Icoanele in dormitor

[windorin]

La cata cafteala avem intre noi, problema icoanelor in dormitor ajunge cu tristete, amuzanta.
Suntem ca fariseii, dand zeciulaia din izma si marar, iar pe cele mari trecandu'le cu vederea.

Sa avem icoane in dormitor si sa ne iubim intre noi, si sa ne mangaiem cald, decat sa scoatem icoanele din dormitor si sa lovim sistematic pe cei ce ar spune altfel. Nu ne dam seama cum accentul si esentialul ne scapa printre degete, ramanand cu niste firimituri (importante si ele in ele insele, insa nu in lipsa esentialului).

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de windorin

La cata cafteala avem intre noi, problema icoanelor in dormitor ajunge cu tristete, amuzanta.
Suntem ca fariseii, dand zeciulaia din izma si marar, iar pe cele mari trecandu'le cu vederea.

Sa avem icoane in dormitor si sa ne iubim intre noi, si sa ne mangaiem cald, decat sa scoatem icoanele din dormitor si sa lovim sistematic pe cei ce ar spune altfel. Nu ne dam seama cum accentul si esentialul ne scapa printre degete, ramanand cu niste firimituri (importante si ele in ele insele, insa nu in lipsa esentialului).

Revezi-ti, te rog, putin postarile anterioare si recunoste-ti agresivitatea si limbajul cind profetia poetica iti este contrazisa. De asemenea, observa isteria de mahala a celui care te aproba, si de-abia pe urma sa numeri “loviturile sistematice” a celor care spun altfel, desi ar trebui sa fii umil si sa accepti pentru ca aceia chiar au vorbit cu vorbele Mintuitorului si ale sfintilor. Dar daca tu crezi ca simti ortodoxia chiar mai bine decit sfintii, atunci cine oare te-ar putea opri…

[windorin]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Revezi-ti, te rog, putin postarile anterioare si recunoste-ti agresivitatea si limbajul cind profetia poetica iti este contrazisa. De asemenea, observa isteria de mahala a celui care te aproba, si de-abia pe urma sa numeri “loviturile sistematice” a celor care spun altfel, desi ar trebui sa fii umil si sa accepti pentru ca aceia chiar au vorbit cu vorbele Mintuitorului si ale sfintilor. Dar daca tu crezi ca simti ortodoxia chiar mai bine decit sfintii, atunci cine oare te-ar putea opri…

Imi cer iertare, sincer.

Am simtit multa pace astazi. Am avut insa o luna cu multe ispite si cu multe incercari. Tensiuni in minte si in inima. Probabil am fost prea obosit atunci cand am scris, desi, crede'ma, niciodata nu am intentionat, catusi de putin, a atinge pe cineva. Cerceteaza mai bine toate postarile si vezi. Nadajduiesc sa nu ai dreptate, insa poate ma insel. Orice este posibil, caci omul inselat nu isi da seama de inselarea in care se afla.

Iarta'ma iarasi. Cui ii place si crede ca se foloseste, sa ia aminte, cine nu, nu pierde nimic.
Nu ma cred un invatator, ci un simplu datator mai departe al unor cuvinte si sfaturi de care eu insumi m'am folosit.

P.S. Un ultim cuvant pentru tine. Tot sincer si tot lipsit de orice tenta de raceala.
Oare se bucura Hristos de numele ID'ului tau ?

[sergiu]

În prealabil postat de windorin

La cata cafteala avem intre noi, problema icoanelor in dormitor ajunge cu tristete, amuzanta.
Suntem ca fariseii, dand zeciulaia din izma si marar, iar pe cele mari trecandu'le cu vederea.

Sa avem icoane in dormitor si sa ne iubim intre noi, si sa ne mangaiem cald, decat sa scoatem icoanele din dormitor si sa lovim sistematic pe cei ce ar spune altfel. Nu ne dam seama cum accentul si esentialul ne scapa printre degete, ramanand cu niste firimituri (importante si ele in ele insele, insa nu in lipsa esentialului).

Bine zis.

Din pacate noi intelegem forumul ca fiind un loc de a ne arata care e mai tare! Ar fi fost bine sa fim mai smeriti si sa ne abordam subiectele cat si conlocutorii cu dragoste crestineasca. Evident ca este greu! Este mult mai greu decat sa citesti carti trebuincioase, decat sa te duci la biserica formal. Ar fi bine probabil sa ne imaginam o oglinda mare in fata noastra in toate momentele vietii si sa ne vedem tot timpul in ea! Eu unul cred ca as plesni de rusine de multe ori...

[Antoni0]

Pana la urma e bine sa ne casatorim sau sa ne calugarim? Desavarsirea o obtinem prin casatorie sau prin calugarie?

Eu sincer sunt confuz din punctul asta de vedere. Casatoria parca ne leaga mai mult de cele lumesti; in schimb calugaria e cu totul altfel.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de windorin

Imi cer iertare, sincer.

Am simtit multa pace astazi. Am avut insa o luna cu multe ispite si cu multe incercari. Tensiuni in minte si in inima. Probabil am fost prea obosit atunci cand am scris, desi, crede'ma, niciodata nu am intentionat, catusi de putin, a atinge pe cineva. Cerceteaza mai bine toate postarile si vezi. Nadajduiesc sa nu ai dreptate, insa poate ma insel. Orice este posibil, caci omul inselat nu isi da seama de inselarea in care se afla.

Iarta'ma iarasi. Cui ii place si crede ca se foloseste, sa ia aminte, cine nu, nu pierde nimic.
Nu ma cred un invatator, ci un simplu datator mai departe al unor cuvinte si sfaturi de care eu insumi m'am folosit.

