Despre vesnicia chinurilor iadului

[ghemis]

În prealabil postat de georgeval

chinuri materiale sau un foc material, conform unei învăţături dezvoltate mai ales în teologia catolică
Imi pare rau nu-mi intemeiez pareri personale. Astept temeiuri patristice cu privire la suferintele fizice ale sufletului. Pana atunci citeste cu atentie urmatorul paragraf- Teologie Dogmatica a parintelui Staniloe.
Iată cuvântul Sfântului Ioan Damaschin: "Spunem că chinul acela nu e nimic altceva decât focul poftei nesatisfăcute. Căci nu poftesc pe Dumnezeu cei ce au dobândit neschimbabilitatea în patimă, ci păcatul. Dar acolo nu are loc săvârşirea reală a răului şi a păcatului. Căci nici nu mâncăm, nici nu bem, nici nu ne îmbrăcăm, nici nu ne căsătorim, nici nu adunăm averi, nici pizma nu ne satisface şi nici un fel de rău. Deci poftind şi neîmpartăşindu-se de cele ale poftei, sunt arşi de pofte ca de foc. Dar cei ce poftesc binele, adică numai pe Dumnezeu, Cel ce este şi există pururea, şi se împărtăşesc de El, se bucură pe măsura poftirii lor, pe măsura căreia se şi împărtăşesc de Cel dorit"52
Aceasta înseamnă că sufletele ajunse în iad după moarte nu suportă chinuri materiale sau un foc material, conform unei învăţături dezvoltate mai ales în teologia catolică.

Scuze Gergeval,cred ca este o neintelegere la mijloc,amandoi vorbim de acelasi lucru si totodata ne contrazicem