens care era acolo, dar nu îl vedeam, mă întreb de ce am irosit atâţia ani.

incapacitatea de a avea rel.interumane sanatoase, cred in oricine,,sunt dezamagita

Trebuie să credem doar într-un singur om: în Cristos. El nu ne va dezamăgi niciodată.

si urasc apoi pe cei in care au crezut.

De ce să-i urâţi ? Mila este simţământul pe care trebuie să îl aveţi.

Gandesc ok, 2-3 zile apoi ma gandesc de ce cred ca ar putea fi bine daca sunt aceiasi de ieri?

Nu sunteţi aceeaşi de ieri, din moment ce sunteţi cu o zi mai aproape de întâlnirea, faţă către faţă, cu Domnul nostru.

Ce am eu sa mi s schimbe viata?Pana acum nu am avut noroc si ce am vrut f rar s-a intamplat, de ce as crede ca se poate acum.

Mulţi ne-am schimbat viaţa. Asta nu pentru că avem ceva, ci pentru că avem pe Cineva. Era acolo şi până atunci şi ne aştepta, cu uluitoare răbdare, dar nu nu îl vedeam, nici nu vroiam să ştim de El. Dar ne-am întors, ne-am lăsat mâinile noastre în mâinile lui, El ne-a zâmbit nouă şi ne-a cucerit. Apoi, ne-am schimbat viaţa până acolo încât, privind la viaţa noastră dinainte, spunem că eram morţi şi am înviat.

Cand simt ca vreau s cedez, ca nu am pentru ce sa mai lupt sau mai bine zis ca nu am resursele necesare sa lupt,

Răul este aşa de mare şi nimeni nu-i poate sta de unul singur în cale, atât de covârşitor este. Adunaţi cu mai mulţi, rezistăm un pic mai bine, fiindcă în unire e puterea, dar, în final, tot ne covârşeşte. Tot secretul este să îl avem pe Domnul cu noi: de la El vin resursele necesare ca să ducem lupta noastră. Iar, pentru creştin, lupta asta are cu totul alt înţeles decât pentru cel al lumii. Şi pentru noi lupta există şi este teribilă, fericirea care nu cunoaşte tulburare şi luptă noi nu am câştigat-o încă, deşi i-am primit arvuna şi am pregustat-o. Lupta pe care suntem chemaţi să o dăm mereu, zi de zi, ceas de ceas, este o luptă care se desfăşoară pe două fronturi: în noi înşine şi în lume. Iar adversarii noştri sunt trei la număr: diavolul, noi înşine (aplecarea noastră spre păcat, comoditatea noastră, latenţele noastre şi ceea ce am păstrat din omul vechi), şi lumea (cu sugestiile ei, cu ispitele ei, cu "valorile" ei înşelătoare). Acuma, cred că e clar că în asemenea luptă noi nu putem câştiga singuri. Pe de altă parte, nu putem crede că Isus, care ne cheamă să dăm aşa o luptă, ne-ar lipsi de armele necesare ca să o ducem.

gandesc negativ si atrag numai mizerii si daca gandesc pozitiv, imi amintesc de substratul meu (relatii bolnavicioase,nu amoroase, ci colegiale, incapacitatea de a vedea un viitor ok, de a crede ca pot schimba ceva etc) si ma inrreb cum sa gandesc bine cu atatea incapacitati.

Dumnezeu a preaînălţat oameni neputinicioşi, faţă de care mereu a avut o predilecţie. Dintr-unul, care nu era bun la altceva decât ca să păzească animalele numeroasei sale familii, pe care tatăl său se ruşina să îl prezinte oaspeţilor, a făcut prim-ministru în Egipt. Dintr-altul, adus cu pluta, a făcut izbăvitorul neamului Său din captivitatea în care ajunsese în aceeaşi ţară. Iar după dezrobire, cel mai mare împărat a ajuns unul care era cioban profesionist şi care îşi închipuia că va câştiga, luptând cu o praştie, împotriva unui luptător de meserie, armat cum trebuie, uriaş la trup şi neînvins până atunci. Culmea e că ciobanul cu praştia a câştigat, fiindcă toată speranţa şi-a pus-o în Domnul. Din cei doisprezece apostoli aleşi de El, 7 erau pescari. Unul era vameş, adică un fel de hoţ cu acte şi voie de la Poliţie, etc. Până acolo a ajuns Dumnezeu, ca să ne arate puterea Sa, încât dintr-un măgar a făcut profet. Şi cât de rău a dus-o, El, după ce S-a întrupat, şi majoritatea oamenilor Lui ! Vărul Său mânca lăcuste prin deşert, despre El citim că mânca cel mai adesea pâine şi peşte şi că ucenicii Lui erau amărâţi când nu prindeau peşte, fiindcă nu aveau ce pune pe masă. Cu prima delicatesă, un fagure plin cu miere, s-a delectat abia după ce a înviat.

Vreau s imi fie bine, dar nu gasesc solutii pentru prbl mele si ma simt prea putin din ce vreau sa fiu si nimic din ce ar trebui sa am.

Vorbiţi aceste lucruri cu Domnul nostru. El, care a ajutat în chip atât de minunat pe cei de mai sus şi încă pe mulţi, mulţi alţii, vă va ajuta şi pe dv. Dialogul cu Dumnezeu are următoarele două părţi:
a) când noi vorbim cu El, numim asta "rugăciune"
şi
b) când El ne răspunde, noi numim asta "credinţă".

Cu frăţietate creştină şi iubire în Domnul,
M.D.