P.S. Un ultim cuvant pentru tine. Tot sincer si tot lipsit de orice tenta de raceala.
Oare se bucura Hristos de numele ID'ului tau ?

Mie nu trebuie sa imi ceri iertare, dar ma bucur ca ai venit la sentimente mai bune.

Ortodoxia este Adevar si mintuire. Orice altceva inseamna moarte. Este deviza pe care si-au ales-o parintii de la Esphigmenou, cei care refuza de 86 de ani sa comemoreze patriarhii ecumenici eretici.

[Fani71]

Sa zicem ca ar avea dreptate Orthodoxia si calea regala este calugaria. (Asta este o idee patristica, sa zicem: Casatoria este buna si binecuvantata, calugaria este inca si mai mult; iar nu: casatoria si relatia trupeasca din cadrul ei este o 'iesire tolerata'). Dar chiar si asa, vorbim la modul ideal. Pentru o persoana data poate fi mai buna calugaria, pentru alta casatoria. Pentru calugarie mai ales trebuie sa ai o chemare speciala, o vocatie, care nu este data multora.
Alegand gresit calea si facandu-te calugar pentru ca ai auzit ca este calea cea mai buna, poti ajunge calugar rau, si pierde calea spre mantuire. Daca te-ai fi casatorit, ai fi fost un sot sau o sotie buna, un tata sau mama buna, poate si te-ai fi mantuit asa. Mantuirea este scopul, nu calea spre ea.

Altceva: sa zicem ca un om zice ca calugaria este calea cea mai buna, dar el nu se simte in stare sa se calugareasca. Se casatoreste, si din cauza asta este mai smerit -zicandu-si ca este un om neputincios, ca altii sunt mai buni ca el.
Alt om se calugareste din mandrie, zicand ca el alege calea cea mai buna pentru ca este un om deosebit. Se mandreste cu asta - or se stie ca mandria este un pacat care strica toate virtutile.

Amintiti-va de cizmarul pe care i l-a aratat Dumnezeu sfantului Antonie (parca - sau alt sfant calugar din pateric), care era mai aproape de Dumnezeu decat toti calugarii - statea in poarta si uitandu-se la cei care treceau spunea: Toti acestia se vor mantui, numai eu nu.

Sa ne urmam deci calea cu smerenie, oricare ar fi ea. Imi dau seama ca, vrand sa apar casatoria, ma las dusa si de un fel de acreala si judecata. Nu asta mi-a fost intentia. Intentia mea a fost sa arat ca este o care de mantuire voita de Dumnezeu, si nu este nicidecum una mai usoara decat calugaria, cum pare celor necasatoriti si tineri. Are alte greutati si piedici. Sigur, are si parti frumoase, dar si calugaria le are pe ale ei.

Suntem off topic, discutia asta ar trebui mutata la sensul casatoriei.

N-as putea concepe sa nu am icoane in dormitor. Dumnezeu este Cel Care a binecuvantat nunta. Dimineata, cand ma trezesc, le privesc cu drag. Am numai reproduceri dupa icoane vechi, multe dintre ele renumite ca fiind facatoare de minuni. Peste zi, cand ma odihnesc, le privesc de asemenea cu drag. Noaptea, dorm linistita stiind ca sunt ocrotita.

De asemenea, am icoane si in sufragerie si in bucatarie. Chiar si pe hol am icoane. Simt ca ma atentioneaza adesea. Acum cativa ani am decis sa nu le mai permit musafirilor sa fumeze la mine in casa.

Acest topic e interesant avand in vedere tendinta izgonirii icoanelor din scoli si din locurile publice. Dormitorul poate fi amenajat si ca un mic paraclis in care sa ne straduim sa vietuim dupa voia lui Dumnezeu si ziua si noaptea. Daca vedem icoanele poate ne mai infranam si noi un pic si nu ajungem sa facem chiar de toate si in exces!

[windorin]

În prealabil postat de antoniap

Daca vedem icoanele poate ne mai infranam si noi un pic si nu ajungem sa facem chiar de toate si in exces!

Cu durere, imi dau seama ca, de multe ori, pe mine nu ma infraneaza de la patimi prezenta icoanelor.
Desi am un perete plin de icoane, cand ma manii, nu le mai vad, desi sunt de fata, in camera.

Este ca si in Biserica. Pictura, cantare, preoti, Hristos pe Sfanta masa, si cu toate acestea ne dam coate si ne uitam urat la omul de langa noi. Avem de concurat, ceva de genul, care e mai bine vazut, care ajunge mai repede la Potir. Se merge grabit, fara asezare, se ridica barbia, se incrunta fruntea. Iar sfintii se mira si ei, privind de pe peretii parca nevazuti de noi.

Cu toate acestea, sunt momente de mare odihna in care icoanele imi vorbesc despre persoane sfinte.
Dea Domnul sa simtim prezenta vie a celor din icoane si sa ne rusinam de lipsa dragostei noastre si de mandria ascunsa adanc in noi.

[costel]

Asa cum am mai afirmat, prima urmare a caderii a fost simtul goliciunii. Ce este rusinea in fata goliciunii? Este durerea ca celalalt ma priveste ca pe un obiect care ii da satisfacere poftei si de aceea te imbraci, pentru a te apara de aceasta privire.

Ori "privirea" unui sfant din icoana, nu mai este privirea omului cazut in pacat, ci a omului transfigurat. Noi ne punem problema ca nu ne putem dezbraca intr-o camera in care se afla o icoana, cand ar trebui sa ne rusinam de starea in care ne aflam atunci cand ne apropiem de o icoana. Cand va ramane doar rusinea din urma, e semn ca am progresat.