Chipul ca o catapeteasma

[Traditie1]

În prealabil postat de Marius22

Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrani arate de timp, brazdate adanc, cu priviri care vad "dincolo”. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, in descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, indarjiti si hotarati in lucrarea lor neintrerupta, mereu panditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratand o constitutie interioara cristalina, o pornire increzatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor intalnire are loc in Biserica, in jurul Chipului lui Hristos."

Intentia acestei carti nu mi se pare rea dar cred ca a scrie o carte pe o tema restrânsa cum e chipul implica multa umplutura. Poate un articol ar fi fost suficient.

Si nu sunt de acord cu elogierea acelor tipuri umane, barbatul îndârjit, femeia frumoasa, copilul ce merge pe urmele stramosilor. Si femeia trebuie sa fie îndârjita pe calea poruncilor divine, slabiciunea ei este o cadere, nu ceva ce trebuie cultivat iar barbatul macho nu e imaginea model a omului în Hristos. Cultivarea masculinitatii si feminitatii sunt în contradictie cu îndumnezeirea omului.

Chipul pe care trebuie sa-l dobândim este acela al ascetului crestin, alte modele sunt lumesti.


Desigur sunt unii, inclusiv pe forum, care vor un crestinism accesoriu al vietii lumesti, un fel de hobby sau supapa psihologica de depasire a greutatilor vietii, dar asa ceva e diferit de Scriptura si de Sfânta Traditie. Împlinirea poruncilor divine trebuie sa fie scopul central al vietii noastre. Sfintii Parinti nu sunt niste ciudati care au denaturat crestinismul ci sunt modelele, atât prin viata lor cât si prin cuvintele lor.

Sfânta Scriptura nu e o carte nebuloasa si dubioasa ci e esenta crestinismului. Daca vrei sa fii crestin trebuie sa-ti construiesti viata pornind de la acestea, nu sa croiesti un crestinism dupa ideile tale